Etichetă: politica

Ce-am răspuns eu la întrebarea "E ok să sprijine bloggerii anumiţi politicieni în campania electorală şi să ia bani pentru asta?"

Aşa cum am spus deja la alegerile trecute, sunt pe cale de a mă vinde politic. Evident că declaraţia e mult mai siropoasă decât sunt dispus să fac în realitate pentru că sunt anumite condiţii şi o fac pentru un anume scop şi doar pe bani suficienţi încât să merite. Pe ideea asta, Chinezu i-a întrebat pe Arhi, Victor Ciutacu, Florin Grozea, Alina Gheorghiu şi pe alţii (adică şi pe mine) dacă e ok sau nu ca un blogger să susţină pe bani un anume candidat. Interviurile sunt interesante şi le puteţi citi AICI.

P.S. Interesantă e şi comparaţia “politicianul nu este ca un detergent şi nu trebuie vândut ca atare”.

Voi ce părere aveţi de ultimele decizii de stânga?

Inima mea de stânga urlă în momentele astea de ură faţă de mine. Se chinuie să mă împiedice să scriu rândurile ce urmează să le scriu şi pe care le veţi citi şi voi puţin mai jos. Sufletul meu de stânga nu suportă faptul că e obligat să trăiască în corpul meu în momentele astea. Le este greu să accepte că gândesc aşa. Dar… Continuă să citești Voi ce părere aveţi de ultimele decizii de stânga?

Traian Băsescu este preşedintele nostru.

Nu înţeleg ura din ultimul timp. În zilele astea îmi pun fermoar pe gură imediat ce aud o discuţie despre politică pentru a evita posibile scandaluri. Nu-ţi mai poţi spune părerea fără să fii atacat în cel mai sălbatic mod. Nu, mulţumesc.

Românii ar trebui să înţeleagă clar un lucru: Continuă să citești Traian Băsescu este preşedintele nostru.

Atunci când ar trebui să ţi se interzică dreptul de a vota…

Nu doar atunci când nu ai votat timp de 20 de ani ar trebui să fi scos de pe listele electorale, ar trebui să ţi se interzică dreptul de a vota şi după ce ai împlinit o anumită vârstă. 80 de ani să spunem…

Am urmărit interviuri cu persoane de 178 de ani duse pe umeri de către copii la vot. Săracele nici nu ştiau pe ce lume trăiesc şi cine e Traian Băsescu dar cu toate astea votau. Îşi exprimau votul pentru viitorul nostru (că al lor sigur nu având în vedere că nu mai au de Continuă să citești Atunci când ar trebui să ţi se interzică dreptul de a vota…

29 iulie 2012

Nu dau şanse prezenţei peste 50% la referendumul de duminică. Nu aduc în discuţie faptul că e o porcărie treaba asta cu cvorumul.

Dacă pur teoretic, într-o democraţie se alege conducătorul de majoritatea populaţiei, practic nu e corect să invalidezi referendemul doar pentru că eu prefer să stau la soare şi să beau bere în loc să merg la vot. Am dreptul să votez dar nu vreau să votez. Iar dacă nu vreau, votul meu ar trebui să fie nul, mai bine zis să se ia în considerare exact ca unul anulat. Cel mai corect ar fi un referendum în două ture, exact ca la votul unui Consiliu Director: în cazul neatingerii cvorumului, al doilea vot este luat în considerare indiferent câţi membri sunt prezenţi.

Se pare că m-am lungit şi am adus totuşi în discuţie poliloghia de mai sus. În fine, eu voiam de fapt să spun că e de rău. Dar de rău-rău: Continuă să citești 29 iulie 2012

Năstase împuscat. Vai mama lui…

În ce dosar a fost condamnat Adrian Năstase la puşcărie? Pentru ce? Mi-e greu să urmăresc firul acţiunii la câte dosare i s-au făcut lui Năstase în ultimii ani. Oricum, cred că nimeni nu s-ar fi aşteptat la un aşa deznodământ:

  1. Să fie condamnat la închisoare cu executare
  2. Să încerce să se sinucidă

După reacţia lui din seara asta sunt aproape sigur că Năstase e nevinovat. Un om vinovat îşi spune Continuă să citești Năstase împuscat. Vai mama lui…

Mai bine nu votam?

Am votat pentru prima oară în ultimul deceniu. Toată duminica mi-am consumat-o prin furtună pentru a băga patru hârtii într-o amărâtă cutie de carton. Oamenii îmi spuneau anii trecuţi că e o datorie faţă de semenii mei ce şi-au dat viaţa pentru a fi eu liber. Că e un semn al democraţiei supreme. Dar mă simt prost acum. Mă simt prost educat, lacom şi indiferent. Mă simt de tot rahatul. Continuă să citești Mai bine nu votam?

Reţeta Johannis.

Johannis trebuia să dispară de mult de pe scena politică. Şi el şi mâna de saşi din jurul lui. Nimeni nu merită să supravieţuiască într-un sistem politic atâta timp cât nu face măcar o dată pact cu Diavolul. Fie el Diavol roşu sau portocaliu. Banii s-au tăiat aproape în totalitate, Bucureştiul a şters de pe harta investiţiilor orice legătură cu Sibiul. Sprijinul nu mai există de mult.

Dar Johannis rezistă cu 80% şi fără sprijinul lor. Asta pentru că cetăţenii sunt cei care au ultimul cuvânt. E dovada vie că se poate şi altceva în afara PDL, PSD, PNL sau orice alt partid ce se crede invincibil în ţara asta. A dovedit-o şi Oprescu. A dovedit-o şi Mazăre…

Rulăm politicienii între ei ca şi cum mintea noastră nu e capabilă să proceseze informaţii mai vechi de trei ani şi ceva. Suntem penibili deja. E timpul pentru ceva nou.

Eu merg la vot. Tu?

Ultimul deceniu m-a găsit departe de urna de vot. Pentru a nu mă simţi responsabil, de fiecare dată preferam să plec din ţară în perioada alegerilor.

Ideea era foarte simplă: aşa cum politicienii nu îşi pierd timpul gândindu-se la mine, la fel nici eu nu voiam să-mi ofer timpul liber mergând la vot şi documentându-mă care cum ce mai promite. Am acceptat şi strigătul celor pro-vot aşa că nici măcar nu am mai comentat public prostiile aleşilor… pe principiul „dacă nu mergi la vot nu ai dreptul să fii nemulţumit„.

Dar anul ăsta voi vota. Am primit încredere că românii mai au voce, privindu-i în ochi pe cei ce mărşăluiau în ianuarie pe străzile din toată ţara şi discutând cu ei. Nu şi-au pierdut speranţa. Au Continuă să citești Eu merg la vot. Tu?

"Am fost şi eu pe aici" – Mircea Diaconu.

Ultimele luni mi-au dat întâlniri cu diverşi politicieni de diverse vârste din diverse partide. Indiferent de numele celui din faţa mea, eram gata să-i ofer votul dacă alegerile aveau loc a doua zi. Atâta convingere că el este cel ce poate schimba destinul ţării merită răsplătită.

La fel şi Mircea Diaconu, ministrul culturii. L-am ascultat preţ de aproape o oră şi m-a cucerit cu ce vrea să facă. Să scoată Sarmisegetusa Regia la lumină, o cetate aflată în zona autorităţilor locale din Deva unde pot face săpături doar cei de la Cluj sub incidenţa legii pentru că terenul este protejat natural. Deci cam greu să poată face ceva. Mircea Diaconu, cel ce vrea să profesionalizeze modul de Continuă să citești "Am fost şi eu pe aici" – Mircea Diaconu.

Sunt pe cale de a mă vinde politic.

Campania electorală a început în mod legal încă de o săptămână şi până acum eu nu am văzut nimic în jurul meu care s-o anunţe. Panourile de lemn vopsite în alb, special aruncate prin oraş pentru a fi murdărite cu aracet, sunt încă goale. Câteva panouri publicitare pe ici pe colo, ieşire la curăţenie prin oraş îmbrăcaţi în tricouri pline de siglele partidelor politice dar cam atât.

Presa şi ea este flămândă de banii ce intrau în vilele patronilor la fiecare campanie electorală. De data asta însă cei 5000 de euro sunt prea mulţi. Mult prea mulţi pentru nişte alegeri fără miză. La Sibiu am ajuns în stadiul în care actualul primar se roagă de partidele contracandidate să desemneze un candidat la Primărie iar ele, partidele, aruncă în joc un om ce cu 2 luni în urmă nu ştia ce e aia partid şi pe care nimeni din politica locală nu-l vrea cu adevărat. Carne de tun.

E grav.

Oficial, declar blogul ăsta o alternativă ceva mai ieftină de promovare a candidaţilor şi partidelor. Nu Continuă să citești Sunt pe cale de a mă vinde politic.

Răzvan Pop consilier. Cum arată o campanie de politician tânăr?

În momentul ăsta, Răzvan Pop, bloggerul nostru politician, depune jurământul şi devine cu acte în regulă consilier în Consiliul Local Sibiu. Puţin mai târziu decât şi-ar fi dorit el dar mai repede decât spera.

Îi urez baftă şi putere pentru a-şi duce la capăt, cu succes, toate proiectele. El e unul dintre tinerii politicieni care au intrat în mocirla asta din convingere şi pasiune, un prieten care speră să poată schimba ceva în ţara asta şi datorită cui încă mai cred că pentru a avea o viaţă bună nu trebuie să fug din România.

Succes!

Domnule prefect, totul e doar de imagine?

În urmă cu două luni m-am bucurat puţin pentru că Prefectura Sibiu a sărit fără frică în mediul online. Horaţiu Răcuciu, actualul prefect al Sibiului, se filma la fiecare sfârşit de săptămână şi încărca pe YouTube clipurile în care îşi povestea realizările. Încă o face, constant, în fiecare vineri.

O instituţie publică să intre în vorbă cu cetăţenii pe care îi reprezintă? De felicitat. Pentru lucrul ăsta nici nu am marcat ca fiind spam toate linkurile postate pe Wall-ul meu de Facebook deşi m-au deranjat. Încă mă deranjează… mai ales atunci când Prefectura Sibiu pune pe wall-ul meu un link spre o asociaţie care, aparent, nu are nici o legătură cu instituţia.

Aş atrage însă atenţia asupra câtorva lucruri simple: Continuă să citești Domnule prefect, totul e doar de imagine?

Vă bucuraţi, dragii mei USL-işti, da' n-o să fie bine pentru voi!

Party mare la USL de când Boc a demisionat dar, vai tată, ce-o să-i ardă pe ei toată bucuria asta. Toţi cei care au ieşit în stradă până acum şi mulţi alţii o vor considera un răspuns la protestelor lor (şi acum revine întrebarea asta). România moartă până acum vreo lună din punct de vedere protestatar s-a sculat dintr-o dată în picioare. Protestele cu dansul pinguinului ale sindicatelor au fost înlocuite de cele ale oamenilor simpli. Jos Băsescu, Jos Boc, Jos ACTA, Jos legea 4, chiar nu mai contează cauza. Oamenii ies în stradă şi protestează.
Aştept primul protest împotriva măririi accizelor pe hârtie igienică.

Aşa că, dragii mei USL-işti, nu vă mai lingeţi voi pe bot aşa mult că n-o să aveţi o viaţă prea liniştită în România anilor viitori.

Publicul, scena şi actorii

Publicul

Era o seară liniştită, vocile oraşului amuţiseră de mult. Mă îndrept spre sala de spectacole puţin speriat, neştiind ce se va întâmpla. Nu i-am mai urmărit live, vorbindu-mi. Îi văd zilnic în jur, sunt doar nişte actori. Pe stradă şi la tv nici nu-i mai remarc, îi ignor. Dar acum mă aştept la ceva diferit. Regia promite să fie alta.

La intrare mă primesc două femei la cămasă albă de la care primesc programul serii. Atmosfera e încărcată de domni la sacou şi doamne peste 40. Puţini tineri se întrezăresc în mulţime. Încearcă chinuitor să se facă văzuţi dar şi ei, ca şi mine, sunt îndrumaţi spre locurile lor. Trebuie să se aşeze, Continuă să citești Publicul, scena şi actorii

Revoluţie în direct.

Vă mai aduceţi aminte de revoluţiile împotriva comunismului? Pe vremea aia stăteam în casă închis fără a şti ce se întâmplă. Mai ieşeam pe geam din când în când pentru a vedea fumul din centrul oraşului şi a asculta gloanţele ce treceau prin faţa geamului. Dar cam atât. Fiecare îşi închipuia propriile scenarii şi cu toţii se uitau în spate la fiecare pas făcut. Nu exista radio, televizor. Nu existau informaţii, nici buletine de ştiri sau ziare. Circulau doar zvonuri şi niciodată nu ştiai dacă ceea ce a ajuns la tine e chiar adevărul. Acţiunile erau umbrite de o fărâmă de nesiguranţă.

Acum există Facebook, Twitter, bloguri, camere video, fotografii. Revoluţie în direct.