Ne-am cunoscut cu mai bine de cinci ani în urmă, discutând despre ce mașină voi primi, când o pot lua și de unde. Asta pentru că pe vremea aia era Director de Marketing la Autoboca rent a car și îmi punea la dispoziție o mașină de-a lor pentru a ajunge la un eveniment prin țară. Era oarecum ciudat pentru mine pentru că eu începusem colaborările de genul astă (bloggeri – rent a car) cu altă companie concurentă pentru care aveam un respect profund. Alexandra, însă, a reușit prin stilul ei de abordare și implicarea ei să mă atragă spre noul brand astfel că, de atunci, am continuat colaborarea aproape exclusiv cu firma pe care o reprezenta.
Acum organizează worksop-uri de Personal Branding și promite că va ajunge și la Sibiu cât de curând.
Tu ai avut întotdeauna o pasiune pentru mașini. Asta am simțit-o de prima oară când ne-am vorbit…
Da, și parcursul meu profesional a fost preponderent în zona auto. Am copilărit alături de tata, la țară, cutreierând dealurile pe un Suzuki roșu. Ca atare, sunetul multor cai putere pe mine mă însuflețește masiv, și am o pasiune declarată (dar nemanifestată) pentru motoarele pe 2 roți. În 2008 eram pe punctul de a-mi cumpăra o Honda CBR 600 neagră, însă karma a avut altceva de spus: mi-a adus în cale un om, care avea să-mi devină și soț, a cărui încăpățânare de a fi în viața lui a fost mai mare decât dorința mea de a mai da de carnet pentru categoria A și de a-mi lua CBR-ul. Am rămas însă cu echipamentul, care stă și astăzi martor pentru un vis neîmplinit, într-un colț de șifonier; chiar și așa, pentru că CBR-ul a rămas un deziderat, mi-am comutat nevoia de a-mi împărtăși pasiunea pentru motoare cu un Mini One, la care însă am renunțat când a venit bebe, căci avea doar două uși. Acum aștept să crească, căci între timp mi-a mai venit o trăznaie în cap, îl aștept și pe soțul meu “să devină congruent” cu dorința mea. În secret, visez ca la 60 de ani să-mi petrec ultimii ani de viață cutreierând coastele Italiei și ale Franței pe un Chopper sau pe o motocicletă cu ataș. La cort. Nu știu ce opinie are soțul meu despre asta, o să aflu peste 25 de ani 🙂
Din pasiunea mea pentru motoare, am creat în 2005, pentru un radio local, (Mix Fm), o emisiune a cărui nume a fost simplu, „Mix de motoare”. A fost cea mai mare reușită a mea la vârsta aceea, ținând cont că am realizat-o aproape singură: eu i-am dat numele, eu am creat secțiunile, pentru “motoare pe 2 roți” si pentru cele pe “4 roți”. Îmi cumpăram reviste de specialitate, erau doar 2 sau 3 pe atunci, îmi făceam textele singură, îmi alegeam muzica. Doar producția o făcea Marele Barac, după coordonate alese de mine. Emisiunea aceea m-a ajutat din foarte multe puncte de vedere, cu atât mai mult cu cât, la ceva ani după, din aceeași pasiune pentru motoare, am început să vând mașini. Vocabularul mi-era familiar, am o inteligență emoțională destul de bună, ca atare jobul a venit mănușă.
Zona asta, auto, pentru mine a avut mereu o semnificație aparte, nu doar pentru că emoțional are un istoric, dar și pentru că o cunosc destul de bine, chiar dacă, de câțiva ani, am pierdut puțin contactul cu ea.
Cum se împacă domeniul auto cu radio-ul?
Și pentru radio am făcut o pasiune, cum era de așteptat, chiar mi-e dor câteodată, când îl duc pe bebe la creșă și îi aud pe moderatori cum râd cu poftă, de vibe-ul acela pe care îl au oamenii de radio. Nu e o meserie tocmai ușoară, căci trebuie să îți imaginezi că cineva chiar te ascultă și chiar îi place ce spui tu acolo, în eter. Trebuie să fii foarte conectat la tine, trebuie să ai capacitatea de a-ți lăsa problemele acasă și a te conecta la lumea aceea, oarecum imaginară, în care oamenii chiar conversează cu tine. În radio am început să iau contact cu marketing-ul. Prima oară la Radio Deea, un radio local, pentru care am vândut o vreme spațiu publicitar, iar apoi pentru rețeaua regională a Radio Zu unde am învățat să gândesc campanii de marketin. De la zero, pe toate canalele media, căci am avut ambiția să fac campanii integrate, relevante pentru client, cu rezultate tangibile și măsurabile.
M-a atras foarte mult marketing-ul. E o zonă foarte dinamică, creativă. După ce am făcut un an de Drept, am sunat-o pe mama si i-am zis că renunț, mă mut la Marketing, Nu știu cum i-o fi picat ei, dar eu cred că am luat cea mai bună decizie. Chiar dacă, sinceră să fiu, acum trec printr-o perioadă în care simt că am rămas puțin în urmă, căci lucrurile evoluează mult prea rapid și din cauza oboselii acumulate, parcă nu mai scorez la fel de bine. Dar fac eforturi să țin pasul, încerc să fiu informată cu noile trenduri în materie (content marketing, SEO, influencers, performance marketing și marele monstru, GDPR-ul), citesc foarte mult – și încă nu destul de mult pe cât aș vrea, fac cursuri de specialitate (pentru că îmi place să înțeleg lucrurile în profunzime).
Eu întotdeauna am avut un respect pentru femeile, proaspete mămici, ce reușesc să revină în planul profesional după pauza de după naștere, pauză ce poate conta destul de mult. Tu cum te simți acum, după „revenire”?
În 2008 am fost la un training organizat de Accelera și mi-am făcut un To Do List pentru următorii 10 ani, cum mă văd eu la 34 de ani. Mi-am depășit cu mult așteptările, am reușit să îmi negociez poziția de Director de Marketing la 27 de ani și am devenit Director de Marketing pe România la doar 30 de ani. Și apoi am trecut la antreprenoriat, inspirată fiind și de fostul meu șef de care am fost fascinată ca om de bussines. Spiritul Londrei, unde s-a format ca antreprenor, împreună cu perseverența, fac casă bună, și mi-ar plăcea tare mult să i se audă povestea în țară, pentru că e un exemplu de urmat din foarte multe puncte de vedere.
De departe însă, familia e cea mai mare reușită a vieții mele de până acum: am un soț de care sunt îndrăgostită, pe care îl apreciez foarte mult pentru personalitatea pe care o are, pentru coloana vertebrală, pentru onestitate, pentru că mă sprijină necondiționat, și, cel mai mult, pentru că mi-a dăruit un copil și nu cred că fiul meu putea să aibă un tată mai bun ca el. Efectiv, simt că, în rolul meu de mamă, și de soție, am reușit. Mi-a luat ceva timp să asimilez toată informația asta, dar în mare sunt un om foarte împăcat cu sine, căci am reușit să fac, cel puțin până acum, cam tot ce mi-am dorit pentru mine. Și zic „cam”, pentru că m-am reactivat și mi-am refăcut lista pentru următorii 10 ani, și e destul de greu de realizat ce vreau eu, la standardele mele, pentru că niciodată nu am ales calea ușoară, am crescut organic, am investit și investesc constant în mine. Și asta, câteodată, poate deveni destul de obositor și frustrant.
Cum a apărut Personal Branding-ul în toată povestea asta?
În 2014, când am lansat agenția Brand and Build, citeam bloguri din state, motiv pentru care am inserat și Personal Branding-ul ca soluție la realitatea clienților. La americani era în plin avânt, la noi de-abia creștea sămânța, ca să zic așa. În 2015 am început să scriu despre strategii de Personal Branding, însă după trauma pe care am avut-o cu bebe (despre care încă nu sunt pregătită să vorbesc), am decis să iau o pauză și să am grijă de el, deși ardea în mine dorința să-mi pun business-ul pe picioare. Acum îl vâd din ce în ce mai sigur pe el, sănătos, și am început, ușor, ușor, să îmi direcționez atenția și către business. Mai ales că a trecut și vârsta critică la care se preconiza că vor apărea problemele.
O vreme, stând oarecum în umbră, am făcut cursuri de specialitate pe zona asta, am citit mult. Încă descopăr lucruri noi, însă încerc să filtrez informația și să rămân pe zona mea de expertiză, să nu mă duc în zona de coaching în care sunt mai toți cei care vorbesc de Personal Branding în România. Mi s-a propus să fac workshop-ul de Personal Branding pe care l-am creionat, și creat si răscreat de n ori. Încă ia forme diferite în funcție de publicul pe care îl am: am variante pentru tineri, cea pentru corporatiști sau cea pentru cei care vor efectiv să-și schimbe jobul și să facă ce și-au dorit toată viața să facă și au amânat din varii motive.
Ce este Personal Branding-ul?
În primul rând, din punct de vedere marketing, Personal Branding-ul este o strategie de atragere (pull strategy) a oamenilor/clienților către tine, ca să zic așa, datorită capabilității tale de a te învârti în aria ta de expertiză. Practic, nu te vinzi, ci îți promovezi calitățile, cunoștințele, valoarea pe care o aduci cu adevărat celor din jur prin a fi tu însăți. E ceea ce se numește marketing approach. A nu se confunda cu lauda sau autopromovarea, aceea e zona în care apare selling approach: advertising-ul, PR-ul agresiv sau chiar vânzarea directă. Personal Branding-ul vine pe o zonă foarte tricky, pentru că dacă nu ești pregătit să fii onest(ă), să îți asumi greșeli (și aici există niște reguli de brand mistakes foarte clare), dacă nu ai o bază solidă din punct de vedere profesional, ești foarte expus(ă). E posibil ca oamenii, datorită convențiilor sociale, să te aprobe verbal, însă nu vor acționa în consecință. Efectiv nu devii o opțiune reală. Sau dacă devii, e doar o chestiune de timp până înțeleg că aia nu e zona ta de expertiză, că brandul nu e, de fapt, real. Ca atare, în opinia mea, nu oricine poate practica Personal Branding-ul, tocmai pentru că unii oameni nu au coerență în acțiuni, pe termen lung. Și aici e marele secret, să faci ceea ce spui și, mai ales, să te asiguri că nu copiezi, pentru că oamenii văd și înțeleg.
Și ca să fac lumină între cele două abordări, dacă folosești calificările tale, experiența si setul de skills, practici selling approach. Dacă, în schimb, folosești credențialele, skill-urile, capabilitățile și îți crești brandul personal, ai o etică profesională la care ții cu dinții și te recomandă, ai valori, ești pe drumul cel bun, iar lucrurile evoluează din perspectivă de marketing, atunci e Personal Branding.
Trăim niște vremuri în care lumea caută repere morale, leadership-ul a devenit materie, trend dar și deziderat, și se presupune că poate fi învățat. Ca atare, oportunismul nu mai e o opțiune, mai ales pe partea de servicii. Și atunci când e, este pe termen scurt (asta e și natura lui, ce e drept). Pe termen lung, corodează masiv brandul personal, pentru că oamenii au acces la informație mult mai ușor și nu mai pot fi păcăliți. Plus că, chiar trebuie să ai o arie de expertiză, niste documente care să o ateste și mai ales experiență în domeniul respectiv, exact din motivele menționate anterior. Dar și capacitatea să spui “Nu” atunci când nu stăpânești o zonă, să furnizezi variante de soluționare, creându-ți parteneriate strategice cu oameni alături de care să crești, dar pe care să îi ajuți și tu să crească, oameni de încredere.
Ce NU este Personal Branding-ul?
Personal Branding nu este vânzare, nu este împingere a brandului personal în piață prin publicitate plătită, promovare agresivă, tertipuri. Ci despre creștere organică.
Personal Branding-ul nu este despre cât de important ești tu în societate, ci despre valoarea reală pe care o aduci comunității.
Personal Branding-ul nu este despre imagine, despre formă fără fond, ci despre unitate, muncă, perseverență, sinceritate, omenie, relații sănătoase din care toată lumea câștigă, interacțiune umană.
Personal Branding-ul nu este nici despre vizibilitate în online, ci despre claritatea și coerența mesajului pe care îl transmiți cu ajutorul rețelelor sociale, despre ceea ce faci tu cu ajutorul puterii pe care ai dobândit-o ca și influencer pe zona ta de expertiză. Despre cum schimbi lumea în mai bine.
Personal Branding nu este despre a fi ca cineva, un „wanna be like”, nu este despre a copia, ci despre singularitate. Singularitatea e una din Cele 22 de Legi ale Branding-ului, scrisă de Al și Laura Ries: “Cel mai important aspect al unui brand este singularitatea acestuia”. La fel , este despre Unitate – să fii cine pari că ești.
Personal Branding-ul este pentru oamenii onești, care nu au nimic de ascuns.
Din nici un punct de vedere.
Dacă ar fi după mine, aș spune că Personal Branding-ul este important și în relațiile personale. Nu ar trebui să ne gândim la ce spunem, ce facem și cum ne comportăm doar în relația cu partenerii de afaceri și clienții ci și în relația cu prietenii, familia…
Pe de altă parte, pentru ce ar trebui să fim toți atenți la Personal Branding? Nu cu toții suntem influenceri, nu cu toții suntem directori de companii. Ce, de ce ar fi greșit să pun pe profilul meu personal de Facebook poze cu mine beat criță, de exemplu?
Categoric. În momentul în care devii responsabil de ceea ce faci și de ceea ce spui, înveți asertivitatea, grija față de celălalt. Momentul acesta coincide și cu momentul în care începi să crești și din punct de vedere profesional, și brandul tău personal devine din ce în ce mai puternic. Toți avem un brand personal, indiferent de scara la care suntem percepuți ca fiind un brand personal. Literalmente, ne putem gândi la scara blocului, la vecina cea isterică, la nenea Costică, care e mereu vesel, sau la nenea Vasile care e mereu beat. Inconștient, fiecăriu vecin i-am atribuit o caracteristică care îl definește, și acesta devine brandul lui personal.
Cât despre pozele cu tine beat criță, postate pe contul personal de Facebook, din păcate, acestea devin un stigmat pentru că încep să te definească, cu atât mai mult cu cât oamenii își fac o opinie în funcție de ceea ce văd. E posibil ca tu, dragul de tine, să te fi îmbătat doar odată și să te lauzi cu asta, că ți se pare extraordinar că ai reușit așa o performanță, însă pentru ceilalți vei deveni un bețiv. Toți ne-am îmbătat criță măcar odată, însă societatea românească (cel puțin) nu e pregătită să recunoască și mizeria de sub preș, în continuare o ascunde. Și asta, cred că știm cu toții, ne dăunează foarte mult.
Și dacă tot suntem în zona asta, pot să îți spun că tot din punct de vedere marketing, Personal Branding-ul înseamnă poziționare și diferențiere. Dacă poziționarea vine cumva pe baza experienței profesionale și a documentelor relevante în acest sens, diferențierea vine mai mult pe zona holistică, ca să zic așa. Pentru că, din punct de vedere holistic, Personal Branding-ul este perceptie. Percepția celorlalți asupra ta. Eu o gândesc însă în sens invers, promovez autocunoașterea și cred cu tărie că un brand personal devine puternic când e autentic, când omul din fața ta nu primește (mai ales inconștient) informația că “bați câmpii”, că nu știi ce faci, că nu stăpânești zona, sau că, mai devreme sau mai târziu, se va trezi cu surprize din partea ta. Din contra, se simte în siguranță lângă tine, simte că este un om valoros, apreciat și poate fi sincer cu tine cerându-ți să-l ajuți fără să-i fie rușine sau frică ori, fără a exista riscul să fie “pedepsit”. Știe că vei găsi mereu soluții la problemele lui de pe zona ta de expertiză, că vei fi onest. Astfel, tu modelezi percepția, și nu o faci cu falsitate, nu manipulezi o informație care se duce către exterior, ci este o perceptie reală, provenită din autenticitate, susținută de dovezi concrete. Și asta construiește o relație sănătoasă, benefică pentru ambele părți, în care fiecare crește, se dezvoltă și cel mai important, nu se simte înșelat.
Percepția e emoția pe care o lași în urma ta, e amprenta ta emoțională. Din perceptie derivă într-un final și reputația ta profesională, pentru că oamenilor nu le pasă numai cât de multe știi, ci și cât de mult îți dorești cu adevărat ca ei să reușească. Și ce vei face în sensul acesta.
Pe când la Sibiu cu Workshop-ul de Personal Branding?
Vara aceasta cu siguranță ajung. Lucrez la un alt proiect personal pentru care îmi trebuie puțin mai mult focus să îl pot finaliza, care mă tine puțin mai ocupată acum, însă ajung cu siguranță. Cu atât mai mult cu cât am primit și invitația să îl organizez de către una din membrele comunității de femei antreprenor din Sibiu, ELITE BusinessWomen, ca atare am și motivația necesară.