Fiecare fiinţă cu două picioare două braţe şi douăzeci de degete prevăzute
cu unghii la capete (acum depinde) are o pasiune. Pescuitul, coafatul, pictura, desenul, sculptura, cântatul, bârfitul, intrigatul, mestecatul gumei, ciclismul, sticismul, bătutul tobelor, bătutul covoarelor, bătutul nevestelor, bătutul câmpilor etc. Aproape fiecare om se ţine de aceste pasiuni toată viaţa. Mai sunt rare excepţii printre care se numără şi un prieten de-al meu.
Omul ăsta e mai rău decât vremea în Anglia. Pasiunile lui se modifică odată cu munca ce o depune, cu mijlocul de transport pe care-l foloseşte sau în paralel cu ce achizitionează pe parcursul vieţii. Pe vremea când l-am întâlnit avea o pasiune de nedescris faţă de biciclete. Numai ţevile astea pe două roţi stăteau la bazele minţii lui. Toată ziua îţi povestea de bicileta lui, ce a mai lucrat la ea, cu ce viteză a mers, pe unde s-a plimbat cu ea, câţi kilometrii a parcurs, de câte ori a umflat cauciucurile, de câte ori a uns lanţul cu motorină. Apoi îţi arăta poze cu el pe bicicletă, pe lângă bicicletă, cum cobora un deal, cum imaginea din fundal era stearsă şi tot ce se vedea în poza aceea era… El pe bicicleta lui!!! Mai grav era când venea să-ţi arate albumul foto. Să mori şi nu alta, şi de râs şi de plâns. Omu’ avea poze cu minunata făptură singură pe câmp sau în faţa casei, lângă un monument sau la poalele munţilor, luată din toate poziţiile, 3D 4D 5D, o grămadă de D-euri de te lua cu nebuneală.
Marea lui pasiune a dispărut când s-a rablagit şi nu a mai avut chef s-o repare, nu de alta dar o altă pasiune i se instala în creieraş, anume: Tâmplăria şi tot ce ţine de ea. VAI. Circulare, maşini de găurit, maşini de şlefuit, esenţe de lemn, lacuri, şuruburi, piuliţe. Desena mobilă toată ziua şi-ţi băga în ochi foile să vezi şi matale ce idei de mobilă extraordinare are. ăsta venea la tine în “vizită” şi se apuca sa deseneze mobilă. Dacă stătea pe calculator, nu mai era nevoie să te uiţi pe monitor pentru a şti ce caută sau la ce se uită, browserul era plin cu poze ce reprezentau: mobilă de bucătărie, de baie, de cameră, de hol, cuiere, rafturi… şi-ţi mai umplea şi calculatorul cu ele (şi în ziua de azi are poze cu mobilă în…telefon). Scurtând câteva etape ale vieţii, să nu plictisesc prea mult cu “pasiunea mea”, în care era îndrăgostit de: walkman-ul lui, apoi de radioul lui, apoi de combine musicale, jocuri video etc. Marele nostru pasionat de…de toate…acum are o noua febleţe asemănătoare cu cea prezentată la început, am “pus-o”. şi-a cumpărat MOPED. Bineînteles ca nu e nou, aşa că s-a apucat de reparat, modificat, tunat la el.
Acum au început poveştile de groază cu mopedul lui, poze şi directoare la mine în calculator denumite, impresionant: Mopedul Meu. N-ai vrea să intri în lumea mopedului lui, modificat si colorat în Paint, pozat peste tot cu sau fără cască de motor pe şa, poze cu “maţele” mopedului pentru că momentan e dezmembrat. De curând mi-a venit cu o cutie din lemn (tâmplăria asta) să-mi explice că o va folosi drept portbagaj la moped, unde-şi va ţine benzina şi uleiul. Până şi telefonul îl ţine pe post de memorie pentru poze cu mopedul minune şi cum ar vrea să arate acesta, printre care mai zace câte o poză cu familia. Nu mare mi-a fost uimirea când mi-a declarat că dacă are treabă la moped, nici de sex cu nevasta nu mai are nevoie. Omul ăsta poate sta luni întregi bibilind mopedul fara să se atingă de nevastă, nici nu mai ştie ce-i aia! Ia ghiciţi unde se află acum!!!
În prezent îl aud înjurând şi criticând “fosta iubită” şi anume bicicleta de la poalele muntelui, că se tot murdărea pe mâini de la ea, că obosea dând ca disperatu’ din pedale, pe când actuala merge fără să-i facă mai nimic, fără preludiu pe tot parcursul călătoriei, deci fără picioare obosite. Ce-i drept e că-i mai dolofană faţă de precedenta, dar îi face faţă cu brio. Mă întreb când se apucă de înjurat mopedele că merg prea încet. Probabil când îşi va lua maşină. Tare frică îmi este de următoarea pasiune “fotogenică”, sper să nu-i mai fiu prin preajma!