Pe vremea când învățam pe la istoria artelor cum oamenii duceau ofrande unor statui, se rugau pentru ploaie unor zei și ridicau piramide grandomane unor faraoni doar pentru că erau trimișii zeilor, mi se părea o lume foooarte îndepărtată de cea a noastră, din ziua de azi.
Oamenii păreau niște îndoctrinați fără minte dispuși să sacrifice orice doar ca să nu supere trimișii Zeilor pe Pământ. Păreau niște inculți ce-și ofereau copiii și ultima bucată de pâine zeului întruchipat într-o statuie de piatră, doar pentru că cei ce profitau de pe urma acestor ofrande susțineau puterea divină. Păreau niște imbecili reduși mintal.
Și totuși, cât de departe sunt zilele alea de cele în care trăim noi? Vedem în jurul nostru oameni blestemând și înjurând piloșii ce ajung mai repede la agheasmă. Vedem bătrâne călcate în picioare de către credincioși. Singura diferență probabil că este modul de a-ți arăta credința – agheasma la dozator si icoana cu cristale Swarovski!