Şi aşa a murit şi fotbalul.

CSU Voinţa este a treia echipă inventată peste noapte la Sibiu pentru a face faţă mocirlei din Liga I de fotbal şi tot a atâta echipă ce cade lamentabil direct în cap după un parcurs cu un urcuş rapid şi un coborâş şi mai rapid. Lipsa interesului firmelor private sibiene de a investi în altceva decât (eventual) în festivaluri punctuale ce au loc un weekend pe an şi dezinteresul primăriei pentru dezvoltarea sportului pe termen lung a adus inevitabilul anunţ de retragere a singurei echipe de fotbal din oraşul de pe Cibin.

Dacă e să căutăm o parte pozitivă a acestei poveşti urâte, eu unul sunt foarte fericit că prin Continuă să citești Şi aşa a murit şi fotbalul.

În weekend merg la conferinţa de Social Media şi sport şi la Cupa Bloggerilor

Sâmbătă voi fi la Mediaş unde voi vorbi din nou în faţa publicului. De data asta despre Social Media şi sport, legătura dintre ele şi cum pot ajuta bloggerii în susţinerea sportului.

Deşi sunt un tip anti-talent într-ale sportului, fotbal ştiu să joc doar pe post de portar într-o poartă mai mică de 2m., de alergat în parc mi-e aproape ruşine iar singurul sport de performanţă din viaţa mea a fost înnotul, m-am implicat de când mă ştiu în promovarea şi susţinerea sportului. Doar dacă mă gândesc la Promovarea Baschetului în Şcoli şi susţinerea baschetului, la Critical Mass şi Bicicleta Zilnică e de ajuns pentru a demonstra asta. Sportul nu înseamnă doar fotbal. O să încerc să explic asta celor câteva sute de fotbalişti ce se vor lupta în Continuă să citești În weekend merg la conferinţa de Social Media şi sport şi la Cupa Bloggerilor

Deci cât câştigă Victor Piţurcă?

Nenea Piţurcă ia de la Federaţia Română de Fotbal 400.000 euro/an. Adică 33.333 euro/lună. Adică 148.116 lei, ceea ce înseamnă aproape  1,5 miliarde lei vechi! Lunar!
50.000 de euro/meci.

Pentru ce? Pentru 8 meciuri jucate în 2012 dintre care jumate amicale? Pe bune acum, îşi aduce aminte cineva de ultimul meci a României? Mai ştie cineva care sunt jucătorii naţionalei?

Nici măcar TVR1 nu le mai difuzează meciurile naţionalei conduse de Piţurcă. Tot el e antrenor, nu?

Frustrările clujenilor – bătăile mele cu "U" Cluj

Suporterii „U” Cluj, pe lângă cei de la Ploieşti, sunt probabil cei mai scandalagii suporteri cu care m-am întâlnit la baschet. Nu vorbesc aici de fotbal (deşi suporterii despre care voi vorbi acum sunt veniţi în sală direct de pe stadion) vorbesc despre galeriile ce se fac prezente la meciurile echipelor de baschet, aşa-zisul sport fair-play.

Pe vremea când mergeam şi eu în deplasări cu echipa de baschet din Sibiu, nu exista prezenţă la Cluj care să nu se lase cu scandaluri, scuipaţi şi sânge. Atunci când ne apropiam de sala Hora Demian, opream maşina în mijlocul drumului şi astupam S-ul de la numărul de înmatriculare (de la SB) pentru a părea că avem maşină de Bucureşti, atâta frică aveam de huliganismul „U”ist. Asta pentru că aproape la fiecare deplasare cu autocarul ne întorceam acasă cu geamuri sparte de pietrele clujene. Fără provocări de cele mai multe ori.

La baie, în pauze, mergeam escortaţi de paznici, la chioşcul infect din sală mergeam în grupe de câte 3, în sală ne era permis să intrăm doar după ce sala era plină şi galeria clujeană îşi lua în Continuă să citești Frustrările clujenilor – bătăile mele cu "U" Cluj

Cupa Hagi Danone la Sibiu

Astăzi, timp de câteva ore, mintea mi-a fost răscolită de amintiri şi trăiri din copilărie, din vremea când făceam şi eu pe înotătorul de performanţă. Mai mult obligat de împrejurări decât atras de apă, la doar câteva luni după ce unchiul meu s-a aruncat după mine în bazin, îmbrăcat fiind, pentru că am picat în apă pe lângă colac ce-am învăţat să înot fără colac, eu participam deja la campionate naţionale de înot. Luna de dinainte de concurs trăgeam de mine ca de ultimul măgar, antrenorul obligându-mă să fac 3-4 km./zi prin apă, fără oprire şi pe cronometru. Am înghiţit litri de clor cu H2O şi după 20 de bazine intram într-o transă robotică şi fără simţuri. Eu ştiam că trebuie să dau din mâini şi din picioare şi din când în când să scot capul de sub apă ca să respir. Altceva nu mai ştiam.

Exact la fel erau copiii de astăzi de la Cupa Hagi Danone. Alergau de nebuni pe teren pe o căldură moleşitoare, antrenorii strigau la ei ca şi cum fiecare mişcare de deget era vitală pentru supravieţuirea omenirii, o mamă striga din tribune non-stop hai Tudi, hai Tudi de ne miram atunci când se oprea să mai ia o gură de apă şi arbitrii taxau fiecare greşeală exact ca la un meci de Championes League.

Mă aşteptam să ajung pe un teren uitat de lume şi de timp (Terenul Independenţa din Sibiu, chiar în spate la târgul Obor) şi să găsesc nişte copii jucând miuţă, eventual câţiva antrenori plictisiţi de Continuă să citești Cupa Hagi Danone la Sibiu

După masă şi răsplată

Ce faci dragă? Mâncare de Sărbători.

Şi n-am mai văzut-o trei zile ieşind din bucătărie. Aseară am făcut retrospectiva şi ne-am dat seama că au trecut câteva zile de leneveală şi îmbucală, am stat pe spate, mângâindu-ne burţile şi pierzând timpul în faţa televizonurului, butonând la telecomanda aia până ne-a venit rău. Am băgat câteva zile tot felul de mâncăruri în noi, că ce altceva era să facem? Doar ne plictiseam… apoi am recuperat episoadele pierdute din serialele ce le urmărim. Drob, salată de vinete şi de beuf, ouă roşii, verzi şi albastre, miel şi curcan, pui şi porc, cartofi, orez şi legume. Iar dacă a făcut, draga de ea, atâta mâncare doar n-om lăsa-o să se strice în frigider. Am mâncat-o la unison iar acum a venit ziua regretelor. Kilogramele urlă din noi (bine, nu şi din mine dar trecem cu vederea) şi ne împing să facem mişcare, aşa cum am împins-o şi eu pe soţioara mea.

Casiana de la GYMBOdance s-a trezit de dimineaţă şi a ţinut un curs special doar pentru Diana mea. Ea, săraca, s-a împiedicat, s-a încurcat şi a performat în febră musculară dar aşa îi trebuie dacă a avut chef de atâta găteală. Nu râdeţi de ea, doar distraţi-vă 🙂
După masă şi răsplată!

Ce-am avut şi am pierdut (Mi-e dor de CSU)

Am lăsat în urma mea începutul şi sfârşitul.

Eram spectator în sălile de baschet deja de vreo 2 ani, totul culminând cu 1999, atunci când CSU Sibiu a câştigat Campionatul Naţional la baschet masculin. Am început încet-încet să mă implic în fenomen. De la pictatul de bannere până la organizarea deplasărilor galeriei la meciurile din ţară. Atunci am făcut şi primul site şi forum al suporterilor sibieni. Totul s-a transformat, mai târziu, în asta.

Dintr-o joacă, dintr-o o vorbă aruncată în vânt am dat numele asociaţiei Al 6-lea jucător. Stătusem deja câteva ore bune pentru a găsi un nume potrivit pentru ceea ce urma să devină prima asociaţie a unor fani de baschet din România. Pe picior de plecare, după ce ne complăcusem cu un nume pe Continuă să citești Ce-am avut şi am pierdut (Mi-e dor de CSU)

Multe inimi, un singur suflet

Mi-a fost extrem de greu sa ma rup de baschet. Mai bine de un deceniu am trait fiecare secunda alaturi de CSU Sibiu. Nu am ratat nici macar un meci.

Cateodata eram doar eu si jucatorii in sala dar au fost si momente cand trebuia sa merg cu doua ore inainte de inceperea meciului pentru a mai prinde un loc liber. Am fost impreuna cu echipa la bine si la greu dar imi mancam nervii acolo vazand jucatorii aia care nu luptau indeajuns de mult pentru echipa mea. Imi venea sa ii strang de gat stiind ca imediat dupa ce-au pierdut cu lejeritate Continuă să citești Multe inimi, un singur suflet

Nu mai sunt bilete la finala Europa League 2012 din Bucureşti

Am vrut să fac şi eu o speculă, văzând că se dau biletele la finala Europa League din 2012 mai rău ca pâinea caldă dar m-am trezit puţin cam târziu. Toate cele 12 20.000 de bilete la meci puse în vânzare pentru românii de rând s-au terminat aseară.

Mi-e ciudă că n-am fost în stare să transform 500 lei în 500 euro.

Toma Coconea. În 2007 pe locul doi. În 2011… primul?

De câteva zile îl urmăresc pe Toma Coconea. Îl urmăresc zilnic, din oră în oră. Asta deşi cu o săptămână în urmă nici măcar nu auzisem de el.

La ora asta e undeva prin Alpi, căţărându-se şi zburând cu parapanta, încercând să ajungă pe primul loc în competiţia Red Bull XAlps. A plecat din Salzburg, Austria, în urmă cu 4 zile şi se îndreaptă spre Monaco, acolo unde e linia de finish, dar trecând prin cele opt turnpoints stabilite prin munţii din Austria, Italia, Elveţia şi Franţa. În concurs, Toma Coconea este ajutat de prietenul lui din copilărie, Daniel Pisică. El are voie să meargă prin munţi doar pe jos sau zburând cu propria parapantă. Nici un alt mijloc de deplasare nu e permis. Traseul şi-l stabileşte fiecare participant, scopul e de a ajunge (primul) la finish, la 864 km. distanţă… calculată în linie dreaptă. Continuă să citești Toma Coconea. În 2007 pe locul doi. În 2011… primul?

CSU Vointa Sibiu – Sageata Navodari

Ultima oară când am văzut un meci de fotbal de Divizia A în Sibiu aveam vreo 7 ani, sau ceva de genul, că nu-mi mai amintesc mai nimic de atunci. Ţin minte doar că stadionul era atât de plin încât se vindeau bilete şi pe balcoanele şi acoperişurile blocurilor din apropierea stadionului.

Aproape la fel de plin a mai fost stadionul şi în urmă cu câţiva ani, atunci când echipa FC Sibiu încerca, tot printr-un meci de baraj, să treacă în prima Ligă. FC Sibiu a pierdut ultimul meci şi echipa s-a desfiinţat aproape automat. Nou creeata echipă de fotbal a Sibiului, CSU Voinţa, are astăzi aceeaşi şansă – ori să promoveze ori să se apropie de desfiinţare. Continuă să citești CSU Vointa Sibiu – Sageata Navodari

Streetball CSU Fans

La ora asta cel mai probabil sunt întins pe undeva prin vreun colţ, pe parchetul Sălii Transilvania, gâfâind de mă ia dracu’. Nu am mai fost la sală de vreo 2 ani, de alergat prin parc nu alerg pentru că mi-e ruşine şi de pedalat nu am mai putut pentru că am făcut pană la ambele biciclete. De fapt, aici eu bănuiesc un vecin deranjat de bicicletele mele. Cică nu mai poate face manevre cu maşina din cauza lor. În fine…

Aşa cum ziceam, probabil îmi trag limba după mine de la alergat după alţii mai rapizi, mai sportivi şi mai atleţi decât mine. Ar trebui să pun capace, să înscriu puncte de la mijlocul terenului şi să marchez slamdunk-uri la street ball-ul la care particip la ora asta dar de fapt eu fac figuraţie pe teren, obligat să particip şi la ediţia 2011 de streetball pentru că, vezi doamne, sunt aproape singurul care nu şi-a trădat până acum echipa în tricou albastru. Continuă să citești Streetball CSU Fans

Transylvania International Horse Show, ed. 1

Cu ajutorul Trilulilu, am ajuns astăzi la Transylvania International Horse Show, undeva la vreo ora jumate de Sibiu, cu 16 km. înainte de Sighişoara, pe stânga. Adică la Cross-Country Farm, in comuna Hoghilag.

Pe lângă căldura moleşitoare, au mai fost prezenţi concurenţi din 15 ţări care au participat timp de trei zile la probele de dresaj, obstacole şi cross-country. Numai bine să-mi revină dorinţa de a învăţa să călăresc pentru că anul trecut am avut câteva tentative nepuse însă în practică.

Concursul în sine a fost organizat ok, cu tribună pentru public, terasă şi mâncare (scumpe, ce-i drept) şi o zonă de VIP unde puteai privi de pe canapeaua albă, pe plasmă, concursul filmat live.

Vă las mai jos cu multe poze drăguţe: Continuă să citești Transylvania International Horse Show, ed. 1

Nebunie pe străzile Parisului

Imaginile de mai jos sunt de pe străzile Parisului, de la finala Cuper Franţei la fotbal – Lille vs. Paris Saint-Germain.
În apropierea grupului ăsta de câteva sute de fani PSG, asteptau pregătite vreo 15 maşini de intervenţie, pline cu poliţişti. Cu toate că PSG a pierdut cupa în ultimul minut de joc (Ludovik Obraniak de la Lille OSC a înscris în minutul ’89), nu am văzut scandal pe străzi. Ba mai mult, în momentul resprectiv am crezut că Paris Saint Germain a câştigat meciul.

Exclusiv – Echipamentul lui Toci adjudecat cu 2700 lei

Aseară, după All Star Game-ul de la Sibiu, a avut loc dineul aniversar organizat cu ocazia împlinirii a 80 de ani de existenţă F. R. Baschet şi 40 de ani de activitate CSU Sibiu. Aici s-au strâns toţi oamenii importanţi de baschet din România.

Evenimentul central al dineului a fost licitaţia condusă chiar de preşedintele FRB, Carmen Tocală. Pe lângă echipamentele de joc cu care au revenit pe parchetul sălii, sâmbătă seară, fostele stele ale baschetului sibian şi românesc, au mai fost licitate echipamente de joc ale regretatului Elemer Tordai, o minge de baschet cu autograful lui Ghiţă Mureşan, o rachetă de tenis semnată de Ruxandra Dragomir, echipamente trimise de Federaţia Română de Atletism, cu autografe şi mănuşi de box semnate Lucian Bute. Continuă să citești Exclusiv – Echipamentul lui Toci adjudecat cu 2700 lei

Trăiască canalele româneşti de sport!

Tocmai ce m-a trăznit un promo la ce-ştiu-eu ce meci de fotbal din Divizia A Liga I. Am şi uitat că există fotbal în România, de când cu posturile speciale de sport. Doamne, ce bine!

Tocmai vine w-endul. Îmi amintesc cum, cu câţiva ani în urmă, tot sfârşitul de săptămâna la tv era doar fotbal, fotbal şi iar fotbal. Sau, mă rog, ce jucau românii noştri între porţile alea două. Că parcă fotbal nu-l prea puteam numi.

Da da da, deschideţi pârtiaaa

Mă bate aşa un gând interesant să dau cel puţin o fugă săptămânal până pe pârtia de la Arena Platoş. Şi acum mă mai doare poponeţul din cauza căzăturilor de sâmbătă, atunci când mi-am făcut cu greu loc printre schiori într-un picior, concurenţii la dat cu bobul cu puţă şi artificii. Dar fu teribil de fain mai ales că am participat şi la cel mai rock karaoke văzut vreodată. Pentru că imaginile fac cât o mie de cuvinte, vedeţi AICI ce mai exact s-a întâmplat la Păltiniş.

Şi pentru cine nu ştie, Arena Platoş are acum şi nocturnă. Da, reflectoare mari cu ajutorul cărora poţi să te dai pe pârtie şi noaptea, în fiecare miercuri şi sâmbătă. Deci, după muncă… mă vedeţi direct pe pârtie, cu placa mea cu scheleţi cu tot.

CM de fotbal din Africa de Sud a distrus tradiţia galeriei de baschet din Sibiu

Păi cum aşa? Galeria sibiului probabil a fost prima care a băgat aşa-zisele vuvuzele în sălile de sport din România. În urmă cu doi ani te asurzeau la orice meci a CSU Sibiu. În deplasări, medieşenii şi Uiştii de la Cluj nici nu se auzeau în propriile săli din cauza sunetului asurzitor venit de la sibieni.

Deşi lucrurile s-au mai liniştit în ultima perioadă, de când cu Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud se pare că pe toţi îi deranjează sunetul vuvuzelelor. La TV probabil s-o fi auzind mai deranjant decât s-au auzit până acum fluiericile alea în sala de la Sibiu, altfel nu-mi explic decizia conducerii CSU Sibiu de a interzice vuvuzelele. Oameni buni, priviţi filmuleţul de mai jos, filmat cu mai bine de un an înaintea CM de fotbal. Atunci nu erau deranjante?
Sunt curios cât va fi amenda pentru suflat în tub.


[fblikebutton][tweetthis]

Profesionalism la Bayern München. Ceva ce n-o să vedem prea curând la noi.

Şi pentru că tot am dat-o astăzi pe sport, nu aveam cum să nu atrag atenţia echipelor româneşti, de orice sport o fi ele.

Echipa de fotbal Bayern München a lansat varianta în limba română a site-ului/ştirilor de pe site-ul oficial, pe toată durata grupelor Champions League 2010-2011. Asta pentru că CFR Cluj va juca (doar) două meciuri împotriva germanilor. Asta da dovadă de respect pentru adversari şi pentru imaginea proprie.

De luat exemplu!