Pe scurt, despre filme documentare

Postat in: 21/10/2012

Am făcut luat decizia bună de a vedea anul ăsta la Astra Film Fest doar filme despre oameni, nu despre evenimente. Mi-am dat seama în ultimii ani de festival că experienţele personale ale oamenilor mă pun mult mai mult pe gânduri aşa că am ales să văd următoarele filme:

Helping Mihaela (Ajutor pentru Mihaela) – Filmul cu cele mai dezamăgitoare personaje. Am scris deja de el aici.

Poisoned (Toxic) – Un film despre ce e bine şi ce nu e bine să mănânci, cum s-a transformat mâncarea şi de ce am devenit obezi. Concluzia filmului este că toată mâncarea este proastă şi pregătită într-un mod incorect dar dacă o mănânci alături de cei dragi devine bună. Bun film, final aiurea.

Mama Illegal – Povestea a trei femei din Republica Moldova ce au renunţat la familie şi copii pentru a emigra ilegal în Austria. Tragică povestea familiilor de genul ăsta care distrug orice speranţă de a păstra o legătură mamă-copii şi care duc până la sinucideri. Foarte actual pentru România.

The Cut (Tăietura) – cel mai şocant documentar văzut la ediţia asta a festivalului. Filmul vrea să aducă în faţa lumii tradiţia dureroasă a populaţiei kuria din Kenia: circumcizia. Fetele şi băieţii sunt pur şi simplu mutilaţi la vârste fragede pentru a fi respectaţi de restul populaţiei, cei ce refuză circumcizia fiind arătaţi toată viaţa cu degetul şi marginalizaţi. Mai multe citiţi la Alexandra.

Turn Off the Lights – Filmul cu finalul cel mai şocant. Povestea este despre trei condamnaţi eliberaţi şi viaţa lor de după ieşirea din închisoare.  Mai multe a scris Andreea.

Visiting Room (Vorbitor) – cel mai comic film tragic. Şi puşcăriaşii din România se îndrăgostesc, unii dintre ei căsătorindu-se după gratii. Filmul este mai mult despre modalităţile prin care oamenii ăştia ajung să se cunoască şi să se atingă, inventând tot felul de motive pentru a ajunge în aceeaşi sală de tribunal, divorţul şi recăsătoria fiind unele dintre şiretlicurile care le oferă 48 de ore de convieţuire în aceeaşi celulă.

Prodigal Sons (Fii risipitori) – cea mai încercată familie. Părinţii lui Kimberly Reed (fostă Paul) au adoptat un copil pentru că ştiau că nu pot avea unul al lor. Chiar în ziua în care l-au adus acasă, au conceput un altul iar câţiva ani mai târziu venind pe lume al treilea lor copil. Filmul începe cu întoarcea lui Kim în oraşul natal pentru întâlnirea de 20 de ani. Între timp ea şi-a schimbat sexul iar fratele ei vitreg a avut un accident de maşină în urma căruia a rămas fără jumătate de creier. Povestea e lungă şi foarte complicată şi e genul de mărturisire care te face să te gândeşti de două ori înainte de a spune că tu ai o viaţă grea.

Nici un film de anul ăsta nu m-a dezamăgit, se vede că la Astra Film Fest se aleg proiecţiile din mii de filme astfel încât ajung în faţa noastră doar cele mai bune. Astăzi este ziua filmelor premiate, sunt curios ce a urmărit juriul atunci când a ales cele mai bune filme aşa că ne vedem toată ziua pe la Astra Film.


11 Responses to “Pe scurt, despre filme documentare”

  1. Michael Engel Răspunde

    filme bune, doar festival in sine mi-a dezamagit! pe langa CI destul de slab, era ieri o atmosfera atat de neprimitoara. au inceput sa stringe lucrurile deja dupa-amiaza. am avut sensatia ca au vrut sa-mi faca sa plec cat mai repede. sa nu mai zic ca nu mai era nici un bar deschis… trist si foarte neprofi!

  2. Michael Engel Răspunde

    filme bune, doar festival in sine mi-a dezamagit! pe langa CI destul de slab, era ieri o atmosfera atat de neprimitoara. au inceput sa stringe lucrurile deja dupa-amiaza. am avut sensatia ca au vrut sa-mi faca sa plec cat mai repede. sa nu mai zic ca nu mai era nici un bar deschis… trist si foarte neprofi!

    • Tudor Popa

      Vine si articolul ala pe blog pentru ca si eu am fost dezamagit. Am intrebat in stanga si in dreapta de ce de atatia ani nu creste calitatea organizatorica si am primit cateva raspunsuri foarte interesante…

Nu-ti fie frica! Comenteaza: