Etichetă: abureli

Se pare că cel mai comentat articol de pe blogul ăsta nu a mai fost băgat în seamă din iarnă. Cam mult timp a trecut de atunci aş spune eu aşa că propun să reluăm poveştile compuse din inspiraţia mai multor oameni. Regulile sunt aceleaşi: postează 3 cuvinte (trei, nici mai multe nici mai puţine) şi aşteaptă ca alt comentator să îţi continue povestea. Poveştile de până acum şi regulamentul mai detaliat îl poţi găsi la Colţul comentatorului (e link şi în meniul din dreapta).

Ultimele 3 poveşti au fost: Continuă să citești Să facem împreună o poveste..

Îmi povestea cineva cum în America indienii sunt exact ca ţiganii la noi şi cum colegii lui de muncă se certau zilnic din diferite motive tâmpite. Indieni fiind, se supărau între ei şi se băteau la cuţite dar de fiecare dată apărea să-i împace un părinte. În momentul ăla nu conta că unul i-a făcut cu ochiul prietenei celuilalt sau că s-a furat o bucată de ceapă, ce spunea părintele era lege. Stăteau cu toţii drepţi în faţa lui şi fie că le convenea sau nu decizia părintelui, ei o respectau.

Cam acelaşi lucru e şi la ţiganii noştri. Îi vedem noi aşa de gălăgioşi, agitaţi şi supărăcioşi dar atunci Continuă să citești De ce respect eu ţiganii…

Am uitat complet de RObotzi şi replicile alea tâmpite ce le auzeam zilnic pe oriunde mergeam. Parcă mai ieri vedeam pe toate blogurile video-urile celor de la Creative Monkeys. Dar au murit. Au murit la fel de repede cum s-au născut şi asta doar pentru că au fost mult prea lacomi.

Oamenii nu au înţeles că Social Media e aur pentru ei şi Youtube e obligatoriu. Nu poţi să ai pretenţia ca toată lumea să intre la tine pe site să-ţi vadă munca, neoferind nici o unealtă de share-uire a filmuleţelor. Cel mai recent video RObotzi a apărut pe Youtube deci avem şi embed aşa că pot să-l postez şi eu aici. Nu ştiu însă cât mai rezistă înainte de a fi şters de proprietari. Muncă în zadar. Continuă să citești Mai ţineţi minte RObotzi?

De fiecare dată când mă uit la copilul ăsta din Londra mă speriu. Apoi încep să râd…

Oradea cu greu se va dezvolta vreodată natural. Probabil că o şansă ar fi dacă s-ar reintroduce obligativitatea paşaportului atunci când treci graniţa spre Ungaria sau dacă ai avea voie să ieşi doar de 3 ori pe an din ţară.

Arhitectură faină, investiţii, oraş mare dar… ERA Shopping Park e gol, 90% din magazine închise. Vulturul Negru e pustiu în weekend, nu am avut unde mânca în zonă într-o zi de duminică. Întrebându-l Continuă să citești Oradea, 100% românesc.

Nu mă aşteptam la aşa o reacţie după articolul de ieri în care povesteam păţania de la Teatrul Gong, acolo unde un paznic a refuzat să instalez gratuit un rastel de biciclete. Multe menţionări pe Twitter, comentarii şi articole pe bloguri şi în presă. Şi mă bucur că a fost aşa pentru că în urmă cu o oră am instalat la Teatrul Gong un rastel pentru biciclete. Da, aţi citit bine 🙂

Aseară s-a sesizat un angajat de la Teatru iar azi dimineaţa la prima Continuă să citești … vs. oamenii cu viziune

Eu: Bună ziua, aş vrea să vorbesc cu directoarea. Cum pot lua legătura cu dânsa?
Portarul: Dar ce vrei să vorbeşti cu ea?
Eu: Derulăm un proiect în urma căruia instalăm rasteluri de biciclete prin tot oraşul. Am vrea să punem unul şi la dvs., în faţa Teatrului Gong, pentru că am văzut că vin mulţi biciclişti aici şi nu au unde să-şi lege bicicletele.
Portarul: Nuuu, nu e nevoie de aşa ceva.
Eu: Lăsaţi să decidă asta dna. directoare. Cum pot lua legătura cu dânsa?
Portarul: Sigur nu va vrea să vorbească cu tine.
Eu: Asta să decidă ea. Puteţi să o sunaţi?

Ridică receptorul telefonului ascuns pe undeva pe sub gişeu. „Gigi, e un băiat de la bla bla ce vrea Continuă să citești Cei care ne trag în jos.

M-a pus naiba să-mi schimb părerea despre vot şi să mă simt responsabil pentru viitorul ţării în care locuiesc. Din acel moment urmăresc ceva mai mult mocirla asta numită bombastic politică. N-o urmăresc prea mult (pentru că strică) dar suficient încât să-mi dau seama că nici USL nu-mi va lua votul în vecii vecilor Amin.

Mi-e lehamite de circul făcut în ultima lună de cei de la USL. E mult prea mult. Aş fi aşteptat în lunile astea soluţii care să îmi Continuă să citești USL la coada vacii

Primul clip Salvați Roșia Montană marca Maia Morgenstern l-am văzut în deplasare, pe un telefon mobil. Asta pentru că nu am mai rezistat după ce s-a vorbit 10 minute despre el şi juma’ din sală nu-l văzusem. Am dat meciul pe mute şi de mai multe ori replay clipului. Acolo, mic, pe ecranul telefonului, nu vedeam prea bine sângele ţâşnind din urechi. Evident că jnitzelul ăsta domnul jnitzel îşi imagina deja clipul cu el în rolul principal, aşa cum bine a făcut-o ridiculizând-o pe Maria Dinulescu cu dis iz mai laif. N-a fost însă să fie el de data asta, Arhi i-a luat locul.

Dar cine ar fi crezut că însuşi Băsescu, Traian Băsescu va realiza o parodie după spotul Salvați Roșia Montană, varianta Dragoș Bucur? Iată clipul original:

Şi iată parodia lui Băsescu: Continuă să citești Incredibil! Vezi aici ce răspuns ironic le dă Băsescu celor de la Salvați Roșia Montană, varianta Dragoș Bucur.

De ziua mea, parcă m-aş fi dus să asist la shootingul nud la care colaborează şi Diana mea cu ceva haine şi accesorii. Da, bine… haine în fotografia nud. Dar nu mi-a putut face cadoul ăsta pentru că fotomodelele sunt puţin ruşinoase şi nu vor să primească pe nimeni în studio în afara fotografului. Nici măcar cu Vali Bărbulescu lângă ele nu au vrut să-şi mai arate sfârcul. De parcă ar mai conta… ţinând cont de câţi lăbari le vor savura apoi.

Dar mi-am dat seama că nici eu nu sunt departe de nudistele ruşinoase. Mă supăr dacă Diana se uită în monitorul meu în timp ce scriu pe blog deşi sunt nudistul pur a doua zi, atunci când se publică Continuă să citești Bună ziua. Sunt Tudor şi sunt nudist.

Întotdeauna am urât căldura. De aia nici nu prea merg în ţări călduroase şi secetoase deşi mi-aş dori să cunosc civilizaţii diferite faţă de plictisitoarea Europă.

Urăsc căldura, nu pot gândi, nu pot munci, nu pot ieşi la o plimbare, nu pot ţine calculatorul toată ziua deschis că se încinge în aşa hal încât, stând lângă el, îmi vine să-mi jupui de pe mine pielea transpirată. Continuă să citești Urăsc căldura

Un bărbat care a fost surprins la furat de cablu din rețeaua CFR a fost împușcat de polițiști. Starea lui este stabilă, fiind rănit în zona omoplatului. Sursa.

Te-am prins la furat? Cătuşele la mâini. Încerci să fugi şi altfel nu te pot prinde? Am scos pistolul şi am tras. Te opui arestării? Chem rapid întăriri şi să vedem cum te descurci cu 10 poliţai în jurul tău. Prin alte părţi poliţia are autoritate, nu e batjocura copiilor. Asta e atitudinea corectă! Altfel nu mai scăpăm de hoţi.

Aşteaptă singuratic articolul ăsta în draft de nu-ştiu-când. A început chiar să se creadă cel mai prost articol din câte au fost scrise de mine pentru că tot la două zile intru, îl văd, în şterg, îl modific şi îl rescriu. Doar titlul rămâne acelaşi.

De mai bine de un an mă abţin să spun că sunt prost. Chiar şi atunci când ştiu că fur, n-o spun cu voce tare. Iar când cineva afirmă de faţă cu mine, cu toată convingerea, că România e „ţară de proşti/hoţi/cretini/leneşi” îi plesnec una peste bot fără remuşcări. Abia apoi îi spun de ce l-am plesnit. Continuă să citești Ţară de proşti!

Vineri am fost la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Nu mi-a plăcut deloc, a fost îngrozitor!

Am avut un şoc emoţional atunci când mi-am dat seama că nimeni nu s-a schimbat în cei 10 ani abia scurşi. Eram doar un copil, stăteam la părinţi, mâncam orice-mi băga mama pe gât şi ceream bani de suc atunci când ieşeam în oraş. Acum sunt căsătorit, mă întreţin singur şi muncesc de-mi sar capacele. Dar atunci când mă uit în oglindă văd exact acelaşi om ca acum 10 ani. Aceeaşi freză, acelaşi stil vestimentar, aceleaşi obiceiuri. Diriginta e leit profa ce-am lăsat-o în urmă. Directorul e acelaşi şi arată la fel. Colegul de bancă e acelaşi, se îmbracă ca atunci şi se poartă ca în liceu. Libidinosul clasei e la fel de libidinos şi afemeiat chiar dacă are nunta în câteva luni. Noroc că şefa Continuă să citești Oamenii care nu se schimbă niciodată

Multe reactii dure la articolul de azi dimineata. Ma asteptam sa sara lumea in sus dar nici intr-atat incat sa primesc amenintari si unfriend pe Facebook si, poate, in viata reala.

Nu vad de ce m-as explica pentru ce am spus. Din orice unghi as privi, tot la parerea pro-incinerare raman. Sa spun si de ce: Continuă să citești De ce nu vreau sa fiu mort