Trezirea!


Cu mai bine de juma’ de an în urmă citeam cum bruneta a renunţat la alarma matinală.

Sunt destul de relaxata, atat de relaxata incat dimineata nici nu imi suna ceasul. Ma joc… pariez pe faptul ca o sa ma trezesc si castig mereu. Cu mici delay-uri… in zilele proaste. Intarzai pentru ca eu nu ma grabesc. Sunt constienta ca sunt asteptata, dar e modul meu subtil de a-mi creste nivelul adrenalinei, fara sa fac bungee-jumping. Daca vreau, pot sa fiu acolo la timp. Asta e ceea ce face diferenta.
Nu am o problema cu trezitul. Pur si simplu nu imi place sa sar din pat. Am nevoie de timp, sa ma obisnuiesc cu ideea.
De ce m-as trezi cu 10 minute mai repede, cand poate in decursul zilei o sa pierd 20? Si nu din cauza mea, din cauza altora. Dupa calculele mele nu merita deranjul.

A fost un fel de provocare. De a doua zi am şters şi eu din program alarma matinală şi pentru asta se pot număra pe degete zilele în care am întârziat la birou sau la vreo întâlnire. Dar avantajele sunt „fără număr„.

Pe lângă relaxarea cu care mă întâmpină noua zi, alea 10-15 minute de stat în pat sunt printre cele mai creative. Cu creierul odihnit, răvăşit de vise aproape uitate, ideile vin încontinuu. Aşa că vă rog, nu mă sunaţi prea devreme în zori. Nu-mi luaţi ideile, nu-mi stricaţi ziua.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.