Cunosc oameni care lucreaza 24 cu 24, adica 24 de ore stau la lucru, urmatoarele 24 de ore stau acasa. Si tot asa. Intentionat am spus ca stau la lucru pentru ca e practic imposibil sa lucrezi 24 de ore incontinuu. Problema mare e ca multi dintre acesti oameni lucreaza intr-o institutie de stat, fie ea politie, spital, pompieri.
Vad doua probleme mari aici: Continuă să citești 24 de ore
De la razboi la dragoste, adica de la protestele de la Sibiu la sex.
Aveam intentia sa fac o sesiune de „intrebari si raspunsuri” dar sincer ca nu-s in stare sa raspund serios la astfel de intrebari cretine. Iar daca le-as lua pe saracele fete la misto probabil n-as face altceva decat sa diminuez comicul situatiei. Eu le-am selectat, voi trageti concluziile: Continuă să citești Intrebari despre sex
În mare parte, familia mea e de artişti. Unii o au cu desenul, alţii cu vioara sau pianul. Şi mă tot gândesc oare ce-o fi în capul nostru. Cu artele plastice e ok. Te angajezi apoi prin publicitate, îţi dezvolţi imaginaţia, te ajută. Dar muzica nu-mi dau seama de ce ai face-o.
O verişoară de-a mea a ajuns prin Canada la o şcoală bună, s-a căsătorit acolo şi îi doresc să nu mai calce prin România decât în vacanţe. Dar ştiu cât a tras pentru asta. Repetiţii zilnice de câteva Continuă să citești Nu înţeleg muzicienii ăştia…
Am crezut că nimănui nu-i plac restaurantele „de familie” dar am descoperit că nu-i chiar aşa. Unora chiar le place atmosfera aia în care intri ca un client obişnuit dar îţi dai imediat seama că toţi cei de acolo se cunosc între ei şi se simt ca în propriul living. Vorbesc tare, strigă unul la altul dintr-un capăt în altul al localului, dinastea…
Niciodată nu am mirosit din timp dacă e bine să-mi ţin economiile în lei sau în euro. Ţin minte două eşecuri în negocierile mele salariale, în ambele cazuri mizând pe moneda ce urma în scurt timp să se deprecieze dramatic. Zilele astea revine spaima că lipsa mea de tact în adulmecarea monedei câştigătoare îmi poate cauza unele pierderi financiare, chiar şi mici, raportând la economiile mele „astronomice”. Continuă să citești În ce monedă să îmi ţin economiile?
Nu am înţeles niciodată de ce să faci copii e uşor dar să ai copii e greu. Adică… a ejacula un copil e la îndemâna oricui, orice inaptă poate să facă 13 suflete fără probleme apoi să-i lasă să moară de foame şi să muncească prin noroaie pentru un colţ de pâine uscată. Nimănui nu-i este interzis să facă copii, numărul puradeilor este nelimitat şi mărimea burţii este invers proporţională cu iq-ul.
Să adopţi însă un copil este chinul de pe lume. Oameni disperaţi pentru că nu au un suflet mic cât puricele în braţe, că nu au cui să-i ofere cunoştinţe şi învăţăminte de viaţă, oameni care se uită după copiii vecinilor cu invidie, acestor oameni le este interzis să crească unul. Şi-l doresc, ar face orice pentru el, poate chiar mai mult decât pentru un copil natural, de frica să nu-l piardă. Dar cu toate astea, nu le sunt permişi, nici măcar unul de 13 ani murdar şi neîngrijit, scos dintr-un canal.
Viaţa-i dreaptă!
Văzând porcăria de film Midnight in Paris, mi-am dat seama că de multe ori am avut discuţia „vremurilor bune”. Două femei din cinci şi-ar fi dorit să trăiască în epoci de mult apuse, purtând rochii mari pe structură din oase de balenă, cu dantelărie şi brocarduri. Pe scurt, să fie boeme, cu pipa în colţul gurii şi să meargă pe stradă cu caleaşca, purtând mănuşi lungi până la coate.
Doar mie mi se pare că ele şi-ar fi dorit, aducând totul la prezent, să Continuă să citești Din alte vremuri
Dacă tot e moda cu pupatul moaştelor, nebunul de Zicu a pupat şi el Sfântul 4S. Evident, videoul a fost preluat de presă că doar nu vezi zilnic un blogger făcându-şi cruce (se ştie că bloggerii sunt atei). Abia apoi am aflat că de fapt e nemulţumit de hârtia igienică de la actualul loc de muncă aşa că încearcă să-şi găsească ceva mai pe placul lui. Şi şi-a găsit, e noul înlocuitor al lui Steve Jobs.
Informaţie verificată din trei surse: Continuă să citești De unde ne luăm informaţiile?
Vedeam ieri pe Facebook un mesaj de genul „Astăzi am făcut cumpărături doar cu cardul şi mi-a plăcut„. Care ziceţi voi că au fost comentariile prietenilor? Da, exact:
Explicaţi-mi şi mie vă rog ce-i cu invidia asta pe capul românilor? Nu mai poţi să mergi la un suc, să sorbi o ciorbă la restaurant sau să faci o vacanţă de 3 zile că toţi îţi îşi pun acceaşi întrebare:
Ăştia de unde au atâţia bani?
Cine mă poate lămuri şi pe mine de ce trebuie să îţi prezinţi cazierul (sau lipsa lui) la orice examen dai în România?
Care-i chestia, dacă am furat o bicicletă în adolescenţă nu pot fi primit la facultate sau nu am dreptul de a conduce maşina niciodată în viaţă? Care e rolul certificatului de cazier judiciar, altul înafara faptului că plăteşti o taxă de 12 lei pentru eliberarea lui?
Ieri aproape c-am fost martorul a două spargeri.
Îl ştiţi pe copilul ăla slăbuţ şi înalt ce în urmă cu vreo 2 ani cerşea pe la semafoarele din Sibiu apoi, să fie şi ma credibil, umbla c-o mână ruptă? Nu contează dacă-l cunoaşteţi, sunt mulţi alţii ca el şi povestea se potriveşte cu oricare dintre ei. Eh, de vreun an juma’ copilul ăsta a avansat în grad. Şi-a găsit o gaşcă de băieţaşi cu care mai dă câte o spargere, mai fură dintr-o geantă, măgării dinastea. Sau cel puţin aşa am bănuit atunci când l-am văzut fugărit de câţiva poliţişti. Continuă să citești Martorul cheie
Se dă, în povestea noastră, un cerşetor rupt în cur care se complace să nu mănânce cu zilele doar pentru că nu are ce. Viaţa e frumoasă pentru el aşa cum e, dormind în frig şi neavând colţ de pâine să-l roadă seara, înainte de culcare.
Apare la un moment-dat un om căruia i se face milă de cerşetorul nostru, îi cumpără cărămidă, ţiglă şi îi dă un teren unde să-şi construiască casă. Îi dă cartofi şi ouă ca să poată mânca zi de zi şi să nu îi mai chiorăie niciodată maţele. Omul, împins de la spate, acceptă să lucreze şi să-şi ridice casa. Mai renunţă el din când în când pentru că i se pare prea greu. În tot timpul ăsta e bătut la cap să pună cărămidă peste cărămidă cu promisiunea că-i va folosi în timp şi, cu greu, munceşte.
După ce ultima ţiglă a acoperişului este pusă, vine omul-de-bine să vadă ce-a făcut cel la care deja a început să ţină ca la un membru de familie. Doar că cerşetorul îl scoate afară din casă: Continuă să citești Împărţeala meritelor
Voi de câte ori aţi auzit cuvintele
Dar pentru ce ceri atâtia bani? Doar nu munceşti mult…
De ce vor medicii să primească salarii bune? Doar prescriu şi ei nişte medicamente.
De ce au pretenţii profesorii? Ei merg doar câteva ore pe săptămână la lucru.
Pentru ce vrea arhitectul bani? Doar el nu face altceva decât să deseneze câteva linii.
Pentru ce parlamentarii câştigă atât de mult? Chiar, ce lucrează parlamentarii?
Probabil că mai mulţi dintre voi aţi testat deja Google+, spuneţi-mi şi mie cu ce se mănâncă şi de ce de câteva zile numai despre asta citesc pe net?
Din câte am înţeles, Google+ e ceva în genul Facebook dar poate să devină mai atractiv pentru că-ţi faci cercuri de prieteni şi lucruri de genul ăsta. Nu m-a atras până acum să-l încerc, ar trebui s-o fac?
Acu’ vreo lună întrebam şi eu pe Facebook la ce s-au gândit oamenii când au pus numele unor librării online Okian şi Elefant. Mă aşteptam la răspunsuri din partea lor. Din păcate nimic.
Fără nici o supărare, chiar sunt curios ce s-a discutat în spatele uşilor închise atunci când oamenii îşi rodeau unghiile şi se scărpinau în cap în cautarea unui nume ce-i va da pe spate pe toţi viitorii clienţi. Care care e legătura cu cărţile? Continuă să citești Tu cum îţi alegi numele brandului?
Ne întristează când vedem câini măcelăriţi, ne revoltăm când vedem cai duşi la abator dar nu schiţăm nici un semn de indignare atunci când transăm un porc sau tăiem gâtul unei găini. Ne plac cărpioarele. Şi la gust sunt foarte bune. Băgăm ace în buza peştilor, îi chinuim, îi lăsăm să moară pe uscat şi de multe ori le rupem solzii cât încă mai respiră. Împuşcăm păsări. Deschidem petiţii împotriva uciderii animalelor. Anumitor animale.
Oare cine şi când a stabilit ce animale pot fi îngrădite, chinuite, măcelărite şi mâncate şi care nu?
Pentru a doua oară anul ăsta, simt că parcă mă ia răceala. Nu sunt răcit aşa cum ştiam eu, adică nu-mi curg mucii pe buză în jos şi nici febră nu prea am doar că m-am trezit de dimineaţă cu o uşoară ameţeală şi dureri de oase. Parcă am frisoane permanente şi mă doare capul, exact între ochi.
Cum se tratează românii în cazuri dinastea? Ceaiuri, ierburi, bere rece, somn toată ziua, frecţii şi masaje, pilule sau o fi doar o stare de oboseală de la noaptea nedormită în faţa calculatorului şi nu e nevoie de nimic altceva decât un sfăroit sănătos?
Vroiam să spun şi eu cât de tare e Ziua Tatălui prin filmele americane, cum construiesc ei (taţii împreună cu copiii) diverse maşinării cu ajutorul cărora participă la concursuri de Ziua Tatălui, cum bat ei, împreună, cu ciocanul.
Şi noi, cum bem noi bere în România şi considerăm că Ziua Bărbatului trebuie să fie o zi în care să ne fie permis orice. Că doar e ziua noastră, nu? Cum venim acasă morţi de beţi şi mergem la curve.
Şi aşa am dar peste Ziua Tatălui în România. Da, nu Ziua Bărbatului ci Ziua Tatălui. Continuă să citești Ziua bărbatului vs. Ziua tatălui
Citeam astăzi o ştire cum că cei 10,3 milioane de euro câştigaţi la loto au fost luaţi acasă. Câştigătorul nu a vrut să-i fie făcută publică identitatea. E şi normal până la urmă. Eu nu i-am putut niciodată înţelege pe cei ce îşi pun poza prin presă, lăudându-se că s-au îmbogăţit peste noapte. Asta chiar dacă cel puţin tot cartierul în care locuiesc ştie cine este de fapt norocosul.
Legat de asta, am o întrebare pentru voi: Continuă să citești Ţi-ar fi frică să ai bani?