Îmi găsesc eu azi de lucru să merg să-mi fac un nou cont. Aveam de ales dintre BDR şi UniCredit Ţiriac Bank. De BRD fug de mânc pământul pentru că niciodată nu sunt mai puţin de 10 persoane ce aşteaptă deci, clar, cel puţin 30 minute de pierdut vremea la cozi. Mă bag la Unicredit. Au adoptat şi ei ideea de „stat la masă” aşa că au desfiinţat toate ghişeele (în afară de cel unde se lucrează cu banii). Drăguţă, aproape nouă, mă primeşte o tipă, îmi explică ce şi cum şi-mi spune că trebuie să completez ceva hârţoage. Ia dosarul şi scoate o hârtie, încă una, mai scoate una, iarăşi scoate, şi scoate, şi scoate… Tot aşa până s-au făcut vreo 5 chestii de completat. Prima, uşoară, doar câteva date şi două semnături. De la a doua începe greul. Nu pentru că era mult de completat ci pentru că fiecare chestie dinaia avea câteva pagini cu texte mici, mici, mici.
Ş-acu’ ce fac? Stau să le citesc pe toate cap-coadă? Îmi explică ea ce-mi explică şi dau cu subsemnatul. Habar nu am ce am semnat, sper că nu un contract prin care-mi iau aştia viaţa într-o zi înnorată.