Cadoul neaşteptat de anul trecut, primit de ziua mea de la o albină nebună, mi-a oferit o învăţătură de viaţă folositoare.
Pentru cei ce nu ştiu, povestea stă cam aşa: albina se plimba bezmetică pe pătura pe care serveam tortul. Diana mea, precaută fiind, încearcă să o alunge şi chiar s-o omoare pentru a nu ne deranja aniversarea. După ce-o cert că nu aşa se procedează, explicându-i că albina este liniştită şi nu ne va face nimic, îi cer să o dea la o parte cu uşurinţă pentru a nu-i crea vreun disconfort albinei. Aşa şi face soţioara mea dragă: ia albina cu grijă, o mută la câţiva metri de noi, în iarbă, pentru a se bucura şi ea de natură, după care ne întindem din nou pe pătură, relaxaţi. Albina, „apreciind” grija mea, vine repede în zbor şi, pe neaşteptate, îşi înfige acul veninos în degetul meu de la picior.
Mai bine de două săptămâni am purtat alifii după mine şi am fost nevoit să ajung la urgenţe pentru că durerile au fost atât de mari încât simţeam pe bună dreptate că mor de durere. Nu m-am mai putut mişca din pat câteva zile.
De atunci am păţit acelaşi scenariu de mai multe ori. Dar cu „oameni” şi „prieteni”.
P.S. Aseară am terminat de văzut primul sezon din House of Cards. Nu este ficţiune şi jocurile de culise nu sunt exagerate. Aştept sezonul doi.
