Vad ca cei de la Sibiu Standard au inceput o noua serie „Mancare si mancatorii”. Imi permit sa pun aici intreg articolul:
Mancare si mancatorii La Mara, tine de perspectiva
SIBIU STANDARD : 04 August 2008
Doamnelor si domnilor, din aceasta saptamana, rubrica „Mancare si mancatorii” revine in paginile ziarului. Dupa pauza oferita restaurantelor sa mai apara, dispara sau sa continue, reluam sirul pranzurilor inopinate si carcotase. Pentru aceasta prima editie din noua serie, evident, o terasa. Din buricul targului, puternic asezonat cu umbrelute de tot felul. Prima bila neagra, servita aproape tuturor – lipsesc meniurile la vedere, astfel ca, de vrei sa mananci bine, asezadu-te la intamplare, poti descoperi ca in meniu gasesti numai pizza.
Pentru a ma feri de astfel de surprize, am ales Mara, celebra intr-o vreme pentru platoul rece. Scaunele si mesele din fonta, insa comode. De remarcat ca ospatarii sunt impartiti eficient – o echipa te ia in primire cu meniul in al doilea minut dupa ce te-ai asezat, cei cu experienta iti iau comanda si te servesc rapid, iar debarasatorii sunt cu ochii pe tine sa vada de ai terminat. Cu un astfel de sistem, in 10 minute am comanda luata si berea de 7,5 lei – Stella Artois -, rece, in pahar. Meniul, destul de variat, cu niscaiva noutati pe care, probabil, merita sa le incerci. Aleg un Filete Diavolo, desi nu ma dau tocmai in vant dupa picanterii. Printre cele mai scumpe, avand in vedere ca un pranz sanatos porneste la Mara de la 25 de lei in sus, portia.
In alte 15 minute, farfuria impopotonata cu o ciuperca prajita abureste in fata mea. Legumele bine fierte, mai putin carnea de porc. Sau prea putin prajita. Cea de vita se dovedeste un pic cam atoasa, dar pieptul de pui e perfect. Scrumiera nu se schimba, desi imaginea apei galbui care pluteste in interior nu este tocmai apetisanta. Nici paine nu primesti, decat daca ceri. O bila alba, ospatarii nu te agaseaza sa-ti reumple rapid paharul, cand il golesti. Fapt gasit nepotrivit de colegii de restaurant, pe care ii aud vociferand in spate. La fel de nemultumiti de faptul ca au asteptat 20 de minute dupa comanda lor. Ma rog, tine de perspectiva. Restul de la 43 de lei, cat a costat totul, vine rapid. Fac o excursie si catre toaleta, ca sa descopar celebra taverna de la Mara, cu o racoare de invidiat pentru vipia de afara. Faptul ca era gol poate avea o explicatie – din baia de la subsol venea un puternic miros de odorizant ieftin pentru baie.
Mara Neagra
Aseară am reuşit să ajung la întâlnirea cu bloggerii sibieni, la restaurantul La Pasaj.