Vă aduceţi aminte cum, în liceu, întotdeauna întârziaţi erau colegii care locuiau doar la 10 m. de şcoală? La orice întâlnire, cei ce locuiesc cel mai aproape întârzie mereu. E de neînţeles, aş zice. Dar am ajuns să mă chinui să nu fiu şi eu întârziatul ce locuieşte aproape. Toată viaţa plecam mai devreme de acasă, ajungeam cu cel puţin 5 minute înainte de ora întâlnirii şi preferam să aştept eu decât să fiu aşteptat. De când m-am mutat în buricul satului, mi-e lene să mă scol din pat, mă uit mai mult la televizor dimineaţa, mănânc mult mai încet şi… de fapt nu, în baie stau tot 30 de minute.
E greu de înţeles dar parcă eşti mai vioi şi fericit atunci când îţi petreci juma’ de oră în trafic, apeşi acceleraţia ca să ajungi la timp, înjuri că nu vine autobuzul şi pleci mai devreme pentru a fi sigur că nu se aşteaptă după tine. E plictisitor dacă ieşi din curte direct în club, cu berea în faţă.