Date oficiale: cât au muncit arhitecţii din Sibiu în 2012?

Aşa cum am spus şi cum aţi văzut în meniul blogului, de acum voi scrie mai mult despre mine şi ce fac eu. Iar zilele de marţi vor fi rezervate arhitecturii. Nici nu putea să vină mai bine subiectul ăsta având în vedere discuţiile de ieri de pe Facebook.

Cautam un inginer constructor care sa faca un proiect de casuta micuta in Cristian si sa obtina toate avizele si autorizatiile necesare si evident care sa nu aiba tarife nerusinate. Sa nu faca numai cu proiectul de casa, pe care pot sa-l cumpar de la orice arhitect de pe net si de aia m-am exprimat cu formula de inginer constructor. Insa nici nu vreau pentru un proiect simplu care pe net e 300 de euro mie arhitectul sa-mi ceara 1000 si pe urma inca vreo 4 pentru avize, si alti bani pentru fiecare amanunt care rasare, if you know what I mean. Adica vreau o persoana de incredere, care cere pretul corect si care ma sfatuieste corect, mai pe romaneste spus.

Este adevărat că toți trebuie să câștigăm, dar unii vor să câștige prea mult comparativ cu alții. Iar treaba asta cu prețuri recomandate de ordinul arhitecților nu ține….să le stabilească pentru ei cu veniturile lor, n-am nimic împotrivă, dar asta e un fel de hoție asemenea celei a notarilor….și ăia au o porcarie de asociație prin care vor să își protejeze prețurile mari pe care le practică….M-am săturat de toți aștia cu alinierile lor de prețuri…dar nimeni nu aliniază și salariile să poată face și omul de rând față acelor prețuri…

Pentru a lămuri toate nemulţumirile astea, voi fi puţin realist: dacă ai salariul minim/mediu pe economie, nu ai ce căuta la un arhitect. Poţi (în cel mai bun caz) să-ţi cumperi un apartament în rate pentru care nu ai nevoie de arhitect. Ce-ar fi să mai lăsăm noi BMW-urile de lux dacă nu avem nici ce mânca acasă. Eu dacă nu-mi permit yacht nici nu ma gândesc să-mi cumpăr unul, de ce-aş ajunge să mai şi comentez că e prea scump şi nu mă lasă „piaţa” să mă dau şi eu pe mare? Se aplică şi la arhitectură, case de vacanţă, vile…

designarhitectura.ro

Ca să revin la subiectul articolului, mai jos public o statistică cu proiectele arhitecţilor din judeţul Sibiu în 2012. Pentru fiecare proiect de arhitectură depus spre avizare, arhitectul trebuie să obţină de la Ordinul Arhitecţilor din România o dovadă care să ateste că are drept de semnătură, de aici datele fixe (şi oficiale) de mai jos, ele reprezintă dovezile de arhitectură obţinute de arhitecţi în 2012:

Câţi arhitecţi sunt în judeţul Sibiu şi cât au lucrat ei în 2012:

  • Dovezi eliberate pentru arhitecţii din Sibiu: 880
  • Dovezi eliberate pentru conductori arhitecţii din Sibiu: 601
  • Numărul arhitecţilor înscrişi în OAR Sibiu-Vâlcea: 143
  • Din care au făcut cel puţin un proiect de arhitectură în 2012: 103
  • Numărul arhitecţilor cu mai mult de 12 proiecte de arhitectură semnate în 2012 (o medie de 1 proiect/lună): 36
  • Numărul conductorilor arhitecţi înscrişi în OAR Sibiu-Vâlcea: 43
  • Din care au făcut cel puţin un proiect de arhitectură în 2012: 32
  • Numărul conductorilor arhitecţi cu mai mult de 12 proiecte de arhitectură semnate în 2012 (o medie de 1 proiect/lună): 14

Cifrele astea ne arată că meseria de arhitect nu trece printr-o perioadă chiar roză, doar aprox. 70% dintre arhitecţii din judeţele Sibiu şi Vâlcea semnând cel puţin un proiect în 2012. Doar 28% dintre arhitecţi au semnat mai mult de 1 proiect/lună.

  • Arhitect Neamţu Viorel Mihail, arhitectul din Sibiu cu cele mai multe proiecte de arhitectură semnate în 2012 (71 proiecte) este asociat la cel puţin 3 firme şi a semnat proiecte pentru încă câteva. Cea mai profitabilă firmă pentru care lucrează este Aquacon Proiect SA cu o cifră de afaceri în 2011 de 3.100.000 lei (în creştere faţă de 2010) şi un profit de 953.000 lei (sursa).
  • Conductor arhitect Rusu Olimpiu Sever din Mediaş, conductorul arhitect cu cele mai multe proiecte de arhitectură semnate în 2012 (139 proiecte) este asociat la Alma Proiect SRL, firmă cu un venit în 2011 de 69.000 lei şi profit de 7.700 lei.
  • Conductor arhitect Ionescu Horatiu-Cicerone, conductorul arhitect din Sibiu cu cele mai multe proiecte de arhitectură semnate în 2012 (107 proiecte) este salariat/asociat la 3 firme printre care una de inginerie (Decorom SRL) ce în 2011 a avut pierderi de 101.000 lei şi una de construcţii (Floripet Com SRL) cu pierderi de 28.000 lei.

Concluzia?

Aş fi curios de nişte date din anii trecuţi şi, de ce nu, din anii 2006-2007, atunci când toată lumea construia în prostie oriunde şi orice. După cifrele de mai sus ne dăm seama că încă trăim într-o criză economică. Mai mult ca sigur proiectele de arhitectură mari (construcţiile noi) se pot număra pe degete.

Întorcându-mă la ce spuneau ieri cei de pe Facebook, mă întreb: care e în cazul ăsta preţul corect pentru a face meseria de arhitect? 4-5 euro/mp nu e corect? Chiar şi aşa, mai bine de 70% dintre arhitecţii cu drept de semnătură înseamnă că sunt muritori de foame.

Despre panourile radiante. Şi nu vă vorbesc din cărţi şi studii.

Ca să ne înţelegem de la bun început şi să vorbim aceeaşi limbă, intră AICI două secunde şi vezi ce sunt panourile astea radiante de care nimeni nu ştie mai nimic.

Pe foarte scurt, panourile radiante sunt o nouă modalitate de a încălzi o încăpere fără să-ţi mai trebuiască centrală şi fără să consumi gaz, practic se spune că este o nouă sursă ieftină de încălzire. Panourile radiante funcţionează pe curent electric, folosesc radiaţii cu infraroşu (invizibile ochiului uman) pentru a încălzi corpurile din jurul nostru, inclusiv pereţii care păstrează căldura şi o emană la rândul lor pentru a ne da senzaţia de cald. Pentru mai multe detalii tehnice, preţuri şi de unde se pot cumpăra astfel de panouri radiante intraţi pe www.panouri-radiante-infrarosii.ro. Oamenii sunt specialiştii şi sigur vă lămuresc mai bine ca mine ce şi cum.

Eu m-am lovit de panourile radiante de două ori până acum: Continuă să citești Despre panourile radiante. Şi nu vă vorbesc din cărţi şi studii.

Cum ajuţi o clădire istorică să nu se prăbuşească

Cei mai mulţi dintre noi vedem în imaginea asta mizerie, la Oradea însă înseamnă artă. Cei mai mulţi dintre noi fugim de astfel de locuri, la Oradea însă este o casă căutată. Asta nu pentru că ar fi întreţinută, nici pentru că oferă ceva special ci pentru că oferă speranţă. Nu ştiu cine a făcut ce a făcut din clădirea asta de pe str. Moscovei nr. 8 (parcă nici nu vreau să desluşesc misterul) dar ştiu sigur că a reînviat un loc mort, o clădire istorică minunată ce stătea să cadă. Continuă să citești Cum ajuţi o clădire istorică să nu se prăbuşească

Îmi plac oamenii care gândesc mare.

Arhitectura civilă turcească din Istanbul pare să nu fie foarte complexă, aglomearea urbană limitând suficient de mult imaginaţia încât să vedem peste tot aceleaşi clădiri ca o cutie de chibrituri. Un lucru e cert: nu vezi case. Lipsesc cu desăvârşire locuinţele acelea unifamiliale cunoscute de noi, cu o curte în care ne relaxăm şi garaj în faţa casei. La turci există doar blocuri de minim 3 etaje, totul mergând în înălţime, spaţiul liber fiind practic inexistent în oraş. La un aşa număr mare de locuitori (15-19 mil. în Istanbul) încă îmi este necunoscut unde îşi păstrează maşinile peste noapte.

Cel mai probabil parcările supraterane şi subterane fac faţă tuturor maşinilor, transportul în comun ajutând şi el la scăderea numărului de ambuteiaje (deşi, fie vorba între noi, la orice oră ai circula pe şoselele înguste ale oraşului este aglomerat, claxonul făcând parcă parte din educaţia localnicilor).

Dar faptul pentru care nu vezi niciunde în Istanbul maşini peste maşini parcate peste tot, pe trotuare şi pe spaţii verzi se datorează investiţiilor în infrastructură. Am cunoscut la faţa locului două proiecte urbanistice din Istanbul ce vor schimba total oraşul şi modul de viaţă al cetăţenilor: Continuă să citești Îmi plac oamenii care gândesc mare.

Săracii nu au ce căuta în centrul oraşelor

Ne-am putea întoarce la perioada în care românii nu aveau voie să deţină proprietăţi în cetate, ei fiind de obicei mai săraci decât saşii de la Sibiu. Mai săraci şi financiar şi cu duhul. Dacă saşii aveau rata analfabetismului aproape de zero, la români era o excepţie dacă cineva ştia să scrie şi să citească. Educaţia e probabil cea mai importantă pentru păstrarea calităţii ridicate a vieţii.

După 2007, la Sibiu săracii şi ţiganii sunt mutaţi din centrul oraşului. Li se dau locuinţe pe la periferie iar casele lor sunt luate de Primărie, restaurate şi li se dau alte funcţiuni care permit întreţinerea pe Continuă să citești Săracii nu au ce căuta în centrul oraşelor

Cum trăiesc agenţiile imobiliare

Vreau să închirez un spaţiu, sun la numărul din anunţ şi îmi răspunde o agenţie imobiliară. Îmi spune condiţiile, îi spun pretenţiile şi până la urmă stabilim un preţ. Acum eu trebuie să plătesc în avans două chirii garanţie şi 750 euro comisionul agenţiei imobiliare. Asta pentru că, cică, agenţia a negociat pentru mine şi pentru că (citat mot-a-mot) „trebuie să trăim şi noi„.

True story.

Ultima fiţă în arhitectură

Lucrez în arhitectură de ceva ani dar niciodată nu mi-am pus problema proiectării unei case pe un acoperiş de mall. Evident, nici nu am fost pus faţă în faţă cu nevoia de a fugi de poluarea şi căldura insuportabile de la nivelul solului, aşa cum se întâmplă în China, dar parcă mă simt totuşi oarecum amărât că nu mi-a trecut niciodată prin cap că ai putea convieţui printre tuburi de aer condiţionat şi panouri solare. Ce urmează?

Cum se distruge frumuseţea unui oraş. Caz concret: Sibiul.

E imposibil să vezi aşa ceva şi să-ţi placă.

Oraşul Sibiu riscă să cadă foarte uşor în extrema cealaltă după ce mulţi ani a fost lăudat pentru frumuseţea teraselor din zona centrală. Se ajungea la frumuseţea asta printr-un artificiu foarte simplu: toate terasele estivale trebuiau înconjurate de plante şi flori astfel încât totul era atrăgător şi plăcut ochiului turistic. Anul ăsta însă artificiul a degenerat, transformându-se în delimitări hidoase a Continuă să citești Cum se distruge frumuseţea unui oraş. Caz concret: Sibiul.

Braşov nu e cel mai frumos oraş din România!

Sunt puţin frustrat, recunosc, de faptul că majoritatea oamenilor spun că Braşov este cel mai frumos oraş din România. Sau, în fine, mult mai frumos ca Sibiul meu. Am fost de multe ori doar prin trecere prin Braşov. Cel mai mult am stat 2 zile aşa că recunosc că nu am văzut eu mare lucru din oraş dar din ce am vizitat prin centrul vechi nu am rămas deloc impresionat. Da, este un oraş măricel plin de magazine cunoscute, ai unde să faci shopping, probabil ai pe unde să te distrezi, ai atracţii turistice destule dar ca aspect e respingător. Nu sunt de ajuns două clădiri mari, o Strada Sforii şi o Biserica Neagră. Nu atâta timp cât cea mai populară şi tranzitată de turişti stradă din oraş arată aşa:

SONY DSC SONY DSC SONY DSC SONY DSC SONY DSC SONY DSC SONY DSC SONY DSC SONY DSC

Pe când în Sibiu arată aşa: De ce e Sibiul frumos?

Nici Sibiul probabil nu e cel mai frumos oraş din România, nu sunt aberant. Asta şi pentru că zona turistică acum este atât de mică ca suprafaţă încât se poate compara în cel mai bun caz cu orăşelele de nimeni cunoscute de prin Germania (şi ca suprafaţă şi ca frumuseţe).

Dar cred că-i o greşeală să spunem că ceva mai frumos ca Braşov nu avem în toată România asta. Şi dacă, totuşi, aşa e, înseamnă că mai avem mult de muncit…

Magie cu apa care nu te udă

Am lucrat mai bine de un an la amenajarea mai multor muzee din ţară şi inevitabil ajungeam la discuţia sistemelor de siguranţă la foc şi cele de stingere a incendiilor. Exponatele dintr-un muzeu sunt inestimabile şi de neînlocuit. Nu poţi descoperi un nou mamut dacă cel pe care îl ai în muzeu arde şi nu poţi înlocui un document vechi dacă e udat de pompieri. Aşa că s-au găsit soluţii precum extinctorul cu dioxid de carbon, depozitele ermetice care lasă focul fără oxigen şi altele mai mult sau mai puţin eficiente. Pe vremea aia nu ştiam de Sinorix.

Continuă să citești Magie cu apa care nu te udă

De ce aş putea fi de acord cu Catedrala Neamului

În spatele Casei Poporului se pregăteşte încet-încet terenul pentru ridicarea unei alte construcţii grandomanice ce probabil va umbri puţin dimensiunile celei de-a doua cea mai mare clădire administrativă din lume. Catedrala Mântuirii Neamului va avea 120 de metri lungime, 70 de metri lăţime şi 120 de metri înălţime şi va ocupa  38.000 de metri pătraţi. Sunt doar nişte cifre. Niciunul dintre noi nu ne putem acum imagina cum va arăta în realitate viitoarea catedrală. Gigant, vă spun. Înălţimea ei va fi ca a 3,5 blocuri de 10 etaje şi de patru ori cât Coloana Infinitului a lui Brâncuşi. Lungimea catedralei va fi cât aproape 13 Arcuri de Triumf iar la înconjurare, oamenii vor petrece mai bine de o oră „pe drum”, cu lumânările în mână. De asta o blamăm. Continuă să citești De ce aş putea fi de acord cu Catedrala Neamului

Oare cum ar arăta…

…un Sibiu înconjurat de turnuri de apărare?

În mod normal sunt un conservator şi, datorită celor 8 ani de studii în restaurare, nu accept mai deloc modificări ale componentelor originale sau butaforii/reconstrucţii dacă nu sunt imagini şi documente 99,99% sigure despre cum arătau elementele ce se doresc reconstruite.

Înainte de 2007 se voia în Sibiu marcarea vechilor turnuri şi porţi istorice de intrare în oraş. S-au făcut probabil zeci de propuneri care au rămas până azi în acelaşi stadiu. Ţin minte planurile unui turn de câteva etaje ce trebuia amplasat chiar la intrarea pe corso (Nicoale Bălcescu) cum vii dinstre Parcul Astra, pe vechiul amplasament al Turnului Porţii Cisnădiei. La reconfigurarea străzii s-a făcut loc Continuă să citești Oare cum ar arăta…

Puterea unui blog

Un articol de patru rânduri pe blogul CeMerita.ro s-a transformat rapid într-o informaţie răspândită în toată presa şi, la fel de rapid, într-un proces la Tribunalul Sibiu.

Ordinul Arhitecţilor din România a atacat în contecios administrativ decizia Primăriei de a acorda autorizaţie de construire unor investitori care voiau să construiască un cartier de case pe Continuă să citești Puterea unui blog

Despre muzeul Antipa, spus puţin mai altfel

La ultimul job am fost angajat după două interviuri şi un proiect practic. În mod normal nu aş fi făcut eu atâtea pentru un simplu job (mai ales că după primul interviu ştiam deja că-s ca şi angajat) doar că de data asta era ceva nou ce îmi doream să fac: amenajarea celor mai tari muzee din ţară şi câteva de pe afară. Aşa că am stat să lucrez pentru „examen” atunci când oamenii normali se relaxau şi se distrau, exact între Crăciun şi Revelion. Examenul practic suna cam aşa: amenajaţi un spaţiu expoziţional al muzeului Grigore Antipa din Bucureşti. Era chiar prima sală de vizitare şi puteam face orice din ea aşa că o propunere a fost s-o Continuă să citești Despre muzeul Antipa, spus puţin mai altfel

Prefer ca legea să nu fie respectată

Apropo de demolarea hotelului Histria din Constanţa, sunt sigur că nu s-a trezit nimeni peste noapte că e urât şi nu are autorizaţie de construcţie aşa că trebuie ras de pe suprafaţa pământului. Nu-i ca şi cum până acum nimeni nu l-a văzut, nici nu a apărut peste noapte. E o simplă răzbunare politică, cu siguranţă.

Evident că sunt de acord cu demolarea urâţeniilor ce-au distrus toate oraşele, fără excepţie, în ultimii 7 ani. Vreau să se respecte legea urbanismului. Construcţiile noi să fie construite astfel încât să se integreze perfect în zonă iar cele construite fără autorizaţie să fie demolate.

Există însă şi cazuri în care prefer încălcare legii. Continuă să citești Prefer ca legea să nu fie respectată

Viaţa nu e dreaptă!

Am terminat arhitectura cu 5 ani în urmă aşa că zilele trecute s-a stabilit de-o întâlnire cu foştii colegi.

Eu niciodată nu am fost omul care să tragă la note mari. Îmi vedeam de treabă dar nu mă omoram cu învăţatul. Eram mai mult un student „de mijlocul clasamentului”. Preferam să merg la toate cursurile pentru ca la examene să-mi aduc aminte ce ne-a povestit proful. Aşa treceam examenele. Aşa am luat burse de studii jumate din cei 8 ani de studenţie.

În fine, nu despre asta e vorba. La arhitectură am avut o colegă care pica la majoritatea examenelor până a picat şi anul. A trebuit să repete un an din cauza notelor proaste. Ca să aflu că acum e Continuă să citești Viaţa nu e dreaptă!

De ce e Sibiul frumos?

Nu a durat mult pana sa observam in Sibiu prezenta unui fenomen initial greu de acceptat pentru noi. Ne-am uitat imprejur si am remarcat o multime de branduri sterse, logo-uri parca dezbracate, vitrine goale in ciuda continutului… Nimic nu semana cu ce stiam de acasa. In schimb, se simtea ubicuitatea si atotputernicia unui alt brand… brandul Sibiu. via Adelina†.

Continuă să citești De ce e Sibiul frumos?

Despre arhitectura sibiului

  1. În 2008 publicam în exclusivitate articolul Oficial – constructii in locul campingului din Padurea Dumbrava. A urmat apoi o serie de articole în presa locală şi pe blogul meu cu privire la distrugerea fostului camping sibian din Pădurea Dumbrava şi construirea unui cartier în locul lui. A urmat reacţia arhitecţilor şi decizia Tribunalului Sibiu de a anula hotărârea Consiliului Local prin care aproba construirea unui cartier de vile în Pădurea Dumbrava.
    Astăzi însă, după aproape 3 ani de judecată, Tribunalul Sibiu a hotărât, în urma recursului, că se poate construi liniştit pe locul campingului Sibiu. Aşa cum spune Traian Deleanu în Turnul Sfatului, Tribunalul nu e singurul care s-a răzgândit. Chiar şi arhitectul şef de pe vremea aia a făcut-o.
  2. De câteva zile se tatonează din nou terenul pentru construirea unui mall în Piaţa Teatrului din Sibiu. Prin 2006 Iulius Mall avea planuri măreţe care însă s-au lovit de un val de proteste din partea sibienilor. Continuă să citești Despre arhitectura sibiului

Aşa arată Consiliul Judeţean Sibiu

Nu mai e mult şi se deschide sediul nou al Consiliului Judeţean Sibiu. Clădirea va avea câteva birouri şi o sală de şedinţe de dimensiuni mai mari, semicirculară, acoperită cu o piramidă de sticlă.

Mai jos, câteva fotografii din clădire, în exclusivitate 🙂 Continuă să citești Aşa arată Consiliul Judeţean Sibiu