Restaurant-pizzerie "La Pasaj" Sibiu

Aseară am reuşit să ajung la întâlnirea cu bloggerii sibieni, la restaurantul La Pasaj.

Am fost primiţi frumos, cu rachiu fiert şi bruschete delicioase. Am mai mâncat spaghete Bologneze făcute in house şi, cum altfel, am băut câteva căni de vin fiert.

Timpul petrecut aici mi-a adus aminte de soarele cald din vara trecută, pentru că aici stăteam relaxaţi pe terasă, cu pizza şi vinul alb pe masă. Pasajul Scărilor (în apropierea căruia e localizat restaurantul) e una dintre zonele mele preferate, mult mai liniştită şi relaxantă decât Piaţa Mică, zona de cafenele a Sibiului.

Atenţie însă, nu e genul de local unde să te întâlneşti la o bere cu băieţii ci mai degrabă acolo unde îţi ceri iubita în căsătorie. Localul e amenajat cu gust şi are o ambianţă romantică. Ca să nu mai spun şi de faptul că preţurile sunt peste media restaurantelor din Sibiu.

Panini

Singurul fast-food din Sibiu descoperit de mine pana acum unde merita cat-de-cat sa mananci (gandindu-ma la raportul calitate-pret) este Panini de pe str. Onisifor Ghibu (aproape de complexul de pe sos. Alba Iulia). De fiecare data am cumparat un meniu la pachet. Si ieri la fel. Am asteptat aproximativ 10 minute pentru ca atunci au fost pusi cartofii la prajit. De obicei nu am asteptat mai mult de 7 minute. Chiar daca a fost coada. In timpul asta am fost pana la baia unisex a localului. Ca intreg localul, frumos si cu gust aranjata. Se vede mana de designer. In local „scaunele” sunt un fel de bancute interesante pe roti, pentru a putea fi rearanjat cu usurinta tot spatiul. Trei angajati erau la servire si bucatarie iar alti trei (de fapt alte trei angajate) la intrarea in fast-food la „o barfa”. In fine, am primit (la dorinta mea): 3 pulpe de pui pane (75 gr.), cartofi prajiti (200 gr.), salata asortata (un fel de salata mexicana), salata de varza, o chifla mare, ketchup, maioneza. Faptul ca am cerut mancarea la pachet nu m-a costat nimic in plus. Am primit o caserola speciala, servetele si furculita de plastic. Totul pentru 9.5 lei. Bauturile (suc, apa plata, apa minerala) au preturi intre 2 si 3 lei. Din meniul asta am mancat doi oameni si ne-am saturat. Recomand.

Panini, str. Onisifor Ghibu (aproape de complexul de pe sos. Alba Iulia) – fain
Servire: ok
Curatenie: ok
Baie: ok
Zona/clienti: ok
Preturi: super

Consistoriul Evanghelic

Cred ca mai nimeni nu stie de cantina consistoriului evanghelic din plin centrul Sibiului, in Piata Mare, colt cu str. Gheorghe Lazar. Din pacate pretul meniului s-a scumpit de la 8 la 12 lei dar in schimb primesti ciorba/supa (cata vrei), felul doi si apa plata/apa minerala, salata, paine (la discretie). Daca vrei un ardei sau altceva ti-l ofera pe gratis in cazul in care au. Dezavantajul este ca in fiecare zi exista un meniu prestabilit ceea ce inseamna ca ce este aia mananci. Eventual poti cere meniul pe toata saptamana viitoare pentru ca de obicei il respecta. Cand ajungi ti se pune oala de ciorba/supa in fata iar tu te servesti. Daca nu ti-a ajuns iti mai poti pune pentru ca nu te intreaba nimeni nimic. Felul doi de mancare il primesti cu portia.
Atentie, nu e pentru oamenii cu pretentii.

Cantina consistoriul evanghelic, str. General Magheru – ok
Servire: ok
Curatenie: asa-si-asa
Zona/clienti: ok
Preturi: ok

Mara Steak House

Vad ca cei de la Sibiu Standard au inceput o noua serie „Mancare si mancatorii”. Imi permit sa pun aici intreg articolul:
Mancare si mancatorii La Mara, tine de perspectiva
SIBIU STANDARD : 04 August 2008

Doamnelor si domnilor, din aceasta saptamana, rubrica „Mancare si mancatorii” revine in paginile ziarului. Dupa pauza oferita restaurantelor sa mai apara, dispara sau sa continue, reluam sirul pranzurilor inopinate si carcotase. Pentru aceasta prima editie din noua serie, evident, o terasa. Din buricul targului, puternic asezonat cu umbrelute de tot felul. Prima bila neagra, servita aproape tuturor – lipsesc meniurile la vedere, astfel ca, de vrei sa mananci bine, asezadu-te la intamplare, poti descoperi ca in meniu gasesti numai pizza.

Pentru a ma feri de astfel de surprize, am ales Mara, celebra intr-o vreme pentru platoul rece. Scaunele si mesele din fonta, insa comode. De remarcat ca ospatarii sunt impartiti eficient – o echipa te ia in primire cu meniul in al doilea minut dupa ce te-ai asezat, cei cu experienta iti iau comanda si te servesc rapid, iar debarasatorii sunt cu ochii pe tine sa vada de ai terminat. Cu un astfel de sistem, in 10 minute am comanda luata si berea de 7,5 lei – Stella Artois -, rece, in pahar. Meniul, destul de variat, cu niscaiva noutati pe care, probabil, merita sa le incerci. Aleg un Filete Diavolo, desi nu ma dau tocmai in vant dupa picanterii. Printre cele mai scumpe, avand in vedere ca un pranz sanatos porneste la Mara de la 25 de lei in sus, portia.

In alte 15 minute, farfuria impopotonata cu o ciuperca prajita abureste in fata mea. Legumele bine fierte, mai putin carnea de porc. Sau prea putin prajita. Cea de vita se dovedeste un pic cam atoasa, dar pieptul de pui e perfect. Scrumiera nu se schimba, desi imaginea apei galbui care pluteste in interior nu este tocmai apetisanta. Nici paine nu primesti, decat daca ceri. O bila alba, ospatarii nu te agaseaza sa-ti reumple rapid paharul, cand il golesti. Fapt gasit nepotrivit de colegii de restaurant, pe care ii aud vociferand in spate. La fel de nemultumiti de faptul ca au asteptat 20 de minute dupa comanda lor. Ma rog, tine de perspectiva. Restul de la 43 de lei, cat a costat totul, vine rapid. Fac o excursie si catre toaleta, ca sa descopar celebra taverna de la Mara, cu o racoare de invidiat pentru vipia de afara. Faptul ca era gol poate avea o explicatie – din baia de la subsol venea un puternic miros de odorizant ieftin pentru baie.

Mara Neagra