Etichetă: ziare sibiu

Dupa vreo 2 ore prin Budapesta si inca vreo 2 in care am tras un pui de somn, am ajuns dimineata in Venetia. Nu, drumul nu a durat doar 4 ore (in care am stat). Vedem un pod spre oras. Mergem pe el. La capat ajungem intr-o parcare mica. Ce draq? Facem o tura cu masina, nici o iesire. Pana aici ne-a fost drumul cu masina. Intrebam la un info center de ceva hoteluri unde pot sa se odihneasca niste romani pricajiti. Raspunsul ne-a facut sa ne luam masina si s-o luam la fuga. Cel mai ieftin era la vreo 120 de euro/persoana. Din nou pe pod, doar ca spre partea cealalta. In capatul podului, in stanga oras, in dreapta oras. Mergem in voia sortii si dam sa cautam un internet cafe. 5 euro 30 minute si avem vreo 4 posibilitati unde sa dormim. Intr-unul din campingurile din zona. Ne invartim vreo 2 ore cu masina dintr-o parte in alta, de pe autostrada pe drum national, de pe drum de tara prin oras. Asta pana cand, pe drumul intuit spre un camping din lista mea, am vazut un altul. Am intrat direct. Ne-am „cazat” si ne-am instalat. Un fel de gradina mare cu pomi mari si iarba (mica). Corturi prea putine, van-uri mai multe. Baia acceptabila. Curata dar putin invechita. Pretul mic – vreo 6 euro de persoana, pret in care intra si parcarea masinii in interiorul campingului, langa cort.
Am facut un dus rapid si am fugit spre Venetia.

Am iesit din tara pe la vama Bors, de langa Oradea. Vama romaneasca nu mai exista. Arata ca o ruina indelung uitata de civilizatie. Cum intram in vama dinspre Ungaria, iarba mai verde, pomisori peste tot, civilizatie. Aratam Carti de Identitate, Pasapoarte… fiecare cu ale lui. Trecem de vames si, fara sa vedem de unde vine, un altul sare in fata masinii aproape sa-l luam pe parbriz. Ne face sem sa intram intr-o parcare (inca nu am iesit din vama) si in limba lui imposibila tot striga ceva. Am pus-o. Ce draq vrea asta. Intr-o engleza chinuita, maghiara neinteleasa si romana proasta ne intreaba de tigari si bautura. Nimic domne. Nu facem trafic. Si se apuca sa caute. Pe sub masina, pe la motor, prin masina, in scrumiera masinii, pe teava de esapament. Nimic. Nemultumit de rezultatele controlului, ne pune sa ne scoatem toate bagajele. Acuma-i acum. Tot afara. Haine, ciorapi, chiloti. Dupa mai bine de jumate de ora de control amanuntit ne-a mai luat inca atat sa ne refacem bagajele. Incredibil, au intrat la apa. Nu mai aveau loc toate hainele in genti. Ce era „in plus” am aruncat prin masina doar cu ideea de a pleca odata din vama aia nenorocita.
Suntem in Ungaria.

Un Chevrolet Aveo nou-nout, 2 masculi, 2 femele si 4 genti. Formula ideala pentru a fugi din Romania. Ah, sa nu uit – cand am iesit pe poarta mi-am spus sa iau si cortul cu noi si niste saci de dormit. Nu de alta dar nici macar traseul nu-l cunosteam apai rezervari de hotel/motel/hostel… In caz extrem, tragem pe dreapta si campam printre capre, vaci si ursi.
Avem o saptamana pana cand trebuie sa fim in vestul Frantei la nunta. Pretextul excursiei. Eu am propus traseul Ungaria-Austria-Germania-Luxemburg-Franta-Elvetia-Italia-Austria-Ungaria-tara mama. Vroiam sa prind in Italia un concert al unor romani la care nu am reusit sa ajung niciodata in Romania. Dar atractia mea catre Italia m-a facut sa renunt usor la traseul meu. Ne-am hotarat, prima oprire o facem in Italia. In Venetia.

Vine ziua in care ne-am propus sa fugim din tara. Asta dupa o saptamana de alergat pe la reprezentante si service-uri auto pentru a inlocui parbrizul masinii abia cumparata (de noua). La un drum obisnuit Cluj-Sibiu o piatra i-a facut o crapatura destul de urata. S-a rezolvat pana la urma.
Mergem doua saptamani prin Europa si nici macar o haina nu aveam bagata in bagaj. Ca sa nu mai spun ca, la prima intrebare „cati bani aveti?” rezulta ceva in jurul a 2000 de euro. In proportii inegale. 80% din bani ii aveam eu impreuna cu fratele meu din care doar vreo 30% eu. Ce sa facem? Sa lasam fetele acasa? Ar fi culmea… „hai ca vedem noi” si am plecat la drum.

Trebuie sa ajungem la o nunta pe undeva prin Franta. Mirele e un fost coleg de clasa al fratelui meu. Nu-l mai tin minte, doar numele lui parca imi da o oarecare imagine la nunta carui prieten mergem. Daca tot iesim din tara, ne-am propus sa facem o excursie prin Europa. Daca tot ne-am propus sa facem o excursie prin Europa, ne-am dat seama ca masina (orice care are 4 roti si un motor) este obligatorie. Timpul curgea si noi nu aveam nici masina, nici asigurari, nici macar genti in care sa ne bagam hainele si ce ne mai trebuia pentru o excursie de doua saptamani prin lume. Masina a fost cumparata de fratele meu, bagajele de mine si Diana. Buna afacere la momentul respectiv doar ca acum masina (normal) e a lui iar bagajele se pare ca le folosim la comun.