Tocmai ce am trecut peste Madrid, un oraș plin de zone pregătite pentru dezvoltare: străzi asfaltate ce își așteaptă următorii locatari. Totul gândit frumos, cu șosele paralele ce se unesc în sensuri giratorii ori piațete în jurul cărora ar trebui să se construiască următoarele cartiere ale orașului.
De dimineață citeam pe Facebook postarea unui consilier local din Șelimbăr frământat de imposibilitatea de a lărgi străzi ce azi au devenit necirculabile, spune el, din cauza proprietăților private ce nu lasă locul unei urbanizări coerente.
Ce oare face diferența, întreb eu, între coerența de urbanizare spaniolă și haosul dezvoltărilor de la noi? Păi, dacă îmi permiteți o explicație personală: viziunea și dorința de implicare a administrațiilor.
Cu un primar ca cel din Cisnădie, al cărui singură grijă este să nu ia în administrare străzi neamenajate de către dezvoltatori, în loc să gândească chiar el un sistem de asfaltări, nu ai cum să ceri mai mult.
Dar dacă ai o administrație ca cea din Sibiu, poți ridica pretenții. Și atunci, de ce zona de Vest, de exemplu (liberă de construcții cu câțiva ani în urmă), este astăzi plină de străzi înguste și întortocheate?
Editorial publicat în revista de timp liber Zile și Nopți
