Etichetă: companii

Student în Danemarca, tânăr fermier în România.

Ieri am primit de la Tiberiu Mitrea o sticlă de lapte dinăla de face smântână. De mult n-am mai gustat smântână. Tibi chiar mi-a povestit de o clientă tânără ce l-a sunat îngrijorată pentru că s-a speriat că pe deasupra laptelui de vacă a apărut, în timp ce îl fierbea, o peliculă de plastic. Femeia nu mai văzuse până atunci smântână 🙂

Tibi scrie pe un blog, pe blogul ce a primit săptămâna trecută premiul 1 cel mai bun blog sibian. Agricultura la costum îi spune şi a fost gândit ca un blog care să-i ajute atât pe fermierii ce sunt la început de drum sau vor să acceseze fonduri europene cât şi pe noi, ceilalţi, care ar trebui să ştim cu ce se mănâncă asta pentru că şi noi beneficiem de pe urma fermelor. După ce am văzut cu câtă pasiune vorbeşte despre ceea ce face mi-am zis că degeaba voi vrea eu să redau în litere poveştile Continuă să citești Student în Danemarca, tânăr fermier în România.

Ce pot face eu pentru a stopa nesimţirea E.On Gaz

La Sibiu există o logică în reabilitarea şi asfaltarea străzilor. Nu se peticeşte anual tot oraşul ci se reparata pe rând, stradă cu stradă în aşa fel încât să reziste câţiva ani fără să mai trebuiască intervenit din bani publici. Sibianul ştie asta şi nu comentează că strada lui este ciuruită de Electrica şi de E.On Gaz, acceptă să-şi strice maşina prin şanţuri un an, doi ani, pentru că ştie că într-un sârşit asfaltul nivelat va ajunge şi în faţa casei lui.

Frustrarea.

Se fac împrumuturi scumpe pe care cetăţenii le vor plăti ani la rând, se fac pachete de străzi ce intră în reabilitare generală, se asfaltează cartier după cartier. Totul pare genial pe hârtie dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Deşi Primăria Sibiu anunţă la începutul fiecărui an lista Continuă să citești Ce pot face eu pentru a stopa nesimţirea E.On Gaz

Să circuli cu FANY nu e prea funny :(

Pe bune că încerc din răsputeri să susţin firmele mici, cele ce nu se bucură de foarte mulţi clienţi. Pe bune c-aş face-o în continuare dar nu prea pot. Nu pot pentru că nu merită. În definitiv, de aia şi sunt firme mici cu clienţi puţini.

Să vă povestesc doar ce am păţit zilele trecute cu firma de transport persoane FANY. Am luat autocarul din Sibiu spre Oradea, aşteptând să petrecem 7 ore într-un scaun incomod. Şi aşa a şi fost scaunul doar că la jumătatea drumului, la Cluj, ne-am trezit scoşi din autocar şi duşi cu bagaje Continuă să citești Să circuli cu FANY nu e prea funny 🙁

Cum a fost la Jack Daniel's VIP Party

Din păcate nu am ajuns la Bucureşti la super party-ul Jack Daniel’s dar în schimb am pus primul mâna pe câteva poze de acolo (nu cred că au mai apărut pe undeva). Pentru cine nu ştie, toată luna septembrie s-a sărbătorit aniversarea domnului Jack care a făcut anul ăsta 162 de ani. Mulţi înainte aş spune eu 🙂

Anda Adam, DJ Wanda, Gina Pistol, Horia Brenciu, Loredana sunt nume ce mă aşteptam să le văd pe lista celor prezenţi dar… 3 Sud Est? Băieţii s-au reunit după 1000 de ani special pentru evenimentul ăsta. Puţină burtică în plus dar în rest aceiaşi. Continuă să citești Cum a fost la Jack Daniel's VIP Party

Ce ne facem, fraţilor, cu datornicii?

Eu am găsit soluţia prin care îmi voi recupera toţi banii ce-mi sunt datoraţi de diverşi „afacerişti” din România care se bazează pe lipsa reacţiei instituţiilor în cazuri de înşelătorie. Şi nu sunt puţini. Nici banii, nici datornicii. Ştiu că-i un articol lung dar sunt sigur că sunt şi alţii în aceeaşi situaţie pe care i-ar putea ajuta toate detaliile de mai jos.

La începutul anului mi-a scris o tanti de la Tulcea, Mihei Alina pe numele ei, administratorul magazinului Blitz Style din Piaţa Unirii, Bloc Belvedere şi cu sediul pe str. Podgoriilor nr. 8. Foarte impresionată de creaţiile Dianei, a propus o colaborare pe termen lung. Diana urma să-i trimită Continuă să citești Ce ne facem, fraţilor, cu datornicii?

Adio bagaje de mână la Wizz Air

La începutul anului era cât pe ce să rămân pe aeroportul din Roma. La controlul bagajelor, geanta de mână nu intra în dispozitivul special de măsurare al bagajelor de la Wizz Air din cauza roţilor. Câţiva milimetri în plus a dus la două soluţii:

  • ori rupem roţile bagajului;
  • ori plătim 50 euro pentru extra bagaj.

Problema nu era singulară, jumătate dintre călători fiind obligaţi să plătească cei 50 de euro pentru a nu-şi lăsa hainele pe aeroportul din Roma iar de atunci cred că nu a existat un zbor fără problema asta, săptămânal văd mesaje pe Facebook de la oameni care au plătit extra-bagajul din aceeaşi cauză. Măsurând atunci bagajul meu într-un dispozitiv de la o altă companie, geanta mea părea să fie în regulă, dispozitivul Wizz Air fiind mai mic puţin decât celălalte deşi declarativ peste tot ai voie cu aceeaşi dimensiune de bagaje: 55x40x20cm.

Noi atunci am găsit soluţia, am luat de la femeia de serviciu o pungă de plastic, am aruncat toate Continuă să citești Adio bagaje de mână la Wizz Air

De ce lucrez cu Fan Courier

De vreun an am destul de multe legături cu firmele de curierat. Atunci când pot decide, aleg să lucrez cu Fan Courier dintr-un motiv foarte simplu: sunt serioşi. Băiatul ce se ocupă de zona centru-Sibiu e un super-gagiu care a făcut de fiecare dată tot posibilul să mă mulţumească. Săptămâna trecută mi-a adus până în faţa uşii două pachete mari de vreo 20 de kg. fără să schiţeze vreo urmă de supărare. Sper să primească cât de curând o mărire de salariu.

Asta în timp ce… Continuă să citești De ce lucrez cu Fan Courier

Sticla Pepsi-Cola anii '80 vs. sticla Pepsi-Cola retro

Am primit de la un cititor sticla originală Pepsi Cola (mersi Kosmin) aşa că am pus de-un shooting comparativ sticla Pepsi-Cola anii ’80 vs. sticla Pepsi-Cola retro.
Nu sunt chiar identice, se vede cu ochiul liber că forma sticlei originale Pepsi a fost redesenată şi i s-au adus îmbunătăţiri pentru a fi în trendul anilor 2012.

Iată ce a ieşit:

Continuă să citești Sticla Pepsi-Cola anii '80 vs. sticla Pepsi-Cola retro

Gata. Plec la Amsterdam cu vola.ro!

Intrasem pe Vola.ro cu gândul să-mi dau cu părerea despre noul lor Big Flex (la recomandarea Blogal Initiative) şi am ajuns să-mi găsesc imediat destinaţie de concediu.

De fapt voiam să caut zboruri pentru Veneţia (unde anul ăsta este bienala de arhitectură la care aş fi vrut să merg) şi la Istanbul (destinaţie despre care vorbeam zilele trecute că aş vrea s-o revizitez deoarece mi-a plăcut experienţa unei noi civilizaţii). Dar ce să-i fac, am căutat din instinct un zbor Bucureşti-Amsterdam pentru că oraşele astea două au apărut automat pe site. Este un semn? Este Continuă să citești Gata. Plec la Amsterdam cu vola.ro!

Să vă spun câte ceva despre condiţiile reale din trenurile CFR Călători

M-am plimbat şi eu puţin cu trenul în ideea că apoi voi avea idei de articole pentru o lună. Călătoria începuse „bine”, cu o înjurătură din toată inima transmisă casieriţei. Femeia nu a vrut nicicum să-mi spună ce înseamnă Inter Regio pe limbajul vechi. Ea o dădea una şi bună: nu mai există denumirile vechi. Bine, dar totuşi, ca să înţeleg şi eu, cum se numea înainte? Nu mai există denumirile vechi. Era ca un robot căruia i se defectase o legătură pe la 2.20. Aş fi vrut să evit interacţiunea cu ea şi să-mi cumpăr bilet online dar site-ul cfrcălători.ro nu m-a ajutat deloc.

Până la urmă am luat biletul aşa cum mi l-a dat robotul cu păr roşcat şi am intuit eu după cele 2 ore Continuă să citești Să vă spun câte ceva despre condiţiile reale din trenurile CFR Călători

Vă mai aduceţi voi aminte de Pegas-urile din copilărie?

Şi astăzi văd în faţa ochilor prima mea bicicletă. Îmi vedeam de la geamul apartamentului de la etajul trei cum se apropiau părinţii de casă. Ea mergând agale, mândră, el ţinând de coarne o bicicletă, acea bicicletă ce urma să devină motivul de ceartă cu fratele meu pentru următorii 3 ani.

În cartier existau doar trei biciclete Pegas Modern. Ştiţi voi, bicicleta aia cu şa lungă şi coarne înalte pe care te închipuiai conducând un Harley. Una era a unui vecin mai mare cu 3 ani, din scara de vis-a-vis, a doua era a unui copil care a primit-o la 6 ani şi care rămânea zilnic fără ea pentru că toţi băieţii mai mari i-o luau ca să se laude prin cartier iar a treia Pegas Modern apărea din când în când prin faţa blocului nostru, atunci când băieţii de la blocurile de la stradă făceau câte un tur de cartier în gaşcă de 10-15 biciclete. Pegasul ăsta era, indiscutabil, întotdeauna în faţa coloanei.

Atunci când îi vedeam pe ai mei cât un purice, ştiind de la fratele meu că o să vină acasă cu o bicicletă (fratele meu întotdeauna trăgea cu urechea şi ştia ce urma să se întâmple) mă visam deja ţinănd strâns de coarnele alea înalte. Mă închipuiam cu o linguriţă pentru îngheţată, dinaia de plastic, lipită de cadru în aşa fel încât să facă gălăgie atunci când spiţele o loveau în mers. Ca să mă vadă tot cartierul ce bicicletă am. Ce mai, credeam că voi fi acel posesor de Pegas Modern.

Am primit în schimb o bicicletă înaltă, fără bară, de fete, roz cu puţin alb şi 18 viteze.
Încă îmi mai doresc Pegas-ul ăla. Şi o să-l am! Continuă să citești Vă mai aduceţi voi aminte de Pegas-urile din copilărie?

Lupta RDS vs. Antene se dă prin noroaie

Sincer să fiu, puţin îmi pasă de neînţelegerile dintre Antene şi RDS, nu-mi pasă dacă cele 7 milioane de euro cerute de Antene pentru retransmisie sunt mulţi bani sau puţini în lumea lor, nu-mi pasă dacă RDS are dreptate sau nu, tot ce-mi pasă e că eu, ca abonat RCS&RDS, mă simt tot mai batjocorit de compania asta. Sunt un client care a trebuit să semneze un contract stas, fără drept de negociere, prin care nu am nici o putere să văd ce vreau eu la televizorul meu.

Mai întâi unele canale mi-au fost scoase de tot din grila de programe, apoi au băgat Digi24 printre primele programe, exact în locul în care pe vremuri era Antena 3, Realitatea şi pe ea săraca a împins-o cât mai în spate pe bandă iar acum au făcut măgăria asta. RCS&RDS a scos din grila de programe toate Antenele doar pentru că aşa a vrut muşchii lor, neanunţând clienţii în prealabil. Mi-e rău doar când aud de Antena3, Antena1 de mult a fost înlocuită în preferinţele mele de PRO, nu-mi doresc să-i văd faţa lui Badea sau lui Capatos dar indiferent de părerile şi gusturile mele, Antenele ocupă unul dintre primele 2 locuri în topul celor mai vizionate televiziuni din România. Iar asta spune Continuă să citești Lupta RDS vs. Antene se dă prin noroaie

3 femei şi 3 bărbaţi pro şi contra limo-berea Ciuc Radler

Azi m-am plimbat preţ de câteva ore prin oraş cu o sticlă de bere Ciuc Natur Radler şi am împărţit-o cu cei pe care i-am întâlnit în drumul meu. La un moment-dat eram pe o bancă într-un părculeţ cu paharul de bere după mine. Dacă mă întreba de sănătate vreun poliţai aveam deja pregătit răspunsul: e limonadă, nu bere.

Ciuc Radler are 63% limonadă adevărată, restul bere şi 1,9% alcool. Citind povestea Radle-urilor mi-am dat seama de ce cei de la Ciuc mi-au trimis-o: e pentru biciclişti 🙂 Sau cel puţin aşa a fost inventată. Cică se dă un proprietar de tavernă de lângă Munich ce şi-a construit după Al Doilea Război Mondial o pistă de biciclete ce se întindea, prin pădure, din oraş până la taverna lui. Undeva prin iunie 1922 au ajuns la el 13,000 de biciclişti însetaţi iar Herr Kugler, berarul nostru, neavând atâta bere pentru toţi a combinat limonada cu berea ce-o avea, cu un raport 50/50. S-a scos în faţa bicicliştilor spunându-le că are grijă de ei să ajungă întregi acasă şi fără incidente.

Dacă voi încă nu aţi gustat-o, vedeţi mai jos ce-au zis oamenii, care a fost reacţia lor după ce au gustat-o şi care e părerea mea despre limo-berea de la Ciuc: Continuă să citești 3 femei şi 3 bărbaţi pro şi contra limo-berea Ciuc Radler

Healthcare la schimb sau cum am recâştigat încrederea

În mod normal poate ar trebui să fiu puţin supărat gândindu-mă că bunicul Dianei a fost externat săptămâna trecută din spital pentru că trebuia să elibereze patul pentru un moşulică în stare mai gravă. Sau că timp de-o săptămână cât a stat în spital a trebuit să-şi cumpere din banii lui medicamente, seringi şi pansamente, asta chiar dacă a cotizat jdemii de ani pentru asigurări de sănătate. Poate ar trebui să fiu mâhnit că, peste toate astea, mai şi plouă şi e frig afară.

Dar încă mai am speranţe… zilele trecute am văzut că se poate. Am experimentat şi am descoperit sistemele de sănătate din Europa de Vest şi America, sisteme deocamdată cu adevărat S.F. pentru noi. Nu vreau să mă plâng de faptul că la noi nu e ca „afară”, vreau mai degrabă să sper că românii ce fac lucruri atât de bune pentru export vor reuşi să le implementeze cu timpul şi în ţara noastră.

Vorbesc aici strict de sistemul Soarian de la Siemens. Sistem care… cum să vă spun… m-a dat pe spate. Adică eficientizează atât de mult munca într-un spital de-ţi vine să te internezi zilnic (aşa cum Continuă să citești Healthcare la schimb sau cum am recâştigat încrederea

Acasă la Danone

Şoc! Ăsta e cuvântul ce-mi descrie cel mai bine trăirile ce le experimentez acum, după vizita la fabrica Danone. Chiar şi după câteva zile sunt încă în şoc. Şoc şi puţină mâhnire. Nu pentru ce am văzut acolo ci din cauza reacţiilor oamenilor cu privire la vizita noastră acasă la Danone. Cu toţii au strigat după noi şi ne-au arătat cu degetul de parcă ne-am fi îndreptat spre o bază atomica Al-qaida şi noi aveam menirea de a convinge lumea că nişte monştri cu trei capete ce mănâncă copii sunt de fapt zâne venite din paradis. Atâtea reacţii negative, nefondate, îndreptate către un brand nu am văzut niciodată până acum. Şi mă întreb de ce toate astea.

Sincer, nu mă aşteptam să aud atâtea poveşti care şochează de-a dreptul orice om întreg la minte şi cu un gram de conştiinţă. De la veşnica poveste cu E-urile s-a ajuns până la SF-uri de genul gândaci pisaţi pentru colorarea iaurturilor cu fructe, aracet sau praf de oase în locul laptelui, folosirea unor Continuă să citești Acasă la Danone

Iesim deseara #launiaurt?

V-am spus deja ca azi am vazut pe interior fabrica Danone si ca am trecut prin toate etapele de producere a unui iaurt. Tururi de genul celui facut de mine astazi se organizeaza, pentru copii, in fiecare zi de miercuri. Ziua portilor deschise. Atat de bine a prins activitatea asta incat sunt rezervate cate doua tururi pe saptamana pana la sfarsitul lunii august. Si da, chiar e impresionant sa vezi cum se fac 1.500.000 de pahare de iaurt pe zi.

Voi detalia ce si cum am vazut la fabrica Danone dupa ce ajung acasa, va mai retin acum doar cu un detaliu ce m-a impresionat pana acolo incat ma gandesc la lucrul asta incontinuu de cand am plecat Continuă să citești Iesim deseara #launiaurt?

Cel mai fraier abonat

De puţine ori am trădat Orange-ul pentru alte reţele dar asta nu pentru că aş fi un ultra fan Orange ci pentru că în conservatorismul meu tâmpit mai cred ca fraierul în fidelizare şi respect pentru clienţi. Am telefon mobil de pe vremea când antenele erau de 10 cm. şi dădeai bipuri pentru a fi sunat înapoi. Şi uite-mă, în 2012, tot cu Orange-ul după mine, probabil cel mai fraier abonat (titlu pentru care duc o luptă foarte strânsă cu pletosu).

Astăzi însă, după aproape 15 ani de dat telefoane şi probabil mai mult de zece ani de abonat, sunt sunat pentru a mi se prezenta oferta de fidelizare. Acea ofertă de fidelizare pe care o aştept de pe Continuă să citești Cel mai fraier abonat

Posta Romana are angajaţi idioţi

Cred că suntem cu toţii de acord că Posta Romana e o companie care merge uşor spre faliment. Sau cel puţin aşa ar trebui.

Ca o continuare la articolui lui Visu, vă spun şi eu cum am aruncat câteva milioane bune pe serviciile Posta Romana. La sfârşitul lui decembrie am trimis câteva pachete prin ţară şi, neavând răbdarea să aştept după curier, m-am gândit eu în inteligenţa mea fantastică să încerc şi serviciile de la Posta Romana. În 2012 însă, pachetele au început să se întoarcă la mine. Continuă să citești Posta Romana are angajaţi idioţi

Bere de marihuana, fete, erotism…

De acum, marihuana nu se mai fumează, ea se bea.

În tinereţe ţin minte că băieţii (eu nu, evident) făceau tot felul de instalaţii de fumat alcool. Se băgau două tuburi într-o sticlă de plastic umplută cu vodkă în aşa fel încât o parte a tubului să fie în interior iar cealaltă în exterior. Unul dintre tuburi era dotat cu o ţigară aprinsă iar atunci când inhalai aerul din sticlă prin cel de-al doilea tub, trăgeai fum cu alcool. Ceva de te dădea pe spate, la propriu.

Întorcându-mă la povestea mea cu marijuana, fetele şi băieţii, ţineţi-vă bine, a apărut berea cu miros şi gust de marijuana. Vedeţi mai jos poze de la lansarea berii în Galaţi. Atenţie! Nu apăsaţi „Read more” dacă sunteţi la birou, imaginile sunt erotice de-a dreptul 🙂 Continuă să citești Bere de marihuana, fete, erotism…

Drumul, masa şi casa la Cluj Brands Tour

Best Western Plus – Fusion Hotel

Întotdeauna masa şi casa sunt la fel de importante în viaţă ca restul lucrurilor. De fapt, dacă stau să mă gândesc puţin mai bine, s-ar putea să fie chiar mai importante, pentru că fără masă bună îţi chiorăie maţele, te simţi rău şi slăbit iar fără un somn bun nu eşti bun de nimic. Unde vreau să ajung de fapt… simţeam zilele ce tocmai au trecut că trebuie să adresez nişte mulţumiri speciale celor de la Best Western Plus – Fusion Hotel, asta pentru că sunt îndrăgostit de hotelul lor. Este atât de pe gustul meu amenajat la interior hotelul ăsta încât tind să cred că e cel mai mişto hotel la care am stat vreodată în România şi probabil şi în afara ei. Se bate la scor strâns cu un alt hotel de 4 stele de pe undeva de prin Spania doar că cel de la Cluj e ceva mai practic şi mai intim. Deci are un plus mare.

Ca s-o scurtez cumva, o spun direct – şi de data asta  m-am simţit excelent la hotelul bloggerilor din Cluj, cu ocazia Cluj Brands Tour, vă mulţumesc pentru tot.

Autonom rent a car

Autonom a fost pentru a doua oară partener al unui proiect mare cu bloggeri şi la fel de săritori şi drăguţi au fost şi acum. Mai mult, au trimis o echipă specială care a stat zi şi noapte cu noi, ne-a filmat şi ne-a ajutat, echipa fiind formată din bloggeriţa Autonom şi un cameraman. Şi de data asta am primit în faţa casei acelaşi Opel Insignia alb la volanul căruia m-am simţit fenomenal, de data asta şi la drum lung. Fără să stau deloc pe gânduri, pot spune cu mâna pe inimă că cei de la Autonom rent a car sunt profesionişti în adevăratul sens al cuvântului. Şi lor le mulţumesc pentru că fără ei probabil mergeam cu trenul la Cluj 🙂

Continuă să citești Drumul, masa şi casa la Cluj Brands Tour