Cum funcționează consiliul local si cum se aprobă HCL-urile

Tragi-comică situația “cetățenilor responsabili” inflamați ca și cum am trăi într-un oraș condus de clanuri mafiote, cu consilieri locali ce nu vor să fie cunoscuți și votează în secret, cu o primărie ce a ținut ascuns faptul că vrea să mărească taxa de salubritate și cu o dezbatere publică făcută doar de ochii lumii. Continuă să citești Cum funcționează consiliul local si cum se aprobă HCL-urile

Tu unde te vezi în anteriorii 10 ani?

E foarte greu să răspunzi în zilele astea la întrebarea: „Tu unde te vezi în următorii 10 ani?”. Așa că eu m-am întrebat puțin mai simplu: unde mă văd în anteriorii 10 ani?

Aprilie era luna distracției, concertelor, luna întâlnirii cu prietenii, ieșitului în oraș și în natură, a excursiilor. Aprilie era luna licitației de ouă în ziua de Paști. Aprilie era de dezmorțire după perioada de iarnă, luna în care făceam primii pași pentru a pune în practică proiectele imaginate imediat după Revelion.

Aprilie era… printre oameni.

Aprilie 2011 era dedicat baschetului, alături de prieteni cu care (acum îmi dau seama) nu m-am mai întânit de mult sau alături de alții cu care nici nu voi mai avea șansa vreodată să mă revăd.

Aprilie 2012 era dedicat online-ului, cu excursii la Brașov și Sighișoara, împreună cu oameni de care m-am înstrăinat.

Aprilie 2014 era dedicat unui nou proiect de promovare a orașului Sibiu, proiect ce mi-a adus experiente și prieteni dragi.

Aprilie 2016 era dedicat multor ieșiri și încercări de a repara lucruri și relații.

Aprilie 2018 era dedicat Asiei, acolo unde am descoperit o nouă lume de care m-am îndrăgostit.

Aprilie 2020 este dedicat liniștii, așteptării și cugetărilor.

În pregătire pentru izolarea la domiciliu.

A trecut o săptămână de când am început să fac mici provizii. De ieri am mutat biroul acasă, vrând să îmi limitez deplasările. Deși încă nu reușesc să mă izolez voluntar și să reduc interacțiunea, sunt pregătit pentru orice. Cred. Sper!

După cum vedem, lucrurile se schimbă de la o zi la alta. Peste noapte se închid restaurante și frontiere. Uitându-ne la știri, pare că lumea se sfârșește. Străzile s-au golit… de tineri. Tocmai persoanele vulnerabile, cele trecute de tinereți, au umplut trotuarele și parcurile. Nu mai vezi copii prin parcuri ci pensionari jucând table.

Apoi stai să te gândești că totul e normal și ți-ai schimbat stilul de viață degeaba, influențat de media. Privind pe geam, pare că toți duc viața de dinainte, doar tu ești panicat. Văzând asta, renunți și tu la gesturile extreme de izolare, fără să te mai gândești că de fapt este o chestiune de timp până când lucrurile se vor agrava.

Așa că mai bagi câte ceva la congelat și aștepți.

Adio, turism!

Nu-i așa că încă nu v-ați făcut planuri de concediu? Probabil că de Paști rămâneți acasă, deși v-ar fi plăcut să mergeți într-un city-break măcar în țară. Nu vă mai întâlniți cu prietenii și rudele la fel de des și nici nu vă mai trece prin cap să ieșiți la restaurant în grupuri mari.

Proprietarii de afaceri din domeniul turistic cer deja scutiri de impozite și ajutor pentru a-și păstra toți angajații. Primăria Sibiu pare să înțeleagă nevoile hotelierilor și îi va scuti de plătirea taxelor hoteliere. Oamenii încep să-și calculeze pierderile deși încă nici nu este perioada concediilor.

Patronii de restaurante au sistat orice investiții prevăzutepentru acest an și așteaptă să vină căldura, sperând casibienii să prindă curaj să iasă la terasă dacă nu trebuie să stea în spații închise alături de necunoscuți.

Europenii nu mai vin în România de frica unei posibile carantine astfel că își anulează pe bandă rulantă vacanțele deja rezervate aici.

Și nu sunt doar povești. Închiriez de patru ani apartament în regim hotelier și este pentru prima oară cândBooking.com îmi arată zero rezervări pentru tot restul anului. Zero! Nimic. Oamenii nu au planuri de vacanță nici măcar pentru luna august.

Povestea mea din 2019

2019. Anul în care îmi revăd viața prin Story-uri publicate pe Instagram. E ciudat până și pentru mine, tip ce își publică viața online încă din 2008.

Dar e și frumos. E al naibii de frumos să îmi reamintesc cum s-a schimbat viața de la una relaxantă, fără prea multe griji și preocupări la una super-zbuciumată și ocupată pe sfârșit de an. Și cum m-am schimbat eu de la un carnivor convins, la un om ce nici nu mai gustă carne. De la unul ce nu a alergat în viața lui, la un om căruia îi place sportul.

E frumos să văd cum am reușit să mă mobilizez să fac lucruri ce le-am tot amânat: să îmi termin apartamentul, să îmi fac carnetul cat. A, să iau proiecte noi și să mă gândesc la alte oportunități. Sau alte țări unde aș putea locui.

E și frumos și încurajator să văd cum am trecut peste un 2019 al naibii de greu, în care am suferit și am iubit, în care am trăit în 6 case diferite, în 3 orașe diferite. Anul 2019 în care Bucureștiul mi-a devenit familiar weekend de weekend, în care Clujul mi-a devenit casă. Și anul în care am vizitat 8 țări alături de persoane dragi.

Dar, mai presus de toate: 2019, anul în care nu mi-a fost frică să las lucrurile să vină de la sine, fără prea multe planuri.

Mai jos, las o parte din povestea mea din 2019 (20 iunie – 31 decembrie) văzută prin ochii Instagramului. Just to remember…

2020. Fii mai bun cu mine, pls.

Timpul nu le ştie întotdeauna pe toate

„Timpul le rezolvă pe toate”. „Timpul va decide”… într-un fel sau altul. Cu credinţa asta suntem educaţi. Atunci când suntem depăşiţi de situaţie sau, pur şi simplu, nu suntem hotărâţi în a lua o decizie… lăsăm totul asupra timpului. El va decide, timpul ne va hotărî drumul.

Dar timpul nu le ştie întotdeauna pe toate. Ba chiar ia de multe ori decizii proaste în locul nostru. Şi niciodată nu ne revoltăm pentru că suntem convinşi că „aşa a fost să fie”. Fără să ne punem niciodată problema că ar fi putut fi mai bine dacă am fi înfruntat timpul şi am fi decis noi pentru viaţa noastră.

E timpul să mai hotărâm şi noi pentru noi. E timpul să schimbăm job-ul dacă asta simţim că trebuie făcut… fără a lăsa timpul să treacă şi să decidă în locul nostru. E timpul să ne consolidăm relaţiile, fără a lăsa timpul să decidă dacă omul de lângă noi e bun sau nu.

E timpul să ştim ce vrem de la noi şi de la viaţa noastră, ce ne inspiră, ce ne place şi mai ales ce nu ne place. Şi să facem acum schimbările pe care le visăm.

E timpul să înfruntăm timpul. Să nu mai lăsăm totul la voia lui.

Articol apărut în Zile şi Nopţi Sibiu.

După 20 de ani.

Aşa a început o aventură de câteva zile, pusă la cale foarte din scurt, cu oamenii ce mi-au rămas cei mai dragi din tinereţile mele. Nu a fost cazul să spun mai mult decât „vreau să ne vedem în Amsterdam de ziua mea” şi şi-au cumpărat direct biletele de tren şi autocar. Am fost luat pe nepregătite, vă spun sincer, pentru că nu mă aşteptam să reacţioneze atât de repede. Nu mai vorbisem, totuşi, de cel puţin jumătate de an cu niciunul dintre ei. Iar de văzut, din 2016.

În 2016 i-am întâlnit ultima oară în carne şi oase, imediat după divorţul meu. Simţeam atunci nevoia să am alături nişte oameni dragi cu care mă pot înţelege doar din priviri, care să nu pună întrebări tâmpite indiscrete şi să ştie exact cum trebuie să se comporte cu mine pentru a mă face să mă simt bine. Exact aşa şi acum. După o despărţire dureroasă, am avut din nou nevoie de ei şi, fără vreun semn de îndoială, au răspuns imediat pozitiv.

Unii ar spune că prietenii adevăraţi nu se caută doar atunci când ai nevoie de ei. Eu spun, însă, că pe prietenii adevăraţi îi poţi suna oricând, la orice oră, chiar dacă nu aţi mai vorbit de jumătate de an. Şi să ştii sigur că îţi vor răspunde.

Foto din Amsterdam: Link Facebook.

De ce o să merg la Referendum.

Am urmărit pasiv campaniile celor două tabere pro şi contra acestui referendum declarat „pentru familie” şi am luat decizia să fiu şi eu prezent în weekend în secţiile de vot. Din câteva motive foarte simple:

  • Referendumul anunţat „pentru familie” a dezbinat familii şi prietenii;
  • Biserica a dus o campanie nelalocul ei, speriind bătrânii şi ameninţând credincioşii că nu vor mai fi primiţi în Rai dacă nu votează;
  • S-au aruncat în cutiile poştale, pe stradă, în media, în online, idei mincinoase menite să bage frica în oameni cu privire la viitor, dacă nu votează;
  • S-au folosit copiii (furtul/adopţia lor) într-o campanie politică/religioasă, ceea ce este absolut mizerabil;
  • Instituţii de cultură s-au poziţionat mârşaj şi cu ură în subiectul Referendumului, deşi scopul lor ar trebui să fie chiar opusul, unind oamenii indiferent de credința lor;
  • În spatele acestei mișcări, sunt nenumărate organizații neonaziste, legionare, ce militează împotriva avortului și văd femeia ca pe o persoană ce trebuie să stea doar la cratiță;
  • Lozincile anti-UE se înteţesc iar referendumul este un nou motiv pentru a îndepărta România de valorile Europene;
  • Norul ăsta de fum ne-a făcut pe toţi să uităm de adevăratele teme ce trebuiesc discutate în România…

Voi fi prezent în 6-7 octombrie 2018 la Referendum, ca observator independent. Voi avea grijă să nu existe fraude, să nu fie oameni duşi cu forţa la vot şi voi face tot posibilul ca totul să se desfăşoare conform legii. Nu voi critica, doar voi observa.

Nu, nu voi vota. Deși mi se pare o carte riscantă, voi avea credință că Referendumul nu va atinge cvorumul.