2013 a fost un an greu. Unul dintre cei mai zbuciumaţi de până acum.
Privind în urmă, la fiecare sfârşit de an am impresia că viaţa mea e tot mai zbuciumată şi tocmai de asta, anul 2014 mi-aş dori să fie unul în care să reuşesc să mă aşez pe un făgaş normal. M-am hotărât ce vreau să fac pe viitor şi ar trebui să mă concentrez doar pe acele lucruri importante pentru mine. Ce nu mă ajută pe mine personal, voi lăsa deoparte.
În 2013 am învăţat multe, a fost anul în care am luat nenumărate lovituri şi anul în care m-am auto-învăţat să ţin mai puţin la oameni. Şi totodată să am aşteptări mai mici de la ei. Am învăţat să trăiesc de unul singur, fără speranţa de a-mi întinde cineva mâna spre ajutor. Prieteni dragi mie m-au lovit fără sentimente, oameni pe care i-am ajutat în trecut mi-au întors spatele. Ba am întors şi eu spatele unora după care îmi pare rău.
Anul 2013 a fost unul de cumpănă. Am fost, şi eu şi Diana, cu piciorul în groapă. Am tras de noi până la epuizare pentru a rămâne în picioare. Lupta asta continuă nu ne-a legat mai mult (ba dimpotrivă) dar, trăgând linie, îmi dau seama că separaţi nu am fi reuşit niciunul. Pe când amici şi prieteni s-au îndepărtat, noi doi am rămas împreună.
Una peste alta, anul 2013 se termină cu bine. Iar în 2014 eu ştiu ce vreau să fac:
să-mi fie bine!
Bravo! Ai gasit esenta tuturor dogmelor.