Acum două zile… eu şi Diana pe biciclete. Trebuie să oprim la o alimentară aşa că urcăm pe trotuar. În timp ce aşteptam afară se apropie un domn respectabil de mine, la vreo 50 ani trecuţi mult:
– Domne, tu dacă mergi pe bicicletă fă un semn, fă gălăgie când treci pe lângă oameni. Dacă mă speriam de tine şi făceam infarct sau dacă te loveam?
– Ce gălăgie să fac? Să strig Ui!Ui!Ui! non-stop de când plec de acasă până mă întorc?
– Păi da!
– Cum adică da domne? Să tot strig ca nebunu`?
– Măi, tu eşti tâmpit? Ce nu înţelegi? Da, să strigi ca să ştiu că vi!
… ce mi-a ieşit din gură în continuare nu mai redau aici, vă las pe voi să vă imaginaţi 🙂