Pâine, NU violenţă! … si alte proiecte

  • Foarte tare proiectul celor de la A.L.E.G. prin care vor imparti paini la peste 80.000 de sibieni in cadrul campaniei “16 Zile Internaţionale de Combatere a Violenţei asupra Femeii”.

“Ne-am gândit la o formă nouă de conştientizare a publicului şi am ales pâinea pentru că este un simbol al familiei, dar şi produsul zilnic cel mai consumat de români şi suntem recunoscători firmei Trans Agape că au fost atât de deschişi la ideea campaniei” (Camelia Proca, Director A.L.E.G).

  • Anul asta acţiunea stradala „Martorele Tăcute” va fi organizata maine, 25 noiembrie 2010, in locul deja bine cunoscut – Bdul. Nicolae Balcescu, in fata la Romtelecom. Click AICI pentru detalii.
  • In 30 noiembrie are loc la Bruxelles o audierea publica pe tema “Rosia Montana in pericol”, care va avea loc la Hotelul Sheraton de la ora 10:00. Audierea este organizata de Europa Nostra, Pro Patrimonio si Dna Daciana Sarbu, Membru al Parlamentului European.
  • Pana atunci… astazi de la ora 13:00 va avea loc inca o actiune de predare a istoriei personalitatilor sibiene, la scoala generala nr. 17 din Sibiu, in cadrul campaniei 10 Mari Sibieni.

La "Lucian Blaga" profesorii îşi fac publicitate

Citiţi articolul din imagine, la el mă refeream ieri în comentarii. Citiţi-l şi după aceea discutăm:

Articolul a apărut în numărul 100 al săptămânalului Sibiu 100%.

Da, articolul e încadrat perfect pe pagina de Publicitate pentru că asta şi este de fapt. Este un articol scris de coordonatorul prezentării de modă despre care se vorbeşte şi inserat în paginile ziarului ca şi publicitate. Înţeleg asta… publicitatea este de mai multe feluri printre care şi articole plătite. Înţeleg şi faptul că e folosită de poate prea multe ori sintagma „prezentare de modă de succes„, pentru că asta înseamnă publicitatea. Poate înţeleg şi faptul că publicitatea din articolul ăsta e dusă la extrem – pe lângă numele tuturor sponsorilor se aminteşte atât adresa la care îşi au sediul aceştia cât şi numele directorilor firmelor ce au ajutat. Se mulţumeşte tuturor… dar nu pot nicicum înţelege un lucru: Continuă să citești La "Lucian Blaga" profesorii îşi fac publicitate

Design Vestimentar Lucian Blaga Sibiu

Sâmbătă am fost şi eu prezent la un aşa-zis examen de absolvire a studenţilor de la design vestimentar din cadrul Univ. Lucian Blaga Sibiu. Nu am vrut să scriu imediat după terminarea „evenimentului” pentru a nu fi prea critic dar se pare că scrisul „la rece” nu schimbă cu mult situaţia aşa că vă previn de pe acum că nu prea sunt laude în ceea ce urmează. O să scriu despre tot ce am văzut eu, ca şi spectator neimplicat în tot procesul ăsta de organizare al evenimentului, ţinând seamă de minimele cunoştinţe acumulate în anii trecuţi prin organizarea a mai multor concerte şi chiar şi a unei prezentări de modă. Continuă să citești Design Vestimentar Lucian Blaga Sibiu

Universitatea Lucian Blaga Sibiu – examen de licenţă

Văzând în ce colectiv îşi termină Diana facultatea, îmi aduc aminte perfect de ultimul meu an de la Universitatea Lucian Blaga. Nu ştiu dacă faptul că sunt aproape aceeaşi profesori sau că e aceeaşi facultate (doar specialitatea diferă), dar parcă totul e tras la indigo. Atât profesorii cât şi colegii ei îmi aduc aminte de ultimele luni petrecute de mine acolo.

Profesorii, după ce aproape 5 ani s-au dat drept eroii naţiunii, dintr-o dată, văzând că eram pe cale de a scăpa de ei, s-au schimbat în mieluşei. După ce pe unii dintre ei abia i-am văzut la faţă timp de 4 ani, veneau acum la noi, la sfârşitul facultăţii, cu texte gen „am făcut tot posibilul pentru voi”, „sper să nu terminaţi nemulţumiţi pentru că nu ne trebuie reclamă proastă” sau „am avut întotdeauna încredere în voi, sperăm să lucrăm împreună pe viitor”. Cât timp am fost doar studenţi nu contam, acum că suntem pe cale de a le luam pita de la gură suntem şi noi buni de băgat în seamă. Continuă să citești Universitatea Lucian Blaga Sibiu – examen de licenţă

Orgoliul meu de cap de familie…

…este rănit zilnic. Nu credeam că o să ajungă să mă deranjeze un lucru considerat minor până acum dar indolenţa unora mă scoate din sărite.
Deşi Diana şi-a schimbat numele în Popa de aproape un an, cei de la Universitatea „Lucian Blaga” nu vor să-i schimbe numele în acte. Să fie clar înţeles, Diana Haţegan nu mai există, acum legal este doar Diana Popa dar Facultatea noastră dragă îi vor înmâna la sfârşitul studiilor o diplomă cu un nume inexistent, pentru că Diana Haţegan a dispărut pur şi simplu în neant cu un an în urmă :). Teoretic, faptul că diploma va fi eliberată în 2010 pe un nume care nu mai există la ora actuală, face diploma nefolositoare dacă nu chiar şi ilegală. Diana Popa nu îşi mai poate încheia nici un act cu numele vechi dar cu toate astea Facultatea are dreptul s-o facă doar pentru că le-o fi lene să modifice nişte date în registrele lor. Continuă să citești Orgoliul meu de cap de familie…

Gaudeamus igitur

Sâmbătă am asistat încă o dată la o festivitate de absolvire a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu.

Ca în urmă cu vreo 3 ani, atunci cînd am terminat eu, aceleaşi feţe mohorâte ale studenţilor, aceleaşi zâmbete ipocrite şi adeseori greţoase ale profesorilor. Din nou am văzut istorici scoşi ca pe bandă rulantă, restauratori nepricepuţi şi, de data asta, designeri vestimentari care nu ştiu nici să ţină creionul, acul şi aţa în mână.

Fiind o facultate de istorie, studenţilor restauratori le sunt împuiate capetele cu istoria de toate felurilor, nefolositoare pe viitor. Fiind înfiinţată (probabil) de o fostă studentă la restaurare, amantă de profesor (cum altfel), secţia design vestimentar are profesori conservatori şi restauratori. Nici o legătură, bineînţeles. Aşa cum nici cursurile ţinute laolaltă cu cei ce vor deveni restauratori nu au legătură cu facultatea la care s-au înscris de fapt studenţii designeri. Doar un mod de-a suge bani de la stat – înfiinţarea de noi şi noi secţii, cu aceeaşi profesori mediocri şi neprofesionişti şi, aberant dar adevărat, profesori care nu sunt de specialitate dar predau materii care le sunt total străine. O facultate penibilă cu profesori la fel şi un decan pe care-l doare în bască de viitorul studenţilor.

Mult mai importante sunt schimbarea gresiei an de an, a uşilor interioare, amplasarea de felinare kitchoase la intrări şi achiziţia de LCD-uri gigantice şi nefuncţionale, ca în poza de mai jos: Continuă să citești Gaudeamus igitur