„Vorbeste-mi frumos! Esti angajatul meu! Eu te platesc.” a fost raspunsul destul de nervos al unui pasager din autobuzul Tursib de ieri dimineata, cuvinte rostite soferului. Intr-un fel e adevarat. Tursib primeste o mare parte de bani de la Consiliul Local Sibiu, deci din banii pasagerului, ai mei si ai tai. Pasajul „Eu te platesc” poate fi inteles si ca eu circul cu Tursib, eu cumpar bilet/abonament, datorita celor ca mine esti platit.
Totusi, ce face un patron bun in momentul in care angajatul calca stramb? Il concediaza, normal. Noi, astia prosti ce ne platim taxele si impozitele de ce nu putem face acelasi lucru celor care isi primesc salariul din banii nostrii? De ce nu avem dreptul sa ne alegem „angajatii”?
Cand m-am gandit ultima oara la asta aveam milioane de „angajati”. Doar in privinta catorva pot sa imi exprim o parere inaintea angajarii. Iar ei vin cu CV-uri colorate si parfumate doar ca sa ne fure sufletul pana ii vom angaja. Apoi stau linistiti, contractul e pe cel putin 4 ani. In Romania nu exista clauza de reziliere a contractului deci de concediere a „angajatului”. „Romanii se multumesc cu putin” (cum spunea cineva cu ceva vreme in urma). Dar totusi, de ce nu pot sa-mi selectez „angajatii”? Si de ce nu pot sa-i dau afara, sa nu-i mai platesc eu? La fel cum fac cu o ciocolata in momentul in care nu-mi place sau isi schimba ingredintele.
Etichetă: tursib
Urasc Tursib
Mijloc de transport in comun mai prost ca Tursib nu am vazut niciunde. Nu stiu ce se intampla acolo dar lucrurile nu sunt prea roz. Am observat ca multi il condamna pe actualul director, Adrian Popa. Sa fim sinceri, inaintea lui nu era mai bine. Nu inteleg cum e posibil ca un autobuz sa circule la 40 de minute in timpul saptamanii si la 1 ora in weekend. Asta dupa ce se tot cumpara autobuze in prostie. Si dupa ce pretul biletelor creste constant.
Citeam intr-o declaratie ca Tursibul duce lipsa de soferi. Banuiesc ca asta e motivul pentru care cei angajati acum provin parca din ghetouri.
Ieri, in timp ce vroiam sa urc in autobuz, ma trezesc cu usa in nas. Nu eram singurul care nu a reusit sa urce si nici nu aveam motive sa cred ca nu ne-a observat soferul. Normal ca am prins usa ca sa nu se poata inchide. Am urcat cu totii si am intrebat soferul unde se grabeste. Raspuns? „Da ce ma, nu ai mai multe usi? Ce trebe’ sa stati toti sa va uitati la aia cum coboara?”. „Aia” fiind o babuta de vreo 70 de ani pe care am lasat-o cu totii sa coboare pentru ca altfel mai mergea cel putin o statie cu autobuzul.
Graba soferilor am observat-o de mult. Ca sa reusesti sa urci in autobuzele Tursib trebuie sa te impingi in cei din fata si sa fugi repede sa te prinzi de ceva ca altfel ori ramai pe afara ori risti sa cazi pe jos in autobuz in momentul in care soferul pleaca de pe loc ca la curse. Cel mai rau imi pare de oamenii invarsta. Saracii, nici nu pot ajunge la vreun scaun pana in urmatoarea statie.