Salutări din Bucureşti

Postat in: 21/05/2010

Dragă cititorule,

Ieri am ajuns în capitală. Mamăăă ce oraş mareee. Şi ce de maşini! Peste tot – pe trotuare, pe iarbă, pe case… şi toate stau. Şi alea de pe stradă stau aproape tot timpul. Am stat şi eu în maşină aproape 3 ore până am ajuns la hotel. Cu toate astea, oamenii sunt foarte relaxaţi. La un moment-dat l-am întrebat pe unde să merg pe unu ce stătea în maşina de lângă mine. Foarte amabil, mi-a ridicat un deget şi într-adevăr pe prima stradă la dreapta trebuia s-o iau. Omul chiar a transmis salutări şi mamei mele. La noi n-ai fi văzut aşa ceva. Toţi sunt doar pentru ei acolo.

Ah, să nu uit. Am trecut pe lângă clădirea aia mare făcută de Ceauşescu. E chiar mare, nu glumeau ăia de la radio. Am auzit că s-au strâns în faţă 60.000 de oameni şi au strigat în cor să se ducă în iad cei de acolo. Ceva cu autostradă spre iad parcă. Nu ştiu, că nu am fost. Da mulţi spun că au fost conectaţi la curent cu strigătul ăla. Toţi s-au simţit aşa bine încât au promis că vor mai ieşi în stradă cu zecile de mii.

Hotelul, ceva straniu. Lumina nu merge numa dacă bagi o placă de
plastic într-o chestie de la intrare. Şi-apoi se aprind toate becurile şi televizorul de nu şti cum să fugi mai repede să le stingi pe toate. Striga televizorul chiar şi în baie!
Am stat o oră în vană şi am ascultat muzică de la tv. Da, nu am putut să nu mă bag în vană când am văzut-o. Aşa mare era şi apa bulbucea tot timpu. Era un fel de fântână arteziană cu jeturi din toate părţile şi imediat ce-am pornit-o o început să facă spumă mare. Aşa mare era de am crezut că dă pe afară. Nu a dat până la urmă da era mare rău. M-am speriat, sincer zic.
În baie erau nişte săpunuri micuţe, un plic cu şampon şi încă câteva sticluţe. Nu am înţeles ce erau da le-am luat acasă să le pun la mine în baie. Să vezi ce bine va arăta. Îţi dau şi ţie una dacă vrei.

La tv sunt mii de programe în toate limbile. Poţi să vezi ce vrei. Iar sub televizor e un frigider. Da ăla ce a stat înaintea mea în cameră şi-a uitat acolo băuturile. Cred că era tare bogat că avea tot felul de sticluţe de toate culorile. Avea chiar şi dinaia maronie aşa, exact cum zicea Marcel că a văzut în filmul ăla cu cauboi. Nu l-am crezut atunci că există aşa ceva. A trebuit să scot toate băuturile din frigider ca să-mi bag io la rece mâncarea de acasă. Abia a intrat. Nu ştiu cine a făcut frigiderul aşa mic. Dacă stăteam mai mult, unde băgam slănina? Am vrut să sun la femeia de jos s-o cert, că doar şi la noi la sat avem frigidere mai mari. Aici nu au găsit? Da am lăsat-o de data asta, am zis că aşa o fi moda pe la capitală.

Da, este şi telefon în cameră. Am vrut să sun la mama acasă da nu avea ton. Cred că era stricat că mi-o răspuns o tanti. Şi nu am apăsat pe nimic înainte. Sper să nu mă pună să plătesc telefonul când plec de aici, că le fac scandal de nu o văzut ei în capitală aşa ceva.

Vai, ce era să uit. Ghici pe cine am văzut azi când stăteam în maşină. Un om foarte cunoscut, e toată ziua la teveu. Mi-a sărit inima din pept când l-am văzut. Mi-a fost aşa o ruşine să fug să-i bat în geam să-mi dea un autograf… a încercat un copil înaintea mea şi nici nu l-a băgat în seamă. Abia s-a uitat la el cu aerul ăla a lui de vedetă. Săracu copil, stătea cu cartonu şi cu mâna întinsă da ăsta nu a vrut să semneze. De aia nu m-am dus, mi-a fost frică să nu-mi facă şi mie la fel. Deşi regret acum, îţi dai seama ce respectat puteam fi la noi acasă dacă aveam autograf de la el? Ah, da…. uitasem să-ţi spun cine era. Era ăla cu cravata roşie din reclama aia cu banca. Nu avea şi acum cravată roşie da eu am ochiul format, sigur era el, că ştiu sigur că locuieşte în capitală.

Hai că bate cineva la uşă. Mă duc să văd cine e. Hai pa! aşa cum zic bucureştenii


One Response to “Salutări din Bucureşti”

Nu-ti fie frica! Comenteaza: