Din întâmplare am dat peste un filmuleţ pe care l-am făcut la sfârşitul anului 2006. După ce l-am privit mi-au trebuit momente bune să-mi revin. Mi-au retrecut prin faţă toate imaginile alea cu copii uitaţi de lume, doar piele şi os. Copii care nu au nici o putere nu să-şi schimbe viaţa în ceva mai bun ci nici măcar să trăiască cu 2-3 mese şi o cană de apă pe zi.
Am perioade în care sunt atât de afectat de suferinţa altora încât îmi vine să-i strâng de gât pe toţi cei care au şi nu vor să împartă, ba mai mult, pun piedici în dezvoltarea celor de lângă ei.
Am locuit ani întregi în Turnişor, acolo unde iarna este un adăpost pentru cei fără casă. Atât de umili şi trişti sunt ochii majorităţii vagabonzilor încât de cele mai multe ori preferi să le eviţi privirea pentru a nu fi afectat şi tu de necazul lor.
Am nevoie de puţin sprijin pentru un proiect de-al meu mai vechi pe care nu am reuşit până acum să-l realizez. Totul a început cu dorinţa de a organiza şi în Sibiu un eveniment „Food not Bombs„, acolo unde se împarte mâncare caldă oamenilor fără adăpost. În timp, după atâţia ani, ideea s-a dezvoltat şi nu mai este de ajuns doar atât. Pe lângă hrănirea flămânzilor cu o simplă masă sărăcăcioasă, vreau să-i fac pe bogaţii noştri să se uite doar câteva secunde spre ochii vagabonzilor. Poate, doar poate, după momentele alea, o firimitură din sufletul lor se va îndrepta şi spre altceva decât spre dorinţa neliniştită de a strânge bani mulţi, mai mulţi şi mai mulţi. Doar pentru câteva secunde poate vor scăpa şi ei o firimitură din ce au.
Pe cei interesaţi îi rog să-mi scrie pentru mai multe detalii.