Turist intr-o tara in prag de razboi.

Stiind ca suntem in Turcia, am fost atentionati de mai multi prieteni de posibilul razboi cu Siria dupa atacul de aseara ce a omorat mai multi civili. Astazi s-a votat in Parlamentul turc posibilitatea ca Turcia sa riposteze armat impotriva Siriei „daca este necesar”.

Noroc cu stirile din Romania ca altfel nu mi-as fi facut griji, la Istanbul oamenii fiind la fel de relaxati ca intr-o zi normala fara razboi. Astazi am urmarit atent comportamentul turcilor si nimic nu pare sa Continuă să citești Turist intr-o tara in prag de razboi.

Salutari din aglomeratul Istanbul

E el aglomerat dar imi place atat de mult incat o sa ma intorc ori de cate ori am ocazia. La ultima vizita l-am cunoscut intrand prin gara si locuind foarte aproape de tot ce urma sa vizitez in zilele petrecute la Istanbul. De data asta insa am de-a face si cu transportul in comun si nu e chiar usor. Dar hai s-o iau cu inceputul: Continuă să citești Salutari din aglomeratul Istanbul

E trist dacă nu călătoreşti.

Spunând ieri că nu am mai călătorit de mult timp cu trenul, am primit reacţii pe Twitter de genul „sper că ai călătorit măcar cu autocarul sau maşina că dacă nu e chiar trist”. Aşa că m-a lovit dorul de ducă. Fotografiile din lumea largă sunt o mică parte din viaţa mea, amintirile o alta.

Sunt curios cine ghiceşte unde am făcut pozele de mai jos, care dintre voi aţi fost pe acolo şi, mai ales, ce amintiri vă trezesc imaginile. Continuă să citești E trist dacă nu călătoreşti.

Vacanţa Secretă. Filmul.

Pentru ca să ne mai aducem puţin aminte de zilele călduroase petrecute la Roma în Vacanţa Secretă şi să le mulţumim încă o dată celor de la Fly.ro, aruncăm în online filmul care rezumă în doar câteva minute o excursie într-o capitală de imperiu în care nu ai cum să te plictiseşti.

Se dau: un buget şi o Vacanţă Secretă. Ce facem cu ele?

Pentru că nu am vrut ca Vacanţa Secretă să fie destinată doar celor cu bani care de obicei se plictisesc prin croaziere de lux, am hotărât să călătorim economic. Am stabilit un buget de 600 de euro pentru toată excursia, bani pe care îi poţi strânge într-un an dacă iubeşti să călătoreşti.

Deci cei de la Fly.ro ştiau suma pe care am stabilit-o pentru concediul nostru, ştiau că vrem să cunoaştem civilizaţii, ne cunoşteau toate oraşele din lumea asta deja vizitate de noi şi mai ştiau un lucru: preferam o perioadă în jurul datei de 23 martie (ziua Dianei) sau 5 aprilie (atunci când vom sărbători 12 ani de când sunt împreună cu jumătatea mea). Acestea fiind spuse, eu m-am aşezat confortabil în fotoliul de la birou şi am aşteptat veşti. Veşti care au venit puţin înaintea datei de 23 martie şi care ne-au trimis la Roma.

Drumul Sibiu-Roma-Sibiu

De la Sibiu am plecat cu un autocar Dacos rezervat cu 3 zile înainte pentru a avea reducere (o să revin cu un articol special despre cum puteţi beneficia de reduceri la Dacos). Am plătit pentru două persoane 47 de lei dus şi 47 retur. De la Cluj Napoca la Roma am decolat cu un avion Wizz Air ce a costat tur-retur 412 lei (fără bagaje la cală). Asta însemna că am cheltuit deja aproape 116 euro pentru transportul de la Sibiu până la aeroportul Roma Fiumicino (Leonardo da Vinci-Fiumicino Airport), un aeroport situat la 35 km. de Roma. Aici aveam de ales între a merge până la gara Termini din centrul Romei cu trenul, taxiul sau autocarul. Autocarul fiind cel mai economic, am ales să dăm fiecare câte 4 euro pentru a merge cu Terravision. Prostia a fost că nu ne-am cumpărat bilete dus-întors de la italianul de culoare ce vindea bilete pe peronul autogării astfel că la întoarcere ne-au taxat pentru acelaşi drum cu 6 euro de persoană. Patru euro risipiţi şi cheltuieli totale până în momentul de faţă (doar pentru transport) de 136 euro. Ne-au mai rămas 464.

Cazare în Roma

Hotelul în care am stat cele patru nopţi la Roma nu a fost vreunul plin de stele dar a fost foarte ok pentru a ne odihni. Am prins în două zile şi un recepţioner român cu care ne-am înţeles de minune. Micul dejun puţin ciudat pe lângă alte hoteluri dar parcă mai pe placul meu cele câteva feluri de cozonaci, plăcinte, croissante, biscuiţi şi prăjituri de casă decât tradiţionalele 2 feluri de şuncă, unt şi gem, cârnaţi şi ouă fierte. Aici au lipsit ouăle, până acum considerate de mine mama şi tata micdejunurilor hoteliere.

Eximtur ne-a găsit cazare pentru bugetul nostru la hotelul Domus Sessoriana (Piazza Santa Croce In Gerusalemm), un hotel amenajat într-o veche mănăstire construită pe vechile ruine a Templului lui Venus şi Cupidon ce adăpostea Consiliile de stat şi a Amfiteatrului Castrensian unde se dădeau prin anii 200 lupte între oameni şi animale sălbatice. Acum, cele două aripi ale hotelului sunt susţinute pe mijloc de o bazilică punct turistic pe harta Romei. Camerele sunt mari dar puţin reci având în vedere că toată pardoseala este din gresie. Pereţii şi ei ultra-subţiri. În rest, numai de bine în special curăţenea lună ce-o făceau femeile în fiecare dimineaţă. Preţul? 215 euro patru nopţi, cameră dublă.

Ce poţi face cu cardul Roma Pass?

Ne-au mai rămas 249 euro din bugetul gândit iniţial. Cea mai bună decizie a fost să cumpărăm cardul Roma Pass, un card special gândit pentru turişti. Unul singur costă 30 de euro dar merită pentru că ai cu ajutorul lui intrare gratuită la primele două muzee vizitate în Roma. Atenţie! În Roma am spus deci Vaticanul e exclus din ecuaţie. Pentru a vizita muzeul din Vatican trebuie să plăteşti 15 euro. Să ne întoarcem totuşi la cardul nostru Roma Pass. El e valabil 3 zile din momentul în care l-ai activat şi oferă intrare gratuită la primele două muzee din Roma vizitate, reduceri la restul muzeelor şi transport gratuit pe tot ce înseamnă transport public.

Noi am fost la Colosseum şi pe Palatino Hill (nucleul Romei încă din anii 1000 înaintea erei noastre), fiecare costând în mod normal 12 euro/persoană. În plus, am mai intrat gratuit şi la Termele lui Caracalla, nu ştim cum şi nici nu am întrebat. Cert e că Roma Pass ne-a „scutit” până acum de fix 30 de euro, adică cei daţi pe card. Transportul în comun costă 1 euro, noi făcând minim 3-4 ture pe zi am redus din cheltuieli cu cel puţin 12 euro/pers.

Avantajul cel mare al Roma Pass este faptul că nu mai trebuie să stai la cozile interminabile de la muzee. La Colosseum erau două cozi lungi de cel puţin o oră. Noi am mers direct la intrarea posesorilor de Roma Pass şi am intrat în fix 1 minut. Grijă totuşi cu cardurile. Nu se găsesc chiar peste tot, nici măcar acolo unde în mod normal ar trebui să fie puse în vânzare (hoteluri, diferite chioşcuri de ziare şi de bilete loto). Cel mai bine e să-l cumpăraţi din gara Termini atunci când ajungeţi în Roma şi, dacă ajungeţi pe seară, să-l activaţi a doua zi la primul traseu cu metroul. Nu îl activaţi de seara pentru că la ora 24:00 vă va expira o zi din cele 3 valabile a cardului.

Unde mănânci bun şi ieftin în Roma?

Noi nu am exagerat cu mâncatul la restaurante. În fiecare zi am cumpărat mâncare din supermarketurile Despar ce se găsesc cam peste tot prin Roma. O pâine de 230 gr. (o baghetă dinaia mare) e 0,89 euro, un iaurt mic 0,82 euro, un parizer 2,05 euro şi două sandwichuri cu ton foarte bune deja preparate şi ambalate 1,89 euro. Un pachet de două beri proaste la doză 1,79 euro.

Un restaurant foarte bun şi plin tot timpul la orele mesei este restaurantul Carlo Menta din Travestere, situat undeva la intersecţia Via della Lungaretta cu Piazza Guiditta Tavani Arquiati. Nu este chiar în centrul turistic al Romei dar recomand cu mare căldură şi măcar o vizită în cartierul Trastevere unde veţi găsi o zonă mai boemă a Romei şi mai lipsită de forfota şi aglomeraţia zonelor arhicunoscute de văzut. Aici un meniu la prânz este doar 10 euro. Bruschete ca aperitiv, două feluri de mâncare (la alegere dintre câteva feluri de paste şi cartofi prăjiţi şi cărnuri) şi desert prăjitură sau salată de fructe. Porţii normale şi mâncare bună. Eu am comandat specialitatea casei (penne Carlo Menta), penne cu puţină carne tocată, boabe de mazăre şi un sos de smântână. M-am speriat puţin când am văzut boabele alea verzi pe lângă paste dar au fost delicioase. O bere la 400 ml costă 5 euro şi un suc 2 euro. Meniul pentru cină costă 13 euro.

Degustările tebuie neapărat încununate cu îngheţata de la San Crisipo, de pe Via d.Panatteria Scalone, lângă Fontana di Trevi, pe care o recomand şi eu. Mergeam pierduţi pe străduţă pentru a găsi San Crisipo, au o firmă micuţă aproape nevizibilă din cauza panoului mare pe care stă printat un articol din New York Times despre îngheţata de aici. Dar nu au fost probleme, nu cred că există moment al zilei în care să nu fie cel puţin un cuplu în faţa uşii delectându-se cu minunăţiile numite îngheţată. Când am fost noi prima oară erau vreo 10 persoane cu paharele de îngheţată în mână, fiecare gustând de la fiecare. Eu nu sunt şi nu am fost niciodată un mâncător de îngheţată dar aici m-am întors şi a doua zi pentru a încerca o altă aromă, pe lângă cea de vanilie savurată cu o zi înainte. Magazinul de îngheţată e deschis zilnic de pe la 12 fără ceva până la miezul nopţii iar în weekend până la 1:30.

Alte cheltuieli

În zona turistică, o bere la terasă costă în jur de 6-7 euro iar o pizza între 12-25 euro. Un magnet de frigider costă între 3 şi 7 euro, chiar şi un euro la reducere cei chinezeşti foarte kitschioşi.

După calculele cu transportul, cazarea şi Roma Pass, ne-au mai rămas 189 euro de dat pentru mâncare, suveniruri şi alte cheltuieli.
Ne-am întors acasă cu 5 euro şi vreo 30 de cenţi. Ceea ce-i bine.

—————————————————————————————————————————————
Mulţumesc încă o dată Fly.ro şi Cristinei de la Eximtur pentru tot ce au făcut pentru noi.
Dacă vreţi să vedeţi ceva mai multe poze (doar vreo 700 şi ceva) intraţi AICI şi AICI. Eu zic că merită!

[UPDATE]
Am povestit şi la Raluca şi Răzvan despre Vacanţa Secretă. Vedeţi AICI, de la min. 15:50

Salutari din Roma


Am ajuns marti seara la Roma (asa cum a ghicit Maria careia ii suntem datori acum cu un magnet de frigider). Diana se pare ca nu se astepta deloc la destinatia asta desi de vreo doi ani imi spune ca ar vrea sa viziteze capitala Italiei. E drept ca am indus-o si eu putin in eroare zilele astea pentru ca am lasat deschise in Chrome tot felul de pagini ba cu Turcia ba cu Spania… planul de intoxicare a functionat.

Probabil ca unii dintre voi va intrebati ce facem noi in Roma, ce-o sa vizitam daca nici macar nu stiam ca o sa venim aici. E drept ca de obicei inainte sa ajung intr-o destinatie fac putina cercetare cu privire la ce poate fi vizitat si unde e mancare buna. De data asta insa, Fly.ro a facut munca de cercetare pentru noi. Am primit o lista cu obiective turistice de vizitat in fiecare zi.

Planul spune cam asa: Continuă să citești Salutari din Roma

Cum să-ţi faci eficient bagajul de mână pentru călătoriile cu avionul

În ultimii ani am făcut peste 20 de zboruri cu avionul şi aproape de fiecare dată am preferat să merg doar cu bagaje de mână. Asta şi pentru că vizitele mele prin alte ţări au fost de scurtă durată (deci nici bagajele nu necesitau kg. sau volum mare) dar şi pentru că mi-a fost întotdeauna mai comod să nu trebuiască să aştept în aeroport să-mi vină bagajele. În plus, reduci destul de mult din costurile transportului, bagajele la cală fiind în general destul de scumpe.

De ce să ai bagaje de mână în avion?

Chiar şi în cazul în care îţi trimiţi bagajele la cală, ia-ţi totuşi cu tine în avion un ghiozdan în care să ai un rând de haine (tricou, chiloţi, ciorapi curaţi) pentru că se întâmplă destul de frecvent ca bagajele să se piardă ori luând drumul Mexicului ori blocându-se pe undeva prin alte aeroporturi. Mai ştiu oameni care au dormit nopţi la rând în cocoşelul gol pentru că nu ştiau ce înseamnă aia cală şi care sunt riscurile. În bagajul de mână pune-ţi şi toate actele şi eventualele voucherele sau biletele cumpărate online. Nu ai vrea să le fi plătit degeaba.

Ce poţi avea în bagajul de mână?

În afară de cuţite, pistoale şi în general obiecte ascuţite poţi avea cam orice în bagajul de mână. După ce treceţi de zona de securitate din aeroport uitaţi-vă puţin după o cutie mare şi transparentă plină cu obiecte confiscate. O să vă minunaţi câţi oameni aveau impresia că o toporişcă sau un spray de 10 cm. nu ar fi o problemă în transportul aerian. Nu faceţi şi voi aşa.

Atenţie, aveţi voie în avion doar cu un singur bagaj de mână. Indiferent că e plasă, geantă, poşetă sau troller, doar unul să fie. Da, puteţi lua cu voi în avion chiar şi un troller, nu vă faceţi griji. Verificaţi doar de acasă să nu depăşească dimensiunile de 55x40x20 cm. (dimensiunile pot varia în funcţie de compania aeriană si se calculeaza cu tot cu roti si maner) şi 10 kg. Zece kg. (sau 7 kg. mai nou la Blue Air) vă ajung pentru haine suficiente pentru 5 zile şi alte minunăţii de genul încărcătoare de telefon, aparat foto şi papuci de casă şi pot încăpea la întoarcere şi cumpărăturile ce le faceţi în vacanţă. Atenţie deci să nu vă luaţi în bajaj cuţite, lame de ras, grenade etc.
Update! 6.10.2012
La Wizzair bagajul gratuit ce poate fi luat în avion este ghiozdanul sau geanta de laptop, alte genuri de bagaje pot fi luate cu tine în avion doar contra cost. Vezi detalii aici: Ce bagaje de mana pot lua in avion?

Mai aveţi voie să luaţi pe lângă bagajul de mână şi o haină sau o pătură, o revistă (chiar dacă e un Vogue de 5 kile), cârje dacă aveţi nevoie de el şi, în cazul în care călătoriţi cu copil mic, mâncare, cărucior pliant, sau un leagăn mic.

Ce nu poţi avea în bagajul de mână?

Pe lângă cele enumerate mai sus, nu ai voie să intri în avion cu lichide în recipiente mai mari de 100 ml. Nici măcar apă plată la sticlă de 250 ml. nu este permisă. Toate parfumurile şi gelurile de duş trebuie să fie mai mici de 100 ml. altfel rămâneţi fără ele. Nimeni nu stă la discuţii cu voi chiar dacă aveţi parfum Chanel de cinci mii de euro. Ai de ales: ori parfumul ori avionul. Toate recipientele cu conţinut lichid (de maxim 100 ml., da?) trebuie să încapă într-o pungă de plastic transparentă şi resigilabilă de maxim 20×20 cm. Punga o poţi pregăti de acasă sau găseşti la aeroport înainte de zona de control. Punga de plastic trebuie prezentată la control separat faţă de restul bagajelor.

Nu aveţi voie nici cu sandwichuri. Mâncare şi băutură se găseşte în general după check-in şi filtrul de securitate aşa că ştaţi fără griji că nu muriţi de foame şi sete.

Extra-bonus

Toate aparatele electronice (aparat foto, laptop, telefoane) trebuie scoase din bagaje şi puse separat pe banda cu raze X, fiecare într-o cutie de plastic. Cheile, ceasul, monedele şi alte mărunţişuri de genul ăsta iau şi ele calea cutiei de plastic. Eu de obicei îmi ţin toate obiectele mici în buzunarul gecii şi geaca o pun pe banda rulantă. Îmi golesc din timp buzunarele pantalonilor, îmi scot cureaua şi cam asta e tot. Nu mă pune niciodată nimeni să mă descalţ ca să mi se vadă gaura din călcâiul ciorapului şi de bip-ăit nu bip-ăie nimic.

Tips & Tricks pentru bagajul de mână din avion

Şmecheria cea mai mare la bagajele de mână e cum faci să nu treci de greutatea maxim admisă (10 kg.)  şi totuşi să nu laşi nimic în aeroport pentru că nu ai putut renunţa de acasă la lucrurile nefolositoare. E simplu. Îmbrăcaţi-vă cu hainele şi încălţările cele mai grele, scoteţi din geantă lucrurile mici şi multe şi băgaţi-le în buzunarele gecii şi nu plecaţi de acasă cu o geantă de fix 10 kg. Dacă aveţi o pereche de tenişi şi una de bocanci e normal că trebuie să vă încălţaţi cu bocancii ce cântăresc 2 kile. Gecile groase se poartă  în mână şi… faceţi cum fac aproape toate pipiţele înainte de decolare (uitaţi-vă doar după ele că o să vă amuzaţi): mergeţi la baie, vă îmbrăcaţi cu câte haine puteţi, treceţi de zona de control apoi le daţi jos ca să nu muriţi aiurea de cald.

Zgârcenia cere sacrificii 🙂

Vacanţa Secretă

Ştiţi doar că iubesc ca lumea să fie a mea! Nu scap nici o ocazie să călătoresc şi aş pleca chiar acum, fără haine şi valize, dacă mi-ar propune cineva o excursie.

Tocmai la asta m-am gândit atunci când le-am propus celor de la Fly.ro şi Eximtur un nou serviciu turistic numit sugestiv Vacanţa Secretă şi care va face exact ce îi spune numele – va oferi vacanţe clienţilor fără ca aceştia să ştie unde (şi de multe ori când) le va petrece.

Sistemul e simplu: eu, clientul, merg la Eximtur şi spun că vreau o vacanţă, care e bugetul meu şi dacă vreau ceva fiţos sau merge şi economic. De ce să fac asta? Pentru că îmi place să simt că trăiesc momentul sau pur şi simplu nu am timp să caut cele mai bune oferte pentru concediuEximtur cu ajutorul Fly.ro analizează cererea mea şi realizează un aşa-zis profil al turistului din mine. Pentru asta trebuie să răspund la câteva întrebări simple gen:

  • Doriţi o vacanţă relaxantă sau una de aventură gen safari?
  • Doriţi să vizitaţi un singur loc/oraş sau preferaţi un circuit turistic?
  • Vă atrage mai mult marea sau muntele?

Apoi nu mai am de făcut decât să aştept ziua cea mare. Exact aşa cum am făcut şi eu cu Diana până astăzi. Pentru că orice serviciu trebuie testat înainte de a-l arunca pe piaţă, voi pleca chiar mâine în Vacanţa SecretăDiana nu ştia nimic până acum aşa că află deodată cu voi că trebuie să-şi facă bagajele pentru un citybreak aventuros. Acum a aflat despre excursie, mâine dimineaţă va primi primul plic cu informaţii despre ce autocar trebuie să ia, de unde şi la ce oră iar pe după-masă va afla care e destinaţia finală… o va afla în aeroport, doar atunci când va primi biletul de călătorie.

Sunt sigur că asta va fi una dintre cele mai palpitante aventuri ale ei pentru că dorinţa de cunoaştere, adrenalina şi curiozitatea vor intensifica la maxim trăirile din vacanţă şi totul va rezulta într-o experienţă de neuitat şi de povestit până şi nepoţilor. Sper doar să-şi ia hainele potrivite pentru vremea de acolo.

Vom avea pentru voi multe poze, filmuleţe, bucurie şi… magneţi de frigider. Primul magnet de frigider din oraşul în care vom merge îl va primi cel/cea ce ghiceşte unde ne vom petrece Vacanţa Secretă.
Aşa că… începeţi pariurile! 😀

Unde să ne petrecem luna de miere?

Astăzi mi-a cerut un prieten ajutorul şi, pentru că ştiu că voi sunteţi umblaţi mult prin lume, zic să i-l oferim aşa cum ştim noi mai bine – dând sfaturi.

Deci şi prin urmare, băiatul despre care vorbim îşi va petrece ultima zi de burlăcie la sfârşitul lui august şi vrea să-şi înceapă viaţa de cuplu într-o ţară cu soare, plajă şi apă. Nu Grecia (pentru că a tot fost) şi nici Bulgaria (pentru că nu are chef să conducă 12 ore până acolo) dar orice altă propunere all-inclusive e binevenită. Bine, nici chiar Bora-Bora sau alte locuri exclusiviste. Aţi înţeles voi ideea.

Deşi i-am spus că noi suntem cu toţii mai mult decât fericiţi să ne lăudăm cu locurile unde am fost şi el nu, insistă să ofere un magnet de frigider din luna de miere celui/celei care îl ajută să aleagă locul perfect.

Deci, ceva propuneri pentru luna de miere perfectă?

Siemens Amazing Race

În urmă cu vreo două luni am avut prima întâlnirea pentru organizarea la Sibiu a unui eveniment care să implice realizarea de probe care mai de care mai adrenalitice. Aşa s-a născut Tag the Flag. Un eveniment care implică bloggeri, alergat, adrenalină, maşini, cultură generală. Pe pământ, în aer şi în apă.
Voi povesti la momentul respectiv mai multe despre Tag the Flag. Deocamdată vroiam să vă spun doar că de astăzi voi fi plecat câteva zile în Siemens Amazing Race, un concurs similar, alături de Bobby şi Răzvan.

Vom concura împotriva altor două echipe formate din bloggeri, trecând prin 8 oraşe din România. Cu maşina şi cu avionul, va trebui să mergem din oraş în oraş pentru a primi quiz-uri sau teste, ele trebuind realizate cât mai repede cu ajutorul fanilor de pe Facebook. Ţine-ţi-ne pumnii şi daţi şi voi o mână de ajutor pe Facebook. E foarte uşor, se vor pune câte 5 întrebări/quiz la care trebuie să răspundeţi voi din experienţă, căutând pe Google etc. Întrebările se vor pune aici.

Iubesc ca lumea să fie a mea!

A mea, adică la picioarele mele. Cred că nici acum n-am zis-o chiar bine. De fapt, iubesc să iau la picior lumea în lung şi-n lat, să merg prin lume, clar. Aşa simt eu că lumea e a mea. Vreau să cunosc cât mai multe civilizaţii, să văd multe, multe locuri şi să fac cât mai mulţi, mulţi kilometri.

Ştiţi cum am ajuns anul trecut în Suedia? Vrând să merg la Amsterdam. Nici voi nu ştiţi care e legătura, nu? Hai că v-o zic pe scurt, acum. De vreo 2 ani îmi tot plănuiesc să ajung la Amsterdam. Şi aşa mi-au ieşit de fiecare dată planurile încât am ajuns tot prin alte locuri. Eh, la fel şi anul trecut. Mi-am spus că dacă tot plec la Amsterdam, hai să trec şi pe la Veneţia 2 zile pentru a vizita Bienala de Arhitectură. Am rezolvat partea asta dar zborurile de legătură Veneţia-Amsterdam-Veneţia nu au fost tocmai ok (perioadă, preţ etc) aşa că, din click în click, m-am trezit rezervând bilete de avion spre Stockholm. Şi Amsterdamul a rămas în continuare nebifat. Continuă să citești Iubesc ca lumea să fie a mea!

Care-au fost maşinile?

Revin la super-maşinile de pe circuitul din Paris, pentru că aşa o experienţă n-o trăieşti în fiecare zi. Tocmai de asta, mai jos aveţi şi caracteristicile maşinilor.

O chestie foarte faină a celor de la Pro’Pulsion a fost că te filmau în permanenţă atunci când erai la volan. La intrare primeai un badge cu un memory stick Pro’Pulsion. De fiecare dată când intrai în vreo maşină, copilotul tău introducea stickul într-un dispozitiv special şi începea automat înregistrarea. La sfârşit, puteai cumpăra, în schimbul a 50 de euro, filmuleţele cu tine. Care filmuleţe sunt realizate exact ca în jocurile pe calculator. Imaginea mare e cu filmarea pistei, in coltul din stânga te vezi tu iar în dreapta kilometrajul şi pista, arătându-ţi tot timpul unde te afli. Filmările le puteţi vedea la Pancu.

Să revenim, câteva date despre maşini: Continuă să citești Care-au fost maşinile?

Pro'Pulsion – stagii de pilotaj Circuit de l'Ouest Parisien, Dreux

În weekend am dat o fugă până în Franţa pentru a conduce câteva maşini de maşini, pe un circuit de raliu, printre care Lamborghini Gallardo, Porche 997 GT3 Club Sport, Audi R8, Aston Martin V8 Vantage, Nissan GTR, Subaru Impreza WRX STI, trimis de Agenţia Fii Magician. Prietenii ştiu de ce.

Mă aşteptam să fie doar câteva maşini şi să ai acces în principal să le vezi ca într-o expoziţie, aşa cum sunt expoziţiile de maşini de pe la noi. Dar nu, pe câteva sute de metrii pătraţi erau strânse maşini de milioane bune de euro şi toate erau la liber. Puteai ambala orice maşină oricât de mult vroiai, pe circuit. Asta dacă aveai bani, normal, pentru că preţurile începeau de la 79 de euro pentru 3 ture de circuit, până la 429 euro pentru două serii a câte 6 ture, pe o singură maşină.

Înainte să te lase să urci la volan, se ţine un curs teoretic de vreo jumătate de oră în care te învaţă cum să accelerezi şi să frânezi, care este circuitul şi lucruri de genul ăsta. Cursul se ţine în franceză, deci nu de foarte mare ajutor pentru cei ce nu ştiu limba. Există însă şi instructori care ştiu să vorbească engleză. După curs, mergi inclusiv în recunoaştere de traseu pentru a vedea şi practic cum vor decurge lucrurile. E de înţeles toată pregătirea asta, nu cred că vrea cineva să ieşi de pe pistă la 200 km/h, cu o maşină de câteva sute de mii de euro. Continuă să citești Pro'Pulsion – stagii de pilotaj Circuit de l'Ouest Parisien, Dreux

Salutari din Paris (2)

Daca traiesti intr-un oras mare cum e Parisul, cu o suprafata de 1450 km patrati, iti asumi faptul ca un sfert din viata ti-l petreci in tunelurile metrourilor, ca soarecii.

Am calculat rapid cam cat timp am petrecut traversand orasul prin subteran. Rezultatul nu e multumitor deloc. Posibil chiar sa fi inspirat mai mult aer puturos de tunel in ultimele doua zile decat am vazut cerul.

E o problema asta.

P.S. Inca cateva poze: Continuă să citești Salutari din Paris (2)

Cele mai frumoase 100 de momente din viaţă

Ştiţi că sunt înnebunit după excursii şi plecat aiurea de-acasă, nu e nici o noutate asta. Neveste-mii i s-a pus pata de câteva zile pe Cuba, o veche atracţie a mea. Şi de parcă nu ar fi fost de-ajuns tv-ul şi internetul, am mai primit şi o carte cu Cele mai frumoase 100 de locuri din lume de la Monica, motiv ca soţioara mea dragă să-şi petreacă zilnic câte juma’ de ceas pe tron, delectându-se cu poze şi poveşti.

Anul ăsta am petrecut mult prea puţine ore prin lume. A venit cazul să încui şi eu uşa pe dinafară, pentru câteva zile. Nu va fi Cuba dar…

Falimentul Blue Air pleacă de la Sibiu

În septembrie 2010 îmi arătam îngrijorarea faţă de posibilul faliment Blue Air. Se dovedeşte acum că pe bună dreptate. Adevărul spune că în perioada 17 mai – 20 octombrie 2010, Blue Air a acumulat datorii faţă de Aeroportul Internaţional Sibiu de aproape 3 milioane de lei.

Aeroportul Internaţional Sibiu a depus la începutul lunii aprilie 2011 cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, împotriva debitoarei S.C. Blue Air Transport Aerian SA, la Tribunalul Bucureşti.

Primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 16 august 2011.

Sursa: Adevărul de Seară Sibiu.

What will I do next summer?

Băi, deci aşa ceva… am răsfoit mai mult de jumate de oră site-ul celor de la Paramongols şi The Mongol Rally dar să-mi trag două palme de am înţeles clar despre ce e vorba.

Cu siguranţă e vorba despre o aventură după care tânjesc şi eu de câţiva ani dar nu m-am prins care e sistemul de înscriere, de ce trebuie să aduni bani (deşi, fiind o cursă caritabilă mai că îmi dau seama), ce faci cu banii şi cum te întorci în ţară dacă laşi maşina cu care ai plecat de acasă… în Mongolia, la linia de finish. Ştiu doar că e o aventură de neuitat într-o cursă aventuroasă la care au voie să participe doar maşini sub 1200 cmc, motociclete sau utilitare. Vor fi vreo 400 de echipe participante. Mai ştiu că sunt mai multe trasee, toate încep din UK (sau din Cehia pentru estici) şi toate au finish-ul în capitala Mongoliei. Două dintre trasee trec şi prin România. Hmm… mai ştiu că pe site-ul oficial al raliului eşti atenţionat că la ediţiile trecute mulţi participanţi s-au întors acasă schilodiţi pe viaţă iar alţii nu s-au mai întors deloc. Deci eşti pe cont propriu şi răspunzi pentru pielea ta pentru că nimeni nu te va ajuta în caz de nevoie.

Singura echipă românească va pleca în 23 iulie într-o ambulanţă, chiar dacă echipa e formată din arhitecţi, ingineri, jurnalişti etc. deci nici urmă de doctori sau asistente. Aştept să-mi povestească ei mai multe pentru că simt că la anul…

Pentru cititorii mei…

De la naşu mare, pentru cititorii mei, o leacă de respect.

Tocmai ce m-am uitat peste harta galbenă Google Analytic, care îmi arată de unde îmi sunteţi voi, cititorii şi m-am gândit că poate ar fi bine să vă îndemn să vă desfăşuraţi mai mult decât aţi făcut-o până acum. Iniţial am vrut să vă recomand eu câte ceva din oraşele voastre (un loc fain, un pub sau un muzeu ce merită vizitate) dar mi-am dat seama că probabil m-aş face de ruşine dacă m-aş lua doar după Google. E evident că eu nu am de unde să vă cunosc oraşul mai bine decât o faceţi voi aşa că aştept cu mare drag din partea voastră nişte recomandări sincere. Dacă mâine aş veni în oraş la voi, unde mi-aţi recomanda să merg… ce să vizitez?

Astăzi e liber la reclamă 😀

Top 5 cititori:
Cititorii mei cei mai fideli sunt, evident, sibienii. Apoi cei din Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov şi Iaşi. Ca un bonus, pentru că sunt la distanţă mică de Iaşi (ca număr de vizitatori, nu geografic), cei din Timisoara primesc şi ei mulţumirile mele.

Mâncăruri tradiţionale

Am fost în Italia de mai multe ori. Ţara pizzei şi a spaghetelor. De fiecare dată le-am încercat dar nu au fost pe gustul meu. O singură dată, la un restaurant de pe insula Lido, am comandat o pizza ce s-a dovedit a fi un fel de sandwich gigantic. Nu cred că doar din cauza foamei mi-a plăcut.

Am fost în Anglia. Pe Oxford Street, în Londra, m-am hotărât să-mi cumpăr tradiţionalul fish & chips. A fost un mare bleac rece şi vechi ce a văzut primul coş de gunoi.

Am fost în Turcia. Ţara kebaburilor. Acolo am încercat tot feluri de kebaburi, nici unul asemănător cu celălalt. În franzelă, în lipie, la farfurie. Culmea, doar unul mi-a plăcut, cumpărat de la o rulotă jegoasă de lângă Turnul Alb din Istanbul.

Aşa că de acum voi mânca pizza din România, kebab din Suedia, paste din Spania şi fish & chips… eh, fish & chips nu mai mănânc.