Cunosc un cuplu mixt – el neamţ, ea româncă. El vorbeşte bine şi română, ea vorbeşte bine şi germană. De obicei în casă vorbesc pe germană dar când se ceartă e obligatorie limba română. Chiar şi el, neamţ fiind, îşi găseşte mai uşor „cuvintele” în limba noastră dragă.