Că tot mi-am adus aminte (zilele astea dând mai multe interviuri), la extrema cealaltă a tipei de la radio, sunt unii din presă care habar nu au ce vor să ştie. Cel mai des auzi de la ei „Spune-mi mai multe…” de parcă eu aş putea şti ce înseamnă mai multe la ei/ele. Au fost cazuri în care întrebam eu dacă nu cumva vor să scrie despre una-alta. „Aaaaa, daaaa, cum să nu?” era răspunsul. Păi… şi ar trebui cumva să-ţi scriu eu şi articolul?
Bine… asta mi s-a întâmplat mai mult anul trecut cu cravata, că atunci era esenţială pentru ei o informaţie în plus faţă de ce au colegii lor. Şi noroc că nu mi s-a întâmplat de prea multe ori, în Sibiu fiind totuşi parcă unii mai cu capul pe umeri.
Putem împărţi presarii ce mă minunează (cei slabi) în două categorii:
1. Cei ce dau copy-paste la comunicatul de presă, necitindu-l măcar în aşa fel să facă corecturile în caz că ele există. Aşa vezi în mai multe ziare articole trase la indigo;
2. Cei ce caută direct un nr. de telefon de contact şi te sună să-i spui exact aceleaşi informaţii ce le are din comunicatul de presă, pe care, normal, nu îl citeşte înainte.
Scriu astea acum că m-a pus pe gânduri o proaspătă absolventă de jurnalism de la Lucian Blaga. Doamne Sfinte… aşa ceva mai rar! Nici măcar o întrebare de jurnalist.