Viaţa cu un idiot


Duminică am fost acasă pentru câteva ore şi am avut proasta idee de a merge la teatru, asta pentru că de mult Diana îmi spune că vrea să meargă la piesa „Viaţa cu un idiot„. Poate, poate mai învaţă şi ea cum să trăiască cu mine.

A fost prima piesă de teatru de la care am plecat din sală înainte să se termine. Şi nu am fost singurii, au fost mulţi alţii înainte care ne-au dat curaj (asta poate şi pentru că în mod normal ar fi trebuit să se joace „Hamlet”, spectacol amânat).

Ar fi trebuit să fumăm mult înainte ca să ni se pară atractiv spectacolul. Într-adevăr, regizorul a avut ceva curaj să pună actorii să se dezbrace pe scenă, să mănânce unu ce a scuipat celălalt înainte şi să se joace cu căcat (sper totuşi că nu era chiar căcat), toate în ideea spectacolului. Spectacolul în sine merită văzut în zilele în care nu ai nimic altceva mai bun de făcut. Din păcate, eu nu mi-am putut permite să pierd 2 ore jumate pe scaunul roşu de la Radu Stanca.


23 de comentarii la „Viaţa cu un idiot”

  1. Trebuie sa il vedem si noi. Am inteles ca nici bucrestenii nu au pre apreciat geniul regizorului al carui nume, oricat de mare, imi scapa…

  2. Noi am fost la asta acum 3 ani si si pana in ziua de azi imi pare rau ca nu m-am sculat de pe scaun sa plec sau ca nu am huiduit macar la sfarsit, daca tot mi-au ..tut 2 ore.
    Oricum problema spectacolului nu sunt actorii, care joaca cu putere si in forta, problema e regizorul care, banuiesc eu, e un pic cam bolnav mental si asta am inteles ca se mai vede si prin alte spectacole regizate de el.

  3. Mda… cam asa e. Am rezistat eroic unu Faust destul de digerabil si de pompos insa Metamorfozele m-au terminat. Si nu pentru ca as fi nestiutoare in ale artelor.

  4. Probabil uni apreciaza piesa din moment ce se joaca de atata vreme. Mie nu mi-a placut deloc…In schimb pe „Hamlet” vi-l recomand.

  5. intr-adevar, oribila piesa. am iesit dezgustat de la ea. daca nu ma insel, am fost chiar la premiera, acum vreo 3 ani. m-a oripilat violenta prezenta in toate felurile: vizual, auditiv, verbal si (aproape) olfactiv. la iesirea din sala am simtit o dorinta imensa sa vad o piesa clasica, gen „Take, Ianke si Cadir” sau „O noapte furtunoasa”. nu stiu zau cine poate gusta un asemenea spectacol in afara regizorului.

  6. Mă bucur că nu sunt singura incultă care nu a gustat deloc viziunea regizorală. Deşi am stat până la final. Am plecat înainte de aplauze, totuşi…

  7. Am vorbit acum ceva vreme cu un camarad care era prieten la randul lui cu cativa actori ai teatrului Radu Stanca si el zicea ca actorii astia ziceau cam asa:
    1. daca e controversata e bine, ca vine lume si teatrul scoate bani si
    2. pentru ca e regia si spectacolul cum l-ati vazut actorii mari ai Sibiului au refuzat sa apara in el, in schimb au avut sansa sa joace actori „cu o cota ceva mai scazuta” (a nu se citii slabi).

  8. M-a inspirat postarea lui Tudor de astazi, Viata cu un idiot!, si in semn de recunostinta am pus si link direct, cunoscut fiind faptul ca se intampla asta extrem de rar.
    Haideti bre, chiar asa? Teatrul contemporan este dezgustator?……

  9. @sibip
    daca scriam acum despre o piese normala probabil ca mai mult de 2 comentarii nu erau. faptul pentru care se comenteaza acum e ca piesa e controversata. pana la urma si reclama negativa e tot reclama, nu?

  10. Piesa este scrisa de Viktor Erofeev si pusa in scena sub regia lui Andriy Zholdak.
    Daca ai rabdare sa privesti dincolo de imaginile socante de pe scena, povestea este un capitol pierdut al Bibliei. Un mit. Camera de pe scena este o bucatica de Rai, pe care Dumnezeu le-o da unui barbat si unei femei ca sa fie fericiti, sa traiasca, sa aiba copii. Apoi, Dumnezeu dispare. Iar cand se uita la ei, dupa un timp, vede un barbat si o femeie care nu au copii, si-au pierdut iubirea si traiesc ca doi caini. Si atunci , trimite un provocator (un om care sa le rascoleasca existenta). Este Vova, idiotul, un om bolnav, dar care i-ar putea salva. El intra in viata acestei familii. Si fiindca regula Cosmosului si a vietii spune ca binele trebuie sa nasca bine si sa continue in bine, sotia, asemeni Evei , asemeni primei femei, il seduce pe acest tanar barbat, pe trimisul Domnului, si el pune in ea samanta vietii. S-ar parea ca trenul povestii noastre si-a schimbat directia , apare speranta. Sotia ramane insarcinata , iar un copil este sansa evolutiei rasei umane. Dar ea , pamanteana , ucide acest fat. Este o catastrofa pentru cel ce a trimis copilul. Si atunci, intra in functiune regula ecoului, toate o iau la vale cu repeziciune. Femeia va fi distrusa, fiindca existenta ei nu isi mai are rostu, devine o existenta umana oarecare, iar barbatul, in loc sa traiasca cu femeia , iubeste un alt barbat , modificand, altfel, sensul vietii.. Dar legea distrugerii continua sa actioneze. Vova dispare, trimisul Domnului pleaca nu se stie unde, iar sotul ajunge la casa de nebuni. Si aici lucrurile iau din nou o alta intorsatura. Barbatul nu este crezut. Iata ce i se spune: “Vova n-a existat, tu ti-ai imaginat totul , tu ti-ai ucis sotia…” Este o poveste groaznica despre istoria umanitatii. O situatie moderna , in cuvinte moderne si intr-o regie moderna.
    Zholdak este mult mai multumit de prestatia lui daca vede oamenii plecand din sala, pe principiul ca „i-au atins”. Daca privesti cu atentie in sala in timp ce se deruleaza scena avorturilor poti observa toate femeiele care au facut avort si sopteste barbatului lor: „Vai draga, ce piesa de rahat!”, dupa care se ridica si pleaca din sala foarte ofensate. Adevarat, nu ar trebui sa se mearga la teatru pentru a te ingrozi.
    „Viata cu un idiot” este una din piesele mele preferate. Apreciez curajul lui Zholdak. Acum caut cu disperare cartea. 😛

  11. @sibip

    Nu cred ca Pali Vecsei, Cristian Stanca, Bogdan Saratean, Catalin Patru sau Florin Cosulet sunt „actori cu o cota ceva mai scazuta”. Think about it!

  12. N-am vazut piesa, nu stiu distributia. N-am avut rabdare sa citesc tot ce a scris Maria acolo… Dar sar si eu.

    Daca vorbim de teatrul Radu Stanca din Sibiu, Pali Vecsei, Florin Cosulet si Catalin Patru sunt nume mari… actori cu o vechime si o prezenta constanta in piese. In nici un caz actori cu o cota scazuta.

  13. @Maria Tomoiaga Ai zis cuvintele magice, numele unor actori care mie chiar imi plac mult 🙂

    Pentru ca intre timp am citit si comentariul tau lung… Sunt de acord si cu tine, si cu cei care blameaza piesa. Pentru un om care merge la teatru dintr-o pasiune deosebita pentru a vedea toate dedesubturile, pentru a gasi interpretari peste interpretari si a studia modul in care e pusa in scena o piesa, probabil ca piesa e foarte buna.

    Insa sunt oameni care merg la teatru pentru relaxare. Care nu sunt batuti in cap, inteleg simbolistica, o apreciaza, dar care vad teatrul ca pe o placere nu strict ca pe un obiect de studiu. Si intr-adevar, in cazul asta, imaginile prea socante sunt deranjante.

    Si pe mine ma enerveaza cand mi se pare ca se pune accent prea mult pe grotesc… Vedem destul grotesc si suferinta in strada, nu e nevoie sa platim bilet si sa stam pe un scaun rosu pentru asta…

Dă-i un răspuns lui diana-ribana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.