Sunt unele lucruri pe care chiar nu vrei să le mai înghiţi. Am mai scris o dată despre lenea celor de la Sprint Curier din Sibiu şi, din păcate, lucrurile nu văd să se fi schimbat în ultimul an. M-a şocat pur şi simplu atitudinea curierului de la Sprint Curier şi m-a dezgustat. Mai, mai să mă pună pe mine să livrez pachete în locul lui dacă vreau să primesc plicul ce îmi era adresat.
Dar haideţi s-o iau cu încetinelul şi să vă spun ce s-a întâmplat.
Mă sună un tip bolborosind puţin ţărăneşte că e de la Sprint Curier şi că are un pachet pentru mine. Mă întreabă unde e str. X nr. Y. Îi explic frumos unde mă găseşte, îl întreb unde e ca să îi spun pas cu pas pe unde trebuie să o ia ca să ajungă uşor la mine. Vede că nu mă las, îmi spune că de fapt e undeva la vreo 500 de m. de casa mea şi ar fi bine să mă duc eu acolo să-mi ridic pachetul pentru că el nu înţelege ce-i spun.
Ca să intraţi în poveste, trebuie neapărat să vă mai spun o dată că toată conversaţia se derulează în stilul „hai măi, vino tu până aici că nu înţeleg pe unde trebuie să o iau„. Asta aşa… ca o paranteză, ca să fie toată imaginea clară.
Eu îi spun frumos că sunt operat şi nu mă pot deplasa după care bagă motivul că nu găseşte parcare în zonă (asta deşi puţin mai devreme spunea că este deja în zonă) dar, într-un sfârşit, îl conving să vină cu pachetul până în faţa uşii. Trecând peste faptul că nu a vrut să urce un etaj, ajungând în capătul scărilor îmi aruncă pachetul pe jos şi-mi reproşează faptul că îl pun pe drumuri.
– Dar domne, nu asta e treaba ta? să vii să-mi livrezi pachetul până la uşă?
– Normal că nu. Dacă ştiam, nici nu mai urcam. Poate vrei să duc pachetul la sediu şi să-l ridici tu de acolo.
Tăcere… pur şi simplu l-am lăsat în plata Domnului. În timp ce bolborosea el încontinuu despre ce muncă istovitoare l-am pus să facă, îmi dă prin cap să-l trag în poză. Scot telefonul, fac poza de mai sus după care dă să-mi acopere telefonul să nu-l pot lua în cadru.
– Ce faci frăţioare? Cui faci tu poză?
– Vreau să-l întreb pe şeful tău dacă e normal să mă chemi tu la maşină şi cum nu ai nici un ecuson şi nu vrei să te prezinţi, trebuie să-i arăt despre cine vorbesc.
– [hohote de râs] Dacă vrei, te iau acum de mână şi mergem împreună la şefu’. Ce crezi că-mi poate face el?
Dap, Sprint Curier Sibiu.