Mă simt puţin frustrat, recunosc.

Sunt un perfecţionist ce nu-şi mai are leac, pierd multe ore din viaţă finisând lucruri ce puţini le simt sau dacă le simt consideră că sunt comune şi obişnuite şi timpul pentrecut pentru a le pune la punct e minimal. Vreau ca totul să fie perfect şi bine organizat. Pentru evenimentele mele mă stresez până într-atât încât nu dorm nopţile deşi au trecut mai bine de 10 ani de când tot fac lucrul ăsta (deci deja lucrurile merg de la sine şi ar trebui să mă simt foarte confortabil pentru că aproape nimic nu mă mai poate lua prin surprindere). Cu toate astea, sunt totul un stres şi-un nebun ce caută perfecţiunea. Nebu, îţi spune ceva? 🙂

În anii ăştia de viaţă am înţeles însă că nu e important să faci lucrurile bine pentru a fi şi apreciat. Sau mai bine spus… pentru a fi susţinut. Cu greu se găsesc sponsori pentru ideile mele iar atunci când văd alte evenimente incredibil de prost organizate care au în dreptul finanţatorului diverse instituţii (aici nu vorbesc de firme private că alea fac ce vor, nu le pot condamna), îmi vine să mă iau cu mâinile de cap. Să nu poţi face tu o prezentare a evenimentului, să nu poţi face invitaţii mai de Doamne-ajută, să nu îţi baţi programul în cuie cu o zi înainte de eveniment mi se pare lipsă totală de profesionalism. Şi mă simt frustrat că evenimente de genul ăsta trăiesc pe când multe altele foarte mişto nici măcar nu au văzut lumina zilei din cauza bugetelor. Aici vine un link spre blogul Ruxei pentru a înfige cuţitul şi mai adânc în rană.

Astăzi merg la o întâlnire cu bloggeri aduşi din Rep. Moldova şi bloggeri sibieni care vor discuta cu reprezentanţi ai presei despre promovarea valorilor europene. Mai multe nu ştiu, nu mă întrebaţi.