Să facem împreună o poveste..

Se pare că cel mai comentat articol de pe blogul ăsta nu a mai fost băgat în seamă din iarnă. Cam mult timp a trecut de atunci aş spune eu aşa că propun să reluăm poveştile compuse din inspiraţia mai multor oameni. Regulile sunt aceleaşi: postează 3 cuvinte (trei, nici mai multe nici mai puţine) şi aşteaptă ca alt comentator să îţi continue povestea. Poveştile de până acum şi regulamentul mai detaliat îl poţi găsi la Colţul comentatorului (e link şi în meniul din dreapta).

Ultimele 3 poveşti au fost: Continuă să citești Să facem împreună o poveste..

De ce respect eu ţiganii…

Îmi povestea cineva cum în America indienii sunt exact ca ţiganii la noi şi cum colegii lui de muncă se certau zilnic din diferite motive tâmpite. Indieni fiind, se supărau între ei şi se băteau la cuţite dar de fiecare dată apărea să-i împace un părinte. În momentul ăla nu conta că unul i-a făcut cu ochiul prietenei celuilalt sau că s-a furat o bucată de ceapă, ce spunea părintele era lege. Stăteau cu toţii drepţi în faţa lui şi fie că le convenea sau nu decizia părintelui, ei o respectau.

Cam acelaşi lucru e şi la ţiganii noştri. Îi vedem noi aşa de gălăgioşi, agitaţi şi supărăcioşi dar atunci Continuă să citești De ce respect eu ţiganii…

Mai ţineţi minte RObotzi?

Am uitat complet de RObotzi şi replicile alea tâmpite ce le auzeam zilnic pe oriunde mergeam. Parcă mai ieri vedeam pe toate blogurile video-urile celor de la Creative Monkeys. Dar au murit. Au murit la fel de repede cum s-au născut şi asta doar pentru că au fost mult prea lacomi.

Oamenii nu au înţeles că Social Media e aur pentru ei şi Youtube e obligatoriu. Nu poţi să ai pretenţia ca toată lumea să intre la tine pe site să-ţi vadă munca, neoferind nici o unealtă de share-uire a filmuleţelor. Cel mai recent video RObotzi a apărut pe Youtube deci avem şi embed aşa că pot să-l postez şi eu aici. Nu ştiu însă cât mai rezistă înainte de a fi şters de proprietari. Muncă în zadar. Continuă să citești Mai ţineţi minte RObotzi?

Ce-ar putea face preoţii ca să fie bine pentru toată lumea?

În urmă cu vreo doi ani lucram la amenajarea muzeului Prima Şcoală Românească din Sf. Gheorghe. Atunci mi-am dat seama de rolul bisericii în societate şi dezvoltarea comunităţilor locale româneşti. Cu greu, preotul oraşului ţinea încă din 1799 cursuri mai întâi în pridvorul bisericii apoi într-o încăpere construită în faţa ei, numită pompos şcoală. Mâna aia de elevi ducea mai departe limba şi cultura română, pierdute printre maghiarii vremii. Continuă să citești Ce-ar putea face preoţii ca să fie bine pentru toată lumea?

Poate.

Îmi dau seama în ultimul timp că mă transform tot mai mult într-o persoană pe care aş dispreţui-o dacă aş privi-o din afara corpului meu.

Sunt intenţionat dur cu mine însumi pentru că aşa poate mă voi întoarce la obiceiurile mele de altădată la care ţineam destul de mult. Poate mâine dimineaţă, atunci când voi citi rândurile astea alături de voi, îmi voi aminti că trebuie să-mi iau soţia în braţe. Poate aşa îmi voi aminti că trebuie să răspund tuturor mailurilor cât mai repede posibil chiar dacă sunt cu cereri pentru a susţine evenimente de rahat. Poate îmi voi aminti că am amânat deja mult prea mult să fac un serviciu celui mai bun prieten doar pentru că alţii mă plăteau să lucrez pentru ei în schimb. Poate dimineaţă îmi voi aminti să mai dau şi eu un telefon acasă la ai mei. Poate mustrându-mă public voi realiza că nesomnul noapte de noapte şi banii din cont ce se devalorizează în fiecare zi nu ţin loc de fericire.

Poate nu voi uita până dimineaţă să mai şi sting calculatorul ăsta din când în când şi să-mi îndrept privirea către cei de lângă mine. Poate.

A cui e, totuşi, parcarea dintre blocuri?

Modul cel mai uşor de a te certa cu vecinii e să-ţi cumperi maşină. Emoţia primei parcări în faţa blocului nu egalează nici o altă emoţie, nici măcar cea din prima zi de şcoală. Dai o tură în jurul blocului să analizezi situaţia apoi o parchezi uşor pe singurul loc ce pare liber. Prima noapte cu maşina în parcarea din faţa geamului este una de nesomn de fapt. Fiecare zgomot dezvoltă în mintea ta fel de fel de scenarii şi-ţi imaginezi frumuseţea ba cu un cauciuc spart, ba cu parbrizul crăpat sau, cel mai rău, cu o zgârietură de cheie cât portiera de lungă. Îţi muţi patul lângă fereastră şi o priveşti de sus ca pe un copil nevoit să doarmă pentru prima oară în sălbăticie.

La Bucureşti s-a găsit soluţia parcărilor: liftul ce-ţi ridică maşina câteva etaje special pentru a nu Continuă să citești A cui e, totuşi, parcarea dintre blocuri?

Oradea, 100% românesc.

Oradea cu greu se va dezvolta vreodată natural. Probabil că o şansă ar fi dacă s-ar reintroduce obligativitatea paşaportului atunci când treci graniţa spre Ungaria sau dacă ai avea voie să ieşi doar de 3 ori pe an din ţară.

Arhitectură faină, investiţii, oraş mare dar… ERA Shopping Park e gol, 90% din magazine închise. Vulturul Negru e pustiu în weekend, nu am avut unde mânca în zonă într-o zi de duminică. Întrebându-l Continuă să citești Oradea, 100% românesc.

… vs. oamenii cu viziune

Nu mă aşteptam la aşa o reacţie după articolul de ieri în care povesteam păţania de la Teatrul Gong, acolo unde un paznic a refuzat să instalez gratuit un rastel de biciclete. Multe menţionări pe Twitter, comentarii şi articole pe bloguri şi în presă. Şi mă bucur că a fost aşa pentru că în urmă cu o oră am instalat la Teatrul Gong un rastel pentru biciclete. Da, aţi citit bine 🙂

Aseară s-a sesizat un angajat de la Teatru iar azi dimineaţa la prima Continuă să citești … vs. oamenii cu viziune

Cei care ne trag în jos.

Eu: Bună ziua, aş vrea să vorbesc cu directoarea. Cum pot lua legătura cu dânsa?
Portarul: Dar ce vrei să vorbeşti cu ea?
Eu: Derulăm un proiect în urma căruia instalăm rasteluri de biciclete prin tot oraşul. Am vrea să punem unul şi la dvs., în faţa Teatrului Gong, pentru că am văzut că vin mulţi biciclişti aici şi nu au unde să-şi lege bicicletele.
Portarul: Nuuu, nu e nevoie de aşa ceva.
Eu: Lăsaţi să decidă asta dna. directoare. Cum pot lua legătura cu dânsa?
Portarul: Sigur nu va vrea să vorbească cu tine.
Eu: Asta să decidă ea. Puteţi să o sunaţi?

Ridică receptorul telefonului ascuns pe undeva pe sub gişeu. „Gigi, e un băiat de la bla bla ce vrea Continuă să citești Cei care ne trag în jos.

USL la coada vacii

M-a pus naiba să-mi schimb părerea despre vot şi să mă simt responsabil pentru viitorul ţării în care locuiesc. Din acel moment urmăresc ceva mai mult mocirla asta numită bombastic politică. N-o urmăresc prea mult (pentru că strică) dar suficient încât să-mi dau seama că nici USL nu-mi va lua votul în vecii vecilor Amin.

Mi-e lehamite de circul făcut în ultima lună de cei de la USL. E mult prea mult. Aş fi aşteptat în lunile astea soluţii care să îmi Continuă să citești USL la coada vacii

Incredibil! Vezi aici ce răspuns ironic le dă Băsescu celor de la Salvați Roșia Montană, varianta Dragoș Bucur.

Primul clip Salvați Roșia Montană marca Maia Morgenstern l-am văzut în deplasare, pe un telefon mobil. Asta pentru că nu am mai rezistat după ce s-a vorbit 10 minute despre el şi juma’ din sală nu-l văzusem. Am dat meciul pe mute şi de mai multe ori replay clipului. Acolo, mic, pe ecranul telefonului, nu vedeam prea bine sângele ţâşnind din urechi. Evident că jnitzelul ăsta domnul jnitzel îşi imagina deja clipul cu el în rolul principal, aşa cum bine a făcut-o ridiculizând-o pe Maria Dinulescu cu dis iz mai laif. N-a fost însă să fie el de data asta, Arhi i-a luat locul.

Dar cine ar fi crezut că însuşi Băsescu, Traian Băsescu va realiza o parodie după spotul Salvați Roșia Montană, varianta Dragoș Bucur? Iată clipul original:

Şi iată parodia lui Băsescu: Continuă să citești Incredibil! Vezi aici ce răspuns ironic le dă Băsescu celor de la Salvați Roșia Montană, varianta Dragoș Bucur.

Bună ziua. Sunt Tudor şi sunt nudist.

De ziua mea, parcă m-aş fi dus să asist la shootingul nud la care colaborează şi Diana mea cu ceva haine şi accesorii. Da, bine… haine în fotografia nud. Dar nu mi-a putut face cadoul ăsta pentru că fotomodelele sunt puţin ruşinoase şi nu vor să primească pe nimeni în studio în afara fotografului. Nici măcar cu Vali Bărbulescu lângă ele nu au vrut să-şi mai arate sfârcul. De parcă ar mai conta… ţinând cont de câţi lăbari le vor savura apoi.

Dar mi-am dat seama că nici eu nu sunt departe de nudistele ruşinoase. Mă supăr dacă Diana se uită în monitorul meu în timp ce scriu pe blog deşi sunt nudistul pur a doua zi, atunci când se publică Continuă să citești Bună ziua. Sunt Tudor şi sunt nudist.

Urăsc căldura

Întotdeauna am urât căldura. De aia nici nu prea merg în ţări călduroase şi secetoase deşi mi-aş dori să cunosc civilizaţii diferite faţă de plictisitoarea Europă.

Urăsc căldura, nu pot gândi, nu pot munci, nu pot ieşi la o plimbare, nu pot ţine calculatorul toată ziua deschis că se încinge în aşa hal încât, stând lângă el, îmi vine să-mi jupui de pe mine pielea transpirată. Continuă să citești Urăsc căldura

În sfârşit poliţia îşi face treaba

Un bărbat care a fost surprins la furat de cablu din rețeaua CFR a fost împușcat de polițiști. Starea lui este stabilă, fiind rănit în zona omoplatului. Sursa.

Te-am prins la furat? Cătuşele la mâini. Încerci să fugi şi altfel nu te pot prinde? Am scos pistolul şi am tras. Te opui arestării? Chem rapid întăriri şi să vedem cum te descurci cu 10 poliţai în jurul tău. Prin alte părţi poliţia are autoritate, nu e batjocura copiilor. Asta e atitudinea corectă! Altfel nu mai scăpăm de hoţi.

Ţară de proşti!

Aşteaptă singuratic articolul ăsta în draft de nu-ştiu-când. A început chiar să se creadă cel mai prost articol din câte au fost scrise de mine pentru că tot la două zile intru, îl văd, în şterg, îl modific şi îl rescriu. Doar titlul rămâne acelaşi.

De mai bine de un an mă abţin să spun că sunt prost. Chiar şi atunci când ştiu că fur, n-o spun cu voce tare. Iar când cineva afirmă de faţă cu mine, cu toată convingerea, că România e „ţară de proşti/hoţi/cretini/leneşi” îi plesnec una peste bot fără remuşcări. Abia apoi îi spun de ce l-am plesnit. Continuă să citești Ţară de proşti!

Mai bine nu votam?

Am votat pentru prima oară în ultimul deceniu. Toată duminica mi-am consumat-o prin furtună pentru a băga patru hârtii într-o amărâtă cutie de carton. Oamenii îmi spuneau anii trecuţi că e o datorie faţă de semenii mei ce şi-au dat viaţa pentru a fi eu liber. Că e un semn al democraţiei supreme. Dar mă simt prost acum. Mă simt prost educat, lacom şi indiferent. Mă simt de tot rahatul. Continuă să citești Mai bine nu votam?

Oamenii care nu se schimbă niciodată

Vineri am fost la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Nu mi-a plăcut deloc, a fost îngrozitor!

Am avut un şoc emoţional atunci când mi-am dat seama că nimeni nu s-a schimbat în cei 10 ani abia scurşi. Eram doar un copil, stăteam la părinţi, mâncam orice-mi băga mama pe gât şi ceream bani de suc atunci când ieşeam în oraş. Acum sunt căsătorit, mă întreţin singur şi muncesc de-mi sar capacele. Dar atunci când mă uit în oglindă văd exact acelaşi om ca acum 10 ani. Aceeaşi freză, acelaşi stil vestimentar, aceleaşi obiceiuri. Diriginta e leit profa ce-am lăsat-o în urmă. Directorul e acelaşi şi arată la fel. Colegul de bancă e acelaşi, se îmbracă ca atunci şi se poartă ca în liceu. Libidinosul clasei e la fel de libidinos şi afemeiat chiar dacă are nunta în câteva luni. Noroc că şefa Continuă să citești Oamenii care nu se schimbă niciodată

"Am fost şi eu pe aici" – Mircea Diaconu.

Ultimele luni mi-au dat întâlniri cu diverşi politicieni de diverse vârste din diverse partide. Indiferent de numele celui din faţa mea, eram gata să-i ofer votul dacă alegerile aveau loc a doua zi. Atâta convingere că el este cel ce poate schimba destinul ţării merită răsplătită.

La fel şi Mircea Diaconu, ministrul culturii. L-am ascultat preţ de aproape o oră şi m-a cucerit cu ce vrea să facă. Să scoată Sarmisegetusa Regia la lumină, o cetate aflată în zona autorităţilor locale din Deva unde pot face săpături doar cei de la Cluj sub incidenţa legii pentru că terenul este protejat natural. Deci cam greu să poată face ceva. Mircea Diaconu, cel ce vrea să profesionalizeze modul de Continuă să citești "Am fost şi eu pe aici" – Mircea Diaconu.

De ce nu vreau sa fiu mort

Multe reactii dure la articolul de azi dimineata. Ma asteptam sa sara lumea in sus dar nici intr-atat incat sa primesc amenintari si unfriend pe Facebook si, poate, in viata reala.

Nu vad de ce m-as explica pentru ce am spus. Din orice unghi as privi, tot la parerea pro-incinerare raman. Sa spun si de ce: Continuă să citești De ce nu vreau sa fiu mort