Ieri toată ziua pe la Antene şi-a spus povestea Daniel, un fost student la teologie, fost logodit, ce a devenit peste noapte o ea. Tanja.
Povestea lui ei m-a dus imediat cu gândul la cuvintele ce mi-au rămas întipărite adânc în minte spuse în documentarul Prodigal Sons de către regizoarea Kimberly Reed. Ea, regizoarea, era în urmă cu 10 ani un fundaş de fotbal american, vânat de toate Continuă să citești Transexualii.
Am încercat să înţeleg aşa că am întrebat mai mulţi voluntari, invitaţi şi pasionaţi de filme de la Astra Film Fest dacă ei sunt mulţumiţi de cum e organizat festivalul. Aşa am observat o prăpastie adâncă între cei implicaţi şi vizitatori, mulţumiţi şi nemulţumiţi.
Cei implicaţi în festival (organizatori, voluntari, invitaţi) spun că Astra Film Fest are un aer aparte prin faptul că toată lumea stă la discuţii cu toată lumea având o bere în faţă, neţinând seamă de diferenţele de pregătire sau profesie. Ei se simt bine scăpând de costum şi stricteţea unui program gândit în cel mai mic detaliu.
Vizitatorii însă (printre care mă enumăr şi eu) sunt dezamăgiţi. Eu sunt dezamăgit că după cei 20 de ani de când se organizează festivalul nu se vede un plus calitativ, totul mi se pare haotic şi Continuă să citești Ce nu îmi place la Astra Film Fest
Am făcut luat decizia bună de a vedea anul ăsta la Astra Film Fest doar filme despre oameni, nu despre evenimente. Mi-am dat seama în ultimii ani de festival că experienţele personale ale oamenilor mă pun mult mai mult pe gânduri aşa că am ales să văd următoarele filme: Continuă să citești Pe scurt, despre filme documentare
Închipuie-ţi că eşti o femeie din Finlanda, ţară care nu a mai văzut mână întinsă de cerşetor încă de după al doilea război mondial. Deci, practic, finlandezii habar nu au ce e aia cerşetor. Aşa, trăind în globul tău de sticlă, te loveşti într-o zi de 2008 de o problemă ce nici nu visai că poate să existe: oamenii fără locuinţe care cerşesc pentru a supravieţui.
Suferind alături de cei 13 ţigani cerşetori români din Helsinki, încerci Continuă să citești Dezamăgită de ţigani
Zic să începem ziua cu ceva mai relaxant. Anul ăsta am observat la Astra Film Festival o practică puţin mai ciudăţică, cred. Pe lângă comunicarea oficială dinspre festival, primesc pe mail diverse recomandări şi comunicate de presă ce promovează anumite filme.
După exemplele astea două, sunt mâhnit că nu am primit invitaţie şi de la Centrul Creştin al Romilor la filmul lui Florin Cioabă. Dar nu-i nimic, vă recomand eu Balul ţiganilor ce va rula astăzi (miercuri) de la 16:30 şi de la 17:30 Adevărul despre Holocaust al regelui ţiganilor. Foarte interesant mi se pare însă filmul Ajutor pentru Mihaela programat de la ora 19:00 la Astra Film Fest, film documentar ce pleacă de la povestea unei ţigănci cerşetoare care a născut într-o gară finlandeză. Adică într-o ţară care n-a mai văzut cerşetori de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
Ne vedem la filme!
În perioada 15-21 oct. are loc la Sibiu festivalul de film documentar Astra Film Fest. Ca şi în anii trecuţi, am obţinut acreditare de blogger pe care sper s-o folosesc cât de mult posibil. Încă nu am reuşit să mă hotărăsc la ce filme să mă duc aşa că poate primesc ceva recomandări de la voi, mi-ar fi de mare ajutor.
Programul complet îl puteţi vedea pe site-ul oficial, AICI. Continuă să citești Mâine începe Astra Film Festival 2012
Deşi atunci când l-am văzut nu mi s-a părut un film foarte bun, originalitatea şi simplitatea scenariului mi-au rămas întipărite în minte.
Perfect Sense (2011) este un film cu o producţie independentă care are în centrul poveştii o pandemie ce afectează întreaga lume şi, evident, şi personajele noastre principale: epidemiologul Susan (Eva Green) şi bucătarul Michael (Ewan McGregor). Mai întâi Continuă să citești Filmul de sâmbătă seara: Perfect Sense
Un film francez foarte bun, Intouchables (2011) este al treilea cel mai vizionat film din toate timpurile în Franţa.
Este vorba despre o dramă reală a unui bogătan ce paralizează după un accident cu parapanta. Printr-o pură întâmplare, un fost puşcăriaş ajunge la un interviu de angajare şi devine rapid asistentul aristocratului. Umorul şi mi-se-rupismul lui Driss (Omar Sy) faţă de diferenţele dintre clasele sociale îl scot pe Philippe Continuă să citești Filmul de sâmbătă seara: Intouchables
Am auzit pe mulţi făcând recomandări de filme bune, printre ele aflându-se şi Ted (2012). Cu o medie de 8.3 pe Cinemagia, mă aşteptam la un film într-adevăr nostim şi „de văzut” dar nu e chiar o capodoperă.
În copilărie, John Bennett (Mark Wahlberg) îşi doreşte de Crăciun ca ursuleţul lui de pluş să prindă viaţă. Ce să vezi, a doua zi ursul vorbeşte, mănâncă şi se joacă cu John. La 35 de ani însă, Teddy Continuă să citești Filmul de sâmbătă seara: Ted
The Woman in Black (2012) este un film de văzut într-o noapte ploioasă cu fulgere grele ce trec prin sticla ferestrei, aşa cum l-am văzut eu. Este un horror cu nuanţe dramatice ce pare plictisitor la început. Puţinele scene în care tresari de pe fotoliu te scot însă din starea asta.
Este vorba despre un avocat ce e nevoit să meargă într-un sat izolat pentru a rezolva o moştenire. Acolo descoperă copii ţinuţi închişi în Continuă să citești Filmul de sâmbătă seara: The Woman in Black
We Bought a Zoo (2011) este un film relaxant, bun de văzut alături de familie într-o sâmbătă seara. A fost realizat în 2011 după o poveste adevărată a fostului jurnalist american Benjamin Mee.
Omul nostru, rămas văduv, vrea să înceapă o viaţă nouă pentru a nu mai suferi amintindu-şi mereu de fosta soţie. El cumpără o grădină zoologică în care se mută împreună cu cei doi copii. Povestea e simplă, cu nuanţe dramatice transformate de multe ori în comedie. Continuă să citești Filmul de sâmbătă seara: We Bought a Zoo
Peste Sons of Anarchy am dat pur şi simplu întâmplător. Rulam pe site-uri după ce-am văzut cu nu prea mare interes cele mai recente episoade din House M.D. şi Grey’s Anatomy.
În căutarea unui nou serial care să-mi ocupe toate nopţile, am încercat şi Lie to me. Bun pentru relaxare în familie dar voiam mai mult. Am mai încercat şi Alcatraz, Big Bang Theory, Chuck, How I met your mother, 10 things I hate about you, Sex and the City.
Prison Break m-a ţinut puţin în priză dar l-am abandonat total la ultima serie. Porcărie mai mare nu mi-a fost dat să văd de la Flashforward încoace.
Dar într-o noapte am descoperit ceva cu anarchy iar văzând că sunt şi motoare prin film am dat play primului episod. Aseară am terminat seria a 2-a şi ţin să vă spun că Sons of Anarchy m-a prins rău. Probabil şi pentru că-mi aduce aminte de tinereţi 🙂 dar cu siguranţă şi pentru că e foarte bine făcut. Continuă să citești Sons of Anarchy (filmul de sâmbătă seara)
De două zile mă tot concentrez să-mi aduc aminte dacă am văzut filmul ăsta sau nu. M-am uitat la trailer şi tot nu sunt sigur de nimic.
În subconştient, sunt sigur că l-am văzut şi că-i ştiu deznodământul dar din imagini şi poveste nu-mi aduc aminte de nimic, poţi să mă tai, nu alta. Aşa că rămân la ideea că doar reclama intensă şi discuţiile pe marginea filmului m-au făcut să am impresia asta şi mă duc joi la film ca şi cum nu aş şti nimic. Ca şi cum ar fi un film românesc nou apărut şi nu am auzit nimic de el până acum.
Dar ca să nu fiu singur, vreau să mai iau doi prieteni cu mine. Ofer o invitaţie de două persoane la filmul „Legături Bolnăvicioase” de joi, 16 feb. 2012, ora 20:00, Teatrul Gong Sibiu. Cine o vrea, să lase doar un comentariu aici şi se rezolvă. Dacă sunteţi mai mulţi, tragem la sorţi dar îi sfătuiesc să vină la film şi pe cei ce nu au noroc pentru că-i doar 5 lei biletul de intrare. Juma’ de shaorma. Continuă să citești Legături bolnăvicioase
Cinemateca TIFF se intoarce la Sibiu si Cluj-Napoca. Incepand de joi, 25 ianuarie 2011, in fiecare joi se vor proiecta filme romanesti si straine. La Cluj, filmele vor fi proiectate la Cinema Victoria iar la Sibiu la Libraria Humanitas si la Teatrul Gong (in fiecare saptamana in cate un loc).
Maine, la Sibiu, putem vedea filmul „Pescuit sportiv” (Romania, 2009) din care nu vom invata sa pescuim, filmul fiind despre faptul ca in orice relatie poti gasi o cale de intrare.
Pândiţi bradul, verificaţi geamurile şi uşile. Astăzi e ziua în care Moşul ne va spune dacă anul care a trecut am făcut ceea ce trebuia sau nu:
Pe lângă ţigări, alcool, ciocolată şi fundul ăsta, dependenţa de seriale e probabil cea mai nocivă. Plămânii rezistă, ficatul la fel, cu ciocolata şi kilogramele în plus nu m-am înţeles niciodată, hai că fundul ăla pune ceva probleme dar serialele… serialele mă distrug. Sunt slab, mă simt cel mai slab dintre pământeni atunci când răsare soarele, cerul roşiatic se transformă în albastru, lămpile mari de afară se sting şi eu sunt în continuare în faţa nenorocitului de laptop, neputând rezista la un nou episod de 45 de minute. Doar încă unul îmi spun, doar încă unul…
Printr-o minune, am butonat aseară telecomanda până la canalul 63 şi am ajuns la Kanal D, „Vrei să fii milionar?„. Încercam să-mi amintesc aceeaşi emisiune de la Prima TV de prin 2000 dar imaginile cu greu apăreau în faţa ochilor mei. Probabil că-s un incult dar mă plictiseşte. În special acum când nu pot rezista tentaţiei şi Google îmi află răspunsul cu mult înaintea concurentului.
E bine totuşi că a învăţat ceva Kanal D şi l-au luat şi pe Virgil Ianţu odată cu formatul, nu au vrut să rişte să distrugă o emisiune foarte vizionată afară, aşa cum au mai făcut-o.
Că tot vorbesc de asta, am văzut şi eu (într-un sfârşit) Slumdog Millionaire. Super film, cu un orfan care toată viaţa a trăit într-o mizerie cumplită, la periferia oraşului indian Mumbai. Ajunge la un pas de a câştiga 20 mil. de rupii la emisiunea „Vrei să fii milionar?” şi e interogat de poliţie pentru fraudă. Cum a reuşit el să răspundă tuturor întrebărilor? Continuă să citești Vrei să fii milionar?
Sezonul 7 din House MD mi s-a părut puţin prea tras de păr. Pe bune! Ce-i aia un dr. House îndrăgostit, siropos şi nearogant? Chiar dacă parcă nu-mi doream să se termine, gândul că ar mai putea ieşi un sezon mă făcea prin vară să-i înjur pe regizori. Ce urma, un House mai îndrăgostit de atât?
Totuşi, faptul că Lisa Edelstein (Cuddy) nu a vrut să mai continue în House MD se pare că îi dă şansa serialului să-şi merite locul în Continuă să citești House MD, sezonul 8
De ce toate filmele siropoase au acelaşi scenariu? Aşa mi-a spus un prieten, cică toate filmele de dragoste sunt la fel.
Toate încep cu doi necunoscuţi care se întâlnesc întâmplător şi ajung să se înţeleagă super bine. După mai multe luni fericite, se ceartă dintr-o prostie şi nu-şi mai vorbesc, nu mai răspund la telefoane. Evident că îşi dau seama că se gândesc unul la celălalt chiar dacă se întâlnesc cu alte persoane şi evident că Continuă să citești Siropoase
După câteva luni obositoare, am avut neapărat nevoie de o jumătate de zi de odihnă aşa că m-am pus pe văzut filme.
