Lună: iunie 2009

La fel ca și cititul, desenatul întotdeauna ajunge să fie printre ultimele locuri din lista ”de făcut” a fiecărei zile. Nici nu mai țin minte când a fost ultima oară când am luat creionul B2 în mână și am început să desenez un obiect la întâmplare.

Calculatorul mi-a răpit și plăcerea asta. Acum desenez doar cu un mouse în mână. Fără 3 creioane de intensități diferite, fără gumă de șters, fără negreala de pe mână de după fiecare desen. Doar cu un mouse și atât.

Apropos de asta, de mult îmi doresc un creion dinăla pentru desen pe calculator. În loc de mouse, să am un creion. Dacă tot sunt legat de monitor, măcar să am impresia că desenez ca în liceu, chiar dacă nu e cu mină de grafit. Nu am găsit niciunde în România așa ceva, nici măcar nu știu cum se numește [edit: mouse-pen îi spune]… mă poate ajuta cineva cu câteva informații?

Ce se întâmplă fraților? În ultimele zile mi-au fost aduse la cunoștință doar întâmplări cu același numitor comun – tipa l-a înșelat pe tip.

Uii s-au despărțit pentru că tipul a prins-o pe prietenă cu altul, după aproape 8 ani de ”trăit” împreună. Cu un an în urmă și-au cumpărat chiar și un apartament.
În povestea cu numărul doi, tipa a fugit cu un ”nou iubit” după ce și-a petrecut adolescența cu ”pățitul”. Ei au început să-și organizeze chiar și nunta. Aveau sala închiriată, lăutarii plătiți, decorațiunile cumpărate. Acum mai au doar o amintire.
Povestea trei se putea termina urât având în vedere că femeia a fost prinsă chiar în patul conjugal cu un amic.
Motivul despărțirii poveștii cu numărul patru – are nevoie de spațiu. Cu toții cred că știm ce înseamnă asta…

Ce se întâmplă fraților? Criza a schimbat și dorințele femeilor? Ar trebui să-mi fac griji?

Săptămâna asta a trecut pe lângă mine de nici nu am simțit-o. La fel ca și cele precedente. Din nou, o săptămână plină.
Începe weekendul… mulți pleacă în concedii, alții se întorc.
Ce e de făcut în weekend?

De fiecare dată când mergem prin magazine, Diana trebuie să se oprescă la lenjerie chiar și numai ca să se uite. Eu, mai pudic din fire, îmi bag capul în pământ și o urmez îndeaproape. Prin magazin întotdeauna, dar absolut întotdeauna trebuie să fie cel puțin o tipă care ia sutiene și chiloței și începe să-i ”probeze” la vedere, peste haine, admirându-se în oglindă. Eh, eu ce să fac în momentele alea? Normal că-mi atrage privirile dar e indiscret totuși să mă holbez la ea ca și cum mi-o închipui îmbrăcată doar în chiloțeii ăia. În plus, poate mă mai trezesc și cu o palmă din partea Dianei.

Cel mai jenant moment a fost atunci când vroia să cumpere lenjerie bărbătească pentru mine. A luat chiloții cei mai faini și o întreabă pe vânzătoare în gura mare ”Mai mici nu aveți?”. Instantaneu toate clientele m-au privit… sub centură.

Se pare că mogulii mă plac. Să înțeleg că sunt și eu un mogul în devenire? 🙂

Citesc din când în când blogul lui Dan Voiculescu. Am început s-o fac imediat ce a promis o rezolvare a aerului condiționat de la Mircea Badea din studio. Datorită răspunsului mai bine zis. Săracul Badea… și acum mai transpiră. Pe blog, mogulul nostru mai mult răspunde comentariilor decât scrie articole propriu-zise. Totuși, are și proiecte faine. Unul dintre ele e Bursele de bloggeri. M-am înscris și eu și se pare că am intrat în marea finală. Nu cred că o să conteze prea mult dar poate puneți și voi o vorbă bună la comentarii, AICI. Că doar de aia mă tot citiți!

Din cele 24 de bloguri alese (bine, 23 fără al meu) sunt câteva care probabil voi începe să le citesc aproape zilnic. Unii chiar merită.

Când sunt alegeri? Acum am auzit la TV că duminica asta, pe 7 ar trebui să mergem la vot. Să votăm ceva pentru europarlamentare. Cică eu/noi decid(em). Ce decidem, nu mă întrebați.

În ultimul timp, altceva decât de EBA nu am auzit. Deși mulți o critică pe fata lu tata, se pare că și de data asta imaginea, fuga după senzațional și știrile mondene dictează viitorul României. Credeți-mă, habar nu am cine candidează și nici măcar pentru ce. În tot orașul am văzut două afișe anemice și câteva bannere EBA. De data asta nu suntem noi vinovați, cei care nu votăm/nu suntem hotărâți ce să votăm. De data asta voi sunteți vinovați pentru că sunteți, se pare, mai dezinteresați decât cei ce vă pot alege.

Am vrut să-mi fac temele și am căutat pe net ce și cum se votează. Am găsit un site numit Parlamentul European. Am citit cele 10 motive pentru care ar trebui eu să merg la vot, să dau votul cuiva. Abureli, nimic concret.

Băi, în țara asta face fiecare chiar numai ce vrea și cum îl taie capul? Nu există respect, legi, bun simț, simț estetic?
Măi rău, toți europenii ”civilizați” atunci când vin în România uită de toate cuvintele de mai sus și de ce au învățat la ei în țară, românizandu-se grotesc?

Aseară am trăit primul ”spectacol” de artificii din postura de locuitor al centrului istoric. La prima bubuitura am sărit de pe scaun de am crezut că mor. Am crezut că e război. Diana dormea și 10 minute cât au ținut bubuiturile a înjurat încontinuu.

Și eu nu locuiesc foarte aproape de piața centrală. Am avut un coleg care locuia chiar în Piața Mică. În 2007 venea în fiecare zi la cursuri cu ochii cât cepele pentru că pe terasa de sub geamul lui se găseau oameni să bea și să râdă până la primele ore ale dimineții. S-a și mutat de acolo, pentru că nu a mai rezistat.