Hai că a stat destul articolul ăsta la „Postare nefinalizată”, e timpul să-l aduc la lumină.
Claudiu tocmai îmi povestea cum s-a ales cu o amendă pentru deranjarea liniştii publice. Asta doar pentru că vecinul lui s-a plans poliţiei de gălăgia făcută de copil. Fără alţi martori.
Cum de în Romania prezumţia de vinovăţie este bătută în cuie pană la proba contrarie? Iată răspunsul Poliției:
În materia contravențională nu există prezumțiile de nevinovăție sau de vinovăție.
Persoana sancționată contravențional care se consideră nevinovată de fapta reținută drept contravenție, se poate adresa judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta reținută în procesul verbal. Având în vedere că în materie contravențională nu se administrează probe ca în cadrul unui dosar penal, legiuitorul a permis persoanei sancționate să depună plângere, care să fie analizată de un judecător fără taxă de timbru. Depunerea plângerii contravenționale suspendă de drept executarea sancțiunilor până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Trimierea dosarului contravențional la instanță este alegerea persoanei sancționate care nu este obligată să avanseze sume de bani pentru cenzurarea judiciară a pretinsei fapte, singura condiție fiind cea a depunerii unei plângeri contravenționale în termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție. Plângerea poate fi succintă si nemotivată. Motivarea și probatoriul poate fi susținut oral în fața instanței de judecată. Soluția judecătoriei poate fi atacată cu recurs la tribunal, care pronunță o hotărâre irevocabilă. Exercitarea recursului este tot fără taxa de timbru. Recursul poate fi susținut oral.
Orbservăm că pe cale contravențională procedurile sunt simplificate la maxim și netaxabile, tocmai pentru a conferii persoanei sanționate dreptul de a ajunge cu ușurință în fața unei instanțe, de a se apăra și a formula cereri direct instanței de judecată.
Povestea lui Claudiu și ceva sfaturi de la alții AICI, AICI sau AICI.