Anul trecut mi-am șifonat puțin mașina uitându-mă la telefon (în ambuteiaj, să fie clar). Nu vorbesc de obicei la telefon atunci când conduc dar, nu ai ce face, de fiecare dată când sună tind să mă uit să văd dacă este cineva cu o urgență sau pot să îi trimit un sms predefinit că nu pot răspunde. Iar prin București, mai ales, fără GPS-ul de pe telefon sunt pierdut. Da, vorbesc de noi, ăștia mai săraci, ce nu avem mașină cu bluetooth și bord plin de ecrane ce îți arată tot ce se întâmplă în telefonul tău.
Decât să mai risc vreo amendă sau să plătesc 600 lei reparațiile mașinii, mi-am luat un suport auto cu magnet pentru telefon. Simplu, eficient, 25 lei, găsit aruncat pe un raft la Kaufland, printre alte produse ce păreau rătăcite. Probabil nevrute de nimeni. Mi-am ușurat viața cu un suport inventat de pe vremea vikingilor dar, nu știu de ce, evitat de mine până acum. Ba da, știu de ce l-am evitat – pentru că trebuie să lipești pe spatele telefonului o bulină metalică ce nu e chiar cea mai estetică din lume.
Tot ce sper în momentul ăsta e să nu îmi uit vreodată telefonul lipit de bord în vreo parcare. Că am mai pățit-o să îmi fie spartă mașina în plin centrul Sibiului. Și nu cred că am vrea să mi se întâmple din nou asta…
