Palace Hilton Sibiu – mincinoşi de 5 stele

Ştiţi cu toţii deja că mai am puţin şi o să trebuiască să-mi pun pe poştă „Fam. Popa”.

Sala unde facem nunta a trebuit să o rezervăm cu muuult timp înainte, timp în care ne puteam răzgândi de sute de ori. Probabil ştiţi cum se face… se caută o sală disponibilă în perioada în care ai vrea tu să faci nunta. Dacă vrei o anumită locaţie, trebuie să aştepţi vreo doi ani până sunt zile libere. Întrebi de preţuri aproximative, de oferte, de potenţiali colaboratori şi dai acontul sau banii pentru chiria sălii. Dacă ai noroc se va încheia un contract în care nu scrie absolut nimic, doar că ai dat banii. În lipsa unui contract primeşti în schimb o chitanţă. Pe ce ai dat banii…nimeni nu ştie.

Hai să luam Restaurantul Palace ca exemplu, noul Hilton din Sibiu. Mincinoşi şi ei, bineînţeles, de cinci stele. Nu ăsta e restaurantul nostru dar am avut şi aici experienţe destule.

Nunta este în iulie anul ăsta. Sala s-a rezervat cu mai mult de un an înainte. S-a primit un preţ orientativ pe lângă care s-au promis din partea restaurantului tortul şi câte o bere şi o cafea pentru fiecare invitat. Cei de acolo nu au vrut în ruptul capului să spună din ce e compus un meniu deci s-a mers orbeşte înainte. S-a plătit acontul şi s-a aşteptat.

De ce sunt mincinoşi? Mâine răspunsul…

Free Hot Spot Romtelecom

Este cumva perioada de plată a facturilor la Romtelecom? E pentru prima oară de când frecventez hot spot-ul Romtelecom de pe Bălcescu şi aici este coadă. Problema e că oamenii nu aşteaptă la ghişeul „Plăteşte factura” ci la „Întreabă-mă”. Ce informaţii au toţi de primit aşa, dintr-o dată?

P.S. De când Diana iese pe Bălcescu (informaţii AICI), cel puţin 5 min. pe sătămână îmi pierd vremea la Internetul gratuit de la Romtelecom-ul de pe Bălcescu. Întotdeauna mă aşez la acelaşi calculator, stau cu faţa spre ghişee şi cu tonomatul de apă plată în spate, de unde mă mai răcoresc câte puţin, fericit că au întotdeauna pahare de plastic, nu ca în alte părţi.

BRAKING NEWS: Ce concurs a fost de unul dintre premii era un scaun dinăla muzical? Câştigătorul tocmai şi-a ridicat premiul.

Sibiul turistic

De mult nu am mai văzut centrul Sibiului așa plin de turiști ca zilele astea. Și culmea, cei mai mulți turiști sunt români, nu străini, așa cum ne-am obișnuit în 2007. La Muzeul Brukenthal coada celor care așteptau să viziteze muzeul se întindea acum o oră până mult afară din curte. Terasele din nou pline. Măcar pentru 3 zile, Sibiul a redevenit turistic.

Sibiul, (aproape) cel mai verde oraş din România

Razvan Pop strigă în gura mare să ne mobilizăm pentru a aduce Sibiul pe primul loc în topul celor mai „verzi” oraşe din România. Am votat şi eu pentru că, la fel ca alţii, sunt angrenat în spiritul ăsta de competiţie.

Şi totuşi… nu cred că Sibiul merită statutul de „cel mai verde oraş din România”. Poate ar merita să fie verde, poate oamenii din Sibiu sunt mai „verzi” sau mai civilizaţi ca în alte părţi dar oraşul Sibiu în sinea lui nu mi se pare a fi verde. E drept că nici nu am citit cu atenţie regulamentul „concursului” celor de la Umbrela Verde aşa că nu ştiu cu exactitate ce înţeleg ei prin „verde”.

În Sibiu exista un singur parc de dimensiuni mari, parc nu foarte bine amenajat. Mai exista câteva cu pomişori şi fântâni arteziene în centrul oraşului dar nu pot să trec cu vederea faptul că în cartiere lipsesc cu desavârşire zonele verzi. Locuiesc de mic copil în cartierul Turnişor. Întâi la bloc, apoi la casă dar niciodată nu a existat nici măcar 1 mp de spaţiu verde în tot cartierul! Nici măcar 1 mp de parc. Nici măcar un copac!

Aruncând o geană asupra pozelor de prezentare a oraşelor, pe site-ul celor de la Umbrela Verde, am văzut imagini pline de verdeaţă. Sibiul are ca poză reprezentativă o panoramă din Turnul Sfatului. Eu văd doar betoane, gri, rece… nici măcar un fir de iarbă! Ce e verde în asta?

Crispus

Cred ca m-am imbolnavit. Sa laud doua localuri in aceeasi zi cu siguranta nu mi s-a mai intamplat niciodata. Dar uite ca totul are un inceput.
Ieri seara am fost sa ne petrecem impreuna cu recordmenii mondiali si restul prietenilor de la record. Calin a rezolvat sa mergem intr-un local de care nu auzisem pana atunci – Crispus, de pe str. Marasesti (intre Calea Dumbravii si str. Oituz). Numele imi era cunoscut dar nu tineam minte sa-mi fi povestit cineva de localul asta asa ca a trebuit sa cer detalii pentru a putea ajunge acolo. Nedumerirea a continuat si dupa ce am ajuns pentru ca nu stiam daca parcarea in fata careia scria „parcarea interzisa” chiar era interzisa si clientilor localului sau doar vizitatorilor vecinilor. In fine, am lasat masina pe strada. Nu deranjam pe nimeni pentru ca str. Marasesti este cu sens unic (dinpre Calea Dumbravii). Intram. Ambianta placuta. Intalnirea era la etaj asa ca urcam si noi si ajungem intr-o mansarda placut aranjata. Meniul era deja pe masa (nu am ajuns primii). Il consultam, ne miram de preturile mici si comandam. Ma tot uit la chelner si nu stiu de unde il recunosc. Nu-mi aduc aminte asa ca prefer sa nu-mi mai bat capul cu asta. Pana sa vina cele comandate fac o plimbare unde altundeva decat la baie. Era o singura usa de toaleta la etaj dar nu inteleg mai deloc semnele de pe ea. Nu-mi dau seama daca chiar este toaleta acolo sau nu. Intru. E intr-adevar toaleta dar sincer daca-mi dau seama daca e de femei sau barbati. Banuiesc ca de femei dar nu mai cobor. Vreau sa ma spal dar nu este sapun. Trec cu vederea si ma intorc la masa. Ambianta placuta, plasma nelipsita, clienti cam putini, desi este sambata. Pentru atmosfera si preturile bune ne-am hotarat sa luam legatura cu patronii pentru a ne continua pe viitor intalnirile acolo.

Crispus, str. Marasesti – fain
Servire: ok
Curatenie: ok
Baie: ok
Zona/clienti: ok
Preturi: super

P.S. Nu stiam daca localul se numeste Crispus cu „i” sau cu „y” asa ca am dat o cautare pe google. Instantaneu imi aduc aminte de unde cunosteam si numele Crispus si de unde il reconoscusem si pe chelner. Pe langa faptul ca mi-a fost vecin in copilarie, este si el un recordmen mondial. La suflat flacari. Crispus se numeste si trupa lui de „suflatori”. Nu stiu daca asta a fost criteriul dupa care Calin a ales localul sau a fost pur si simplu o intamplare. M-a facut totusi curios daca a fost omologat si de GWR recordul lor de cele mai inalte flacari suflate vreodata.

Panini

Singurul fast-food din Sibiu descoperit de mine pana acum unde merita cat-de-cat sa mananci (gandindu-ma la raportul calitate-pret) este Panini de pe str. Onisifor Ghibu (aproape de complexul de pe sos. Alba Iulia). De fiecare data am cumparat un meniu la pachet. Si ieri la fel. Am asteptat aproximativ 10 minute pentru ca atunci au fost pusi cartofii la prajit. De obicei nu am asteptat mai mult de 7 minute. Chiar daca a fost coada. In timpul asta am fost pana la baia unisex a localului. Ca intreg localul, frumos si cu gust aranjata. Se vede mana de designer. In local „scaunele” sunt un fel de bancute interesante pe roti, pentru a putea fi rearanjat cu usurinta tot spatiul. Trei angajati erau la servire si bucatarie iar alti trei (de fapt alte trei angajate) la intrarea in fast-food la „o barfa”. In fine, am primit (la dorinta mea): 3 pulpe de pui pane (75 gr.), cartofi prajiti (200 gr.), salata asortata (un fel de salata mexicana), salata de varza, o chifla mare, ketchup, maioneza. Faptul ca am cerut mancarea la pachet nu m-a costat nimic in plus. Am primit o caserola speciala, servetele si furculita de plastic. Totul pentru 9.5 lei. Bauturile (suc, apa plata, apa minerala) au preturi intre 2 si 3 lei. Din meniul asta am mancat doi oameni si ne-am saturat. Recomand.

Panini, str. Onisifor Ghibu (aproape de complexul de pe sos. Alba Iulia) – fain
Servire: ok
Curatenie: ok
Baie: ok
Zona/clienti: ok
Preturi: super

Consistoriul Evanghelic

Cred ca mai nimeni nu stie de cantina consistoriului evanghelic din plin centrul Sibiului, in Piata Mare, colt cu str. Gheorghe Lazar. Din pacate pretul meniului s-a scumpit de la 8 la 12 lei dar in schimb primesti ciorba/supa (cata vrei), felul doi si apa plata/apa minerala, salata, paine (la discretie). Daca vrei un ardei sau altceva ti-l ofera pe gratis in cazul in care au. Dezavantajul este ca in fiecare zi exista un meniu prestabilit ceea ce inseamna ca ce este aia mananci. Eventual poti cere meniul pe toata saptamana viitoare pentru ca de obicei il respecta. Cand ajungi ti se pune oala de ciorba/supa in fata iar tu te servesti. Daca nu ti-a ajuns iti mai poti pune pentru ca nu te intreaba nimeni nimic. Felul doi de mancare il primesti cu portia.
Atentie, nu e pentru oamenii cu pretentii.

Cantina consistoriul evanghelic, str. General Magheru – ok
Servire: ok
Curatenie: asa-si-asa
Zona/clienti: ok
Preturi: ok

Mara Steak House

Vad ca cei de la Sibiu Standard au inceput o noua serie „Mancare si mancatorii”. Imi permit sa pun aici intreg articolul:
Mancare si mancatorii La Mara, tine de perspectiva
SIBIU STANDARD : 04 August 2008

Doamnelor si domnilor, din aceasta saptamana, rubrica „Mancare si mancatorii” revine in paginile ziarului. Dupa pauza oferita restaurantelor sa mai apara, dispara sau sa continue, reluam sirul pranzurilor inopinate si carcotase. Pentru aceasta prima editie din noua serie, evident, o terasa. Din buricul targului, puternic asezonat cu umbrelute de tot felul. Prima bila neagra, servita aproape tuturor – lipsesc meniurile la vedere, astfel ca, de vrei sa mananci bine, asezadu-te la intamplare, poti descoperi ca in meniu gasesti numai pizza.

Pentru a ma feri de astfel de surprize, am ales Mara, celebra intr-o vreme pentru platoul rece. Scaunele si mesele din fonta, insa comode. De remarcat ca ospatarii sunt impartiti eficient – o echipa te ia in primire cu meniul in al doilea minut dupa ce te-ai asezat, cei cu experienta iti iau comanda si te servesc rapid, iar debarasatorii sunt cu ochii pe tine sa vada de ai terminat. Cu un astfel de sistem, in 10 minute am comanda luata si berea de 7,5 lei – Stella Artois -, rece, in pahar. Meniul, destul de variat, cu niscaiva noutati pe care, probabil, merita sa le incerci. Aleg un Filete Diavolo, desi nu ma dau tocmai in vant dupa picanterii. Printre cele mai scumpe, avand in vedere ca un pranz sanatos porneste la Mara de la 25 de lei in sus, portia.

In alte 15 minute, farfuria impopotonata cu o ciuperca prajita abureste in fata mea. Legumele bine fierte, mai putin carnea de porc. Sau prea putin prajita. Cea de vita se dovedeste un pic cam atoasa, dar pieptul de pui e perfect. Scrumiera nu se schimba, desi imaginea apei galbui care pluteste in interior nu este tocmai apetisanta. Nici paine nu primesti, decat daca ceri. O bila alba, ospatarii nu te agaseaza sa-ti reumple rapid paharul, cand il golesti. Fapt gasit nepotrivit de colegii de restaurant, pe care ii aud vociferand in spate. La fel de nemultumiti de faptul ca au asteptat 20 de minute dupa comanda lor. Ma rog, tine de perspectiva. Restul de la 43 de lei, cat a costat totul, vine rapid. Fac o excursie si catre toaleta, ca sa descopar celebra taverna de la Mara, cu o racoare de invidiat pentru vipia de afara. Faptul ca era gol poate avea o explicatie – din baia de la subsol venea un puternic miros de odorizant ieftin pentru baie.

Mara Neagra

Billa

Daca te indrepti spre casa si iti aduci aminte ca nu ai nimic de mancare in frigider poti trece pe la (deocamdata) unicul supermarket Billa din Sibiu, de pe Balcescu. Aici gasesti cateva feluri de salate care pot inlocui salamul sau branza traditionala :). Nu e nici prea scumpa – o portie care-ti ajunge pentru o masa (aprox. 300 gr.) costa in jur de 4 lei, in functie de sortiment. Pacat ca, desi pe langa salate se mai servesc si pulpe de pui etc., doar acasa le poti manca. Nu i-a dus pana acum capul sa ofere gratuit (sau macar sa vanda) furculite, linguri sau cutite de unica folosinta. Ca sa nu mananci cu mana trebuie sa-ti cumperi un set intreg de 50 sau 100 de bucati sau, daca esti mai tupeist(a), sa te auto-servesti cu o lingurita de inchetata.

Billa, Nicolae Balcescu – ok
Servire: ok
Curatenie:ok
Zona/clienti: ok
Preturi: ok

Simpatico Kebap

Ca tot s-a spus acum cateva zile de mancarea de cacat de la fast-food’uri, a trebuit s-o fac astazi de oaie. Diana, prietena mea…de fapt logodnica 🙂 are un stil aparte de a se mentine „in forma”. Cateva zile la rand se infometeaza mancand doar un iaurt sau un mar pe zi pentru ca apoi sa bage in ea mii de E-uri si junk-uri de la fast-food’uri. Astazi a fost randul junk-urilor. De mult viseaza la un kebap asa ca m-a tarat dupa ea unde altundeva decat la Simpatico, pe Milea. Pana la urma, sacul meu de calorii (Diana) a propus shaorma asa ca aia am mancat. A fost ok pentru ca am asteptat doar vreo sapte minute sa ne-o „prepare”. Cu o lipie care se sfarama, eu am reusit pana la urma sa mancanc trei sferturi din portie pe cand Diana doar jumatate. Nu neaparat pentru ca nu a fost buna ci pentru ca stomacul nu ne-a permis mai mult. Am dat si o sticla de suc pe gat asa ca totul ne-a costat 27 de lei (11.5 lei 1 buc. shaorma, 4 lei un suc 0.5L.). Mancarea a fost ok, dar deloc pe gustul meu. M-a mirat si curatenia prea greu de intalnit in astfel de localuri, probabil si pentru ca nu prea erau clienti simpatizanti ai mancarurilor grele. Baia intotdeauna este cea care inclina cel mai mult balanta cu privire la un local. Curata si dotata cu ce trebuia, a facut ca Simpatico sa treaca testul. Daca isi foloseau si creierul atunci cand au instalat pisoarul si chiuveta sub geamurile ce se deschid in jos, ar fi fost si folosibila baia. In rest, ok. La viitoarele „experiente” sper sa vin si cu poze.

Simpatico Kebap, Bdul. General Vasile Milea – ok
Servire: ok
Curatenie:ok
Baie: ok
Zona/clienti: ok
Preturi: ok