Din seria Articole Plictisitor De Lungi a La Adi C. (asa cum sunt numit pe aici) mai am o „mica” probleama si am disparut (cred).
Imi pare rau pentru Tudor dar, plictisitor vorbind si plictisit fiind, in pana de idei dar cu multe in cap (femei)… problemele vin tot timpul in trei. „Mesteru’ Manole”, omu’ care aduce zambetul pe buze si nervi pe limitele muchiilor de cutit, astazi, ca de obicei, am suparat oamenii cu prea multa mea sinceritate. Deoarece atunci cand eu sunt sincer, toti se arunca la mine de parca le-am luat mancarea din fata. Ce-i clar e ca provoc antipatii, pana si printre prieteni. Nu vreau si nu cred ca as vrea vreodata ce gandesc ei despre mine (sinceritatea asta) asa cum probabil ca nici ei nu ar vrea sa stie ce gandesc eu…despre ei. Mare pacat pentru ei.
Scuze nu am, nu am socializat indeajuns incat sa-mi dau seama cand ar trebui sa tac, deci, nu o fac. Bun, problema era si suna cam asa – oi fi eu de vina, sau doar ies din tipar? Vorbesc prea mult? Sunt un ordinar? Oi fi eu in plus? Sau sunt impins cu forta la locul unde societatea crede ca mi-ar prii? N-are Tudor idei si baga porcarii „de-ai mei”?
Scris de Adi C.