Puroiul din sistemul sanitar e de neoprit.

Prima şi singura problemă atunci când am intrat în spital părea să fie cea a banilor. Cât? Cum? La cine? Prietenii mei dragi m-au sunat să-mi ofere o mână de ajutor şi să-mi dea bani împrumut pentru a avea ce da doctorilor şi asistentelor. Spitalul 5 lei (aşa cum e denumirea -deocamdată neoficială- a Spitalului Judeţean Sibiu) a pus grav amprenta şi pe moralitatea lor, aşa cum de altfel orice român ştie prea bine că e de preferat să nu te apropii de spitale dacă nu eşti pregătit să oferi plicuri în stânga şi în dreapta. Sub presiune, ajungi să te întrebi şi tu dacă e de dat sau nu.

Cât? Cum? La cine? sunt întrebări mult mai apăsătoare pe culoarul mirositor a clor al spitalului decât De ce? Ce e de făcut? sau Cum reuşim să trecem peste asta? Continuă să citești Puroiul din sistemul sanitar e de neoprit.

Studenţilor "la buget" ar trebui să li se interzică să plece din ţară

Treaba asta se practică pentru bursierii mai multor facutăţi de pe afară şi ar fi probabil soluţia împotriva continuării exportul de inteligenţă din România. În momentul ăsta mă gândesc cel mai mult la medicii şi asistentele ce fug fără număr să lucreze prin alte ţări după ce timp de 6 ani au studiat în România pe banii de la bugetul României şi au primit din taxele noastre peste 20.000 lei.

Niciodată eu nu voi beneficia de serviciile medicilor români ce Continuă să citești Studenţilor "la buget" ar trebui să li se interzică să plece din ţară

Mizeria spitalului judeţean din Sibiu

Şi aici nu e vorba doar despre murdăria de acolo ci şi de unii doctori şi asistente. Îi înţeleg, pe bune că-i înţeleg. Eu nu ştiu dacă aş fi îndeajuns de puternic să lucrez într-un sistem atât de bolnav care nu oferă mai nimic din ceea ce visează studenţii la medicină că înseamnă un spital.

Tocmai de asta nu am spus nimic în urmă cu două săptămâni, atunci când o fată era aproape să moară din cauza unui medic. I-am căutat doctorului tot felul de scuze, ba că era singur pe tură deşi în mod normal ar fi trebuit să existe mai mulţi doctori acolo, ba că trebuia să facă şi lucruri de nimic pentru că posturile pentru angajarea de asistente şi femei de serviciu sunt blocate, am găsit tot felul de scuze dinastea omeneşti. Dar mi-am dat seama că doar rău fac înghiţind greşeli de neiertat pentru că azi a murit un om din cauza lor. Şi viaţa nu o redai unei persoane indiferent de ce scuze găsim noi sistemului de sănătate românesc şi medicilor din el. Continuă să citești Mizeria spitalului judeţean din Sibiu

Diferenţe dintre şcoala de ieri şi şcoala de azi

Clasele I-IV le-am făcut la una dintre cele mai bune şcoli din Sibiu, probabil cea mai bună (şcoala 15, actuala Goga) iar din clasa a V-a m-am mutat la Liceul de Arte. Dacă primele zile pe băncile şcolii nu se pot lua în calcul, din clasa a V-a cred că pot spune că aveam discernământ. Asta şi pentru că noi în clasa a VI-a ştiam deja ce vom face în viitor, lucru care nu cred că era valabil la majoritatea copiilor de vârsta noastră. Câţi dintre voi ştiau la 12 ani care le e viitorul? Nu mergeam la şcoală doar pentru că era obligatorie, cei mai mulţi dintre noi studiam zilnic ore în şir (eu desenul, alţii vioara sau pianul, alţii baletul etc).

Cu toate astea, am avut colege bogate care defilau cu maşinile prin faţa şcolii, am avut colegi chiulangii pe care nu-i vedeam cu lunile, am avut colegi prinşi că vindeau droguri uşoare, am avut Continuă să citești Diferenţe dintre şcoala de ieri şi şcoala de azi

Mi-aş fi dorit şi eu o Şcoala Altfel.

Nu ştiu cum şi de ce le-a venit oamenilor să lase la o parte manualele şi să părăsească pentru o săptămână băncile şcolilor dar nu ţin minte să fi fost în ultimii ani program (extra)şcolar mai mişto ca „Scoala Altfel„.

Ieşiţi doar prin oraş să-i vedeţi pe elevi cum mişună printre muzee, parcuri şi cafenele alături de profesori. Sunt foarte curios care a fost programul elevilor săptămâna asta având în vedere că nu s-au făcut cursuri ci toate zilele au fost umplute doar cu activităţi cu caracter non-formal menite să pună Continuă să citești Mi-aş fi dorit şi eu o Şcoala Altfel.

24 de ore

Cunosc oameni care lucreaza 24 cu 24, adica 24 de ore stau la lucru, urmatoarele 24 de ore stau acasa. Si tot asa. Intentionat am spus ca stau la lucru pentru ca e practic imposibil sa lucrezi 24 de ore incontinuu. Problema mare e ca multi dintre acesti oameni lucreaza intr-o institutie de stat, fie ea politie, spital, pompieri.

Vad doua probleme mari aici: Continuă să citești 24 de ore

Hallo, poliţia! Mişcăm şi noi ceva?

Teoretic, într-un oraş mic nu rezistă criminalii. Teoretic, într-un oraş de 130.000 de locuitori poliţia ştie tot ce mişcă. Tot teoretic, afacerile şi duşmanii se cunosc de către toţi din branşă.

Practic însă, dacă oraşul este mic, cu siguranţă criminalii au o rudă sau un prieten în poliţie. Practic, într-un oraş de 130.000 de locuitori poliţia este complice în tot ce mişcă. Practic, ori pică toţi ori nu pică nimeni. Nimeni să fie! Continuă să citești Hallo, poliţia! Mişcăm şi noi ceva?

Bulanul după cap

De ce la noi nu se poate respecta poliţistul şi instituţia numită poliţie? Libertatea de exprimare nu e totuna cu deranjarea liniştii publice dar se pare că nu putem nicicum înţelegem asta. În România avem impresia că avem dreptul să înjurăm şi să facem scandal pe stradă iar poliţia nu ne poate opri pentru că, evident, doar după ora 22 e oră de linişte. E de râsul curcilor ca infractorul să refuze să urce în duba poliţiei pentru că e prea murdară sau nu-i place culoarea.

Rezolvarea e foarte simplă – spray paralizant în ochi şi cătuşe. Nu tu scandal, nu tu circ. De ce la noi nu se poate?

Sursa video: Ora de Sibiu

Halal instituţii ale statului.

Andrei Plăcintă, băiatul ce la sfârşitul anului şi-a bătut prietena după care a trecut de câteva ori cu maşina peste ea, va fi cercetat în stare de libertate. Nu este pericol public.

Giani Deli-Iorga, asasinul în serie de la Cernavodă se plimba aseară liniştit pe străzi, fără cătuşe la mâini, doar cu un poliţai ce îl ţinea de după cap. Nu e pericol public.

Asta în timp ce oameni care nu poţi zice că sunt violenţi au fost aruncaţi direct în celulă şi plimbaţi prin faţa presei cu cătuşe la mâini. Vezi cazurile Becali, Dan Diaconescu etc.

Halal instituţii ale statului.

Religia e disciplină opţională în şcoli?

Nu ştiu cum şi prin ce minune am nimerit aseară pe Twitter într-o discuţie despre cum eram obligaţi de profesorii din şcoală/liceu să asistăm la orele de religie iar cei ce nu erau ortodocsi se prezentau la început de an cu adeverinţe de la biserica de care aparţineau. Aşa am aflat şi eu că religia e acum o disciplină opţională deci, simplu, dacă nu vrei nu participi. Ce-i drept însă, notele mari de la religie îţi cresc media generală. Măcar pentru atât şi tot nu merită să lipseşti 🙂

Dacă tot am amintit de Twitter, de azi puteţi citi pe coloana din dreapta cotcodăcelile mele de acolo.

Arhitecţi de 2 bani – hoţii de pită

Cu siguranţă aţi crede că ăsta e un desen făcut de nepotul meu (care acum are o lună şi ceva). Şi eu aş fi vrut să fie desenat de el dar cu cea mai mare mâhnire din suflet îmi dau seama că desenul este de la examenul de admitere la arhitectură. Da, arhitectură.

Aşteptaţi-vă ca peste 7 ani blocul în care locuiţi să fie proiectat de cineva care nu are nici o legătură cu desenul şi frumosul. Se va înmulţi rândul arhitecţilor de 2 bani care îţi aruncă doar câteva linii pe hârtie, îţi „rezolvă” cu actele şi cam atât. Arhitecţii ăştia nu doar că nu-ţi proiectează în adevăratul sens al cuvântului o casă dar ei sunt atât de dăunători încât au futut tot ce înseamna arhitect şi arhitectură în România. Ei, arhitecţii de 2 bani lucrează cu nişte preţuri de te umflă râsul (normal, tariful are aceeasi valoare ca şi proiectul căcat de ei, adică nul) furând în felul ăsta pâinea de la gura arhitecţilor serioşi.

Dacă ei consideră că o hârtie de 100 de lei este deajuns pentru un proiect, oare voi sunteţi îndeajuns de creduli încât să speraţi ca în schimbul acelei bacnote de 100 lei veţi trăi confortabil? Aşa cum o dată te naşti, cel mai probabil o singură casă îţi faci în viaţă. Meriă, pentru 5 lei în minus, să nu fiţi mulţumiţi de locuinţa voastră? Ei îşi iau banul, trăiesc de pe o zi pe alta mulţumiţi că au mai fraierit pe unul dar voi trageţi ponoasele.

Revenind la examenul de admitere la facultatea de arhitectură, profesorii trebuie să aibe clase la care să predea, facultăţile trebuie să străngă taxe de studii, ministerul educaţiei… eh, ministerul edicaţiei e pe niciunde. Dar noi…voi, clienţii? Voi ce faceţi? Vă lăsaţi viaţa pe mâna unor aşa-zişi arhitecţi sau vreţi calitate şi siguranţă? Vedeţi mai jos poze cu lucrări de la examenul de admitere la facultatea de arhitectură de anul ăsta şi gândiţi-vă serios la răspuns: Continuă să citești Arhitecţi de 2 bani – hoţii de pită

Sfârşitul construcţiilor ilegale?

După cum se ştie, în România puteai construi orice, oricât de mare şi de monstruos iar în final te alegeai cel mult cu o amendă infimă în comparaţie cu dezastrul urbanistic creat. De asta vedem peste tot construcţii megalomanice într-o zonă de case P+1, clădiri de birouri lipite şi chiar dezvoltate peste acoperişul locuinţelor vecine, hoteluri cu balcoane uriaşe peste trotuarul domeniu public (vezi în Sibiu Hilton), alte hoteluri ce fură din domeniul public pentru că au uitat să construiască şi parcări (vezi Golden Tulip) sau care fură din trotuar pentru că nu le-a mai ajuns terenul proprietate privată ca să facă intrarea (vezi Ramada). Exemplele continuă până la infinit. Bucureştiul este unul dintre puţinele locuri de pe suprafaţa pământului unde găseşti exemple urbanistice negative oriunde ţi-ai întoarce capul. Îngrozitor oraş.

Am însă şi o veste bună: Continuă să citești Sfârşitul construcţiilor ilegale?

Design Vestimentar Lucian Blaga Sibiu

Sâmbătă am fost şi eu prezent la un aşa-zis examen de absolvire a studenţilor de la design vestimentar din cadrul Univ. Lucian Blaga Sibiu. Nu am vrut să scriu imediat după terminarea „evenimentului” pentru a nu fi prea critic dar se pare că scrisul „la rece” nu schimbă cu mult situaţia aşa că vă previn de pe acum că nu prea sunt laude în ceea ce urmează. O să scriu despre tot ce am văzut eu, ca şi spectator neimplicat în tot procesul ăsta de organizare al evenimentului, ţinând seamă de minimele cunoştinţe acumulate în anii trecuţi prin organizarea a mai multor concerte şi chiar şi a unei prezentări de modă. Continuă să citești Design Vestimentar Lucian Blaga Sibiu

Universitatea Lucian Blaga Sibiu – examen de licenţă

Văzând în ce colectiv îşi termină Diana facultatea, îmi aduc aminte perfect de ultimul meu an de la Universitatea Lucian Blaga. Nu ştiu dacă faptul că sunt aproape aceeaşi profesori sau că e aceeaşi facultate (doar specialitatea diferă), dar parcă totul e tras la indigo. Atât profesorii cât şi colegii ei îmi aduc aminte de ultimele luni petrecute de mine acolo.

Profesorii, după ce aproape 5 ani s-au dat drept eroii naţiunii, dintr-o dată, văzând că eram pe cale de a scăpa de ei, s-au schimbat în mieluşei. După ce pe unii dintre ei abia i-am văzut la faţă timp de 4 ani, veneau acum la noi, la sfârşitul facultăţii, cu texte gen „am făcut tot posibilul pentru voi”, „sper să nu terminaţi nemulţumiţi pentru că nu ne trebuie reclamă proastă” sau „am avut întotdeauna încredere în voi, sperăm să lucrăm împreună pe viitor”. Cât timp am fost doar studenţi nu contam, acum că suntem pe cale de a le luam pita de la gură suntem şi noi buni de băgat în seamă. Continuă să citești Universitatea Lucian Blaga Sibiu – examen de licenţă

Gaudeamus igitur

Sâmbătă am asistat încă o dată la o festivitate de absolvire a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu.

Ca în urmă cu vreo 3 ani, atunci cînd am terminat eu, aceleaşi feţe mohorâte ale studenţilor, aceleaşi zâmbete ipocrite şi adeseori greţoase ale profesorilor. Din nou am văzut istorici scoşi ca pe bandă rulantă, restauratori nepricepuţi şi, de data asta, designeri vestimentari care nu ştiu nici să ţină creionul, acul şi aţa în mână.

Fiind o facultate de istorie, studenţilor restauratori le sunt împuiate capetele cu istoria de toate felurilor, nefolositoare pe viitor. Fiind înfiinţată (probabil) de o fostă studentă la restaurare, amantă de profesor (cum altfel), secţia design vestimentar are profesori conservatori şi restauratori. Nici o legătură, bineînţeles. Aşa cum nici cursurile ţinute laolaltă cu cei ce vor deveni restauratori nu au legătură cu facultatea la care s-au înscris de fapt studenţii designeri. Doar un mod de-a suge bani de la stat – înfiinţarea de noi şi noi secţii, cu aceeaşi profesori mediocri şi neprofesionişti şi, aberant dar adevărat, profesori care nu sunt de specialitate dar predau materii care le sunt total străine. O facultate penibilă cu profesori la fel şi un decan pe care-l doare în bască de viitorul studenţilor.

Mult mai importante sunt schimbarea gresiei an de an, a uşilor interioare, amplasarea de felinare kitchoase la intrări şi achiziţia de LCD-uri gigantice şi nefuncţionale, ca în poza de mai jos: Continuă să citești Gaudeamus igitur