Nu, nu am murit încă. Ştiu că probabil au fost primele 48 de ore fără postare pe blog, în ultimul an. Pentru asta nu cred că trebuie să-mi cer în vreun fel scuze, pentru că fiecare avem perioade în care pur şi simplu nu mai avem timp de blog, de vizitat prietenii, de mers la o bere cu băieţii şi altele de genul. Aşa că sunt sigur că sunteţi înţelegători cu mine dar în acelaşi timp aş vrea să cred că nu doar Diana s-a/m-a întrebat din oră în oră de ce dracu nu scriu pe blog.
În ultimele 48 de ore l-am ascultat şi am vorbit cu Ion Besoiu, am urmărit ultimul lui film şi l-am cunoscut pe cel ce i-a fost alături în realizare; am fost pentru prima oară în Oldies Pub şi am văzut ce lucru bun au făcut cei de la posterland.ro tapetând pereţii cu afişe (apropo, am văzut acolo posterul ce mi l-am dorit eu în urmă cu un an şi nu l-am cumpărat încă); m-am întâlnit din nou cu noii prieteni de care parcă mă leagă multe, deşi nu ne cunoaştem prea bine (bloggerii din Sibiu); am dat sfaturi în legătură cu arhitectura şi restaurarea, sfaturi ce s-ar putea să schimbe destinul cel puţin unei persoane; am început noi prietenii şi am revăzut amici neîntâlniţi de mult; am primit mailuri de salutare şi colaborare de la oameni de la care nu speram să primesc; am dormit puţin şi am visat frumos; m-am dezbrăcat de cald ca a doua zi să dârdâi de frig; am trecut prin soare, prin ploaie şi ninsoare; am muncit şi mi-am imaginat noi spaţii şi clădiri; am aflat veşti noi (bune dar şi rele); mi-am pierdut încrederea în prieteni buni; m-am plimbat prin ţară, am condus dar am fost şi condus; am rămas cu maşina în pană în mijlocul pustietăţii şi am descoperit oameni dornici să ajute; am călătorit cu trenul după muulţi ani; am fost sunat de o fetiţă care mi-a cerut să merg cu ea la hotel, că-i e dor de buzele mele calde; am cheltuit bani şi am câştigat experienţă; mi-am dat seama cine doar vorbeşte şi cine mai bine tace şi face; mi-am iubit nevasta şi am neglijat-o.
De asta mă bucur că încă sunt în România. Unde altundeva, dacă mâine aş pleca, aş putea face toate astea în doar 48 de ore, înconjurat de atâţia oameni apropiaţi?