Lună: octombrie 2009

Era o vreme când primul lucru pe care-l făceam în fiecare dimineaţă era să citesc pe net ziarele locale. Acum… pe lângă faptul că nu mai urmăresc ştirile tv (pentru că-s scârbit de batjocura conducătorilor preaiubiţi) nu mai sunt informat deloc despre ce se întâmplă prin oraş.

Sibianul iar apoi Sibiu Standard erau ziarele online devorate de mine. De când astea două nu mai există… pauză. Tribuna prea greoi de navigat, Monitorul de Sibiu cu articolele aproape invizibile, Rondul de Sibiu neprietenos, Ora de Sibiu, Citynews, Turnul Sfatului se încarcă prea greu şi duc lipsă de subiecte noi.

Am ce citi în Sibiu?

Se observă de la kilometrii întregi un cuplu fericit, se observă şi de mai departe cât e de fericit, însa doar îndeaproape se observă de ce e fericit. Simplu: Bărbatul are femeia plus bani şi femeia bărbatul…plus bani. Această creatură, de Domnul dată, zâmbeşte împlinită, are tot ce-i trebuie: un copil, o casă unde să pună căpătâiul noaptea şi un bărbat bun, „arătos”, iubitor, fidel şi plin de viaţa…ah, era să uit de bani, păi ce s-ar face femeia cu toate acestea fără leţcaie? Ce s-ar face ea cu un copil mâncăcios şi un „prost” pe cap? Concedii prelungite, la mare, la munte, hoteluri , baruri, maşini, parfumuri, farduri, pantofi, poşete, haine, lacuri de unghii, sâni siliconaţi, şi multe alte lucruri de natură materială înseamna a trăi şi a avea o viaţă…pentru femeie. S-a observat ce am omis nu? Atâta timp cât ai bani şi şti cum să-i cheltuieşti… pe ea, crede-mă, eşti cel mai tare, cel mai frumos, si de neînlocuit, asta dacă nu te-ai procopsit cu o paraşută. Durează mult sau puţin, asta depinde de cât de mult s-a obişnuit cu tine dar falimentar nu ai s-o mai duci prea mult cu ea. Deodată vei îmbătrâni, să nu uităm că vei prosti, vei fi tot mai urât, vei fi un scârbos, iţi va creşte burta şi părul pe spate iar performanţa în pat va dispărea obscur. Unei femei nu-i trebuiesc multe să te lase dacă eşti calic, vorba aia, bărbaţi mai sunt, deja pregătiţi pentru orice eventualitate, bani din senin mai rar. Din optimism vorbind mă întorc în dreapta,stânga,sus,jos şi propun şi o a doua variantă, anume: să spunem prin absurd că femeia s-a îndrăgostit nebuneşte de un calic! Toate vor fi bune… le dau 3 luni, hai un an, maxim. Până la urmă problemele îi vor ajunge din urmă şi femeia va înceta să mai iubească. N-ai bani? N-ai iubire. Continuă tot aşa şi ţi-a plecat şi câinele de acasă, femeia e de mult cu altul, copiii de mult te-au uitat (tot pentru bani) şi casa de mult n-o mai ai. Stăteai în chirie, ai uitat?

Articol semnat cu scuzele de rigoare excepţiilor…

Călin îşi caută părinţii prin pozele comuniste.

Răzvan cere sfaturi în problemele chiriaş-proprietar.

Lucian ne aduce la lumină alte paradoxuri româneşti.

Teo se laudă cu fructele de mare din paste.

Bryu învaţă de la Boc poveşti de adormit copiii.

Sincer, nu ştiam sigur dacă şezlongurile (aşa cum le-am numit eu) celor de la Junkiethecat sunt şi practice, nu doar cu design fain.

Mi-am pus diverse întrebări: oare pisicile vor „adopta” un astfel de şezlong? Dacă nici măcar nu-l bagă în seamă? Oare nu-l va distruge repede având în vedere că e făcut din carton? Oare, oare…?Cei ce au creeat şezlongurile astea au vrut să-mi trimită şi mie unele aşa că le-am băgat rapid „în teste”. De îndată ce „obiectul” era despachetat, pisica finilor noştrii era super-nerăbdătoare. L-a călărit repede şi l-a luat în stăpânire. Se pare că într-adevăr sunt comode, materialul le oferă în permanenţă condiţii de scărpinat şi e perfect pentru a-l zgâria. Finii mi-au mulţumit de atâtea ori încât am hotărât să le mai dau unul, cadou pentru părinţii lor.

Mai sunt doar câteva ore până ce iau sfârşit înscrierile la concursul în urma căruia puteţi câştiga o invitaţie la Astra Film Festival Sibiu 2009, valabilă pe toată durata festivalului. Pentru a intra în urnă, pentru tragerea la sorţi, trebuie doar să completaţi formularul din pagina de concurs (AICI).

Baftă tuturor participanţilor.

Scene dramatice s-au derulat, recent, în Lituania, unde un bărbat de 37 de ani a pus mâna pe armă şi i-a executat pe doi dintre oamenii pe care îi acuza că i-au molestat fiica în vârstă de numai patru ani.

Povestea lui Drasius Kedys este cutremurătoare: de un an, bărbatul a luptat în zadar cu sistemul, încercând să probeze că un judecător, un politician şi un al treilea individ, căruia îi ştia doar prenumele, i-au batjocorit fiica. Când a ajuns la capătul puterilor şi-a luat armele şi a pornit la vânătoare. De oameni.

Citeşte tot articolul AICI.

Iartă-i, Ioana. Roata se întoarce şi va fi şi timpul lor de umilinţă. N-au fost în stare în 20 de ani să creeze un sistem fără birocraţie, un sistem prin care noi ca simpli cetăţeni să ne primim înapoi banii ce i-am plătit la CAS atâţia ani. Într-un sistem în care medicii de la Tg. Mureş nu au vrut să te primească în spitalul lor şi nu te-au băgat în seamă până nu le-ai dat plicul cu 500 de euro. Într-o românie în care până şi portarul ţi-a cerut bani pentru a putea intra în spital.
Te-ai dus pentru că ai avut încredere în ei. Te-am dezamăgit cu toţii…

Cei care mă cunosc ştiu că dacă aş primi contravaloarea în bani a kilogramelor mele, cu monedele obţinute mi-aş putea cumpăra probabil doar un pachet de biscuiţi. Cu toate astea, încerc multe mâncăruri noi şi chiar „gătesc” aproape zilnic. Serios!

Luna trecută am încercat şi inventat doar mâncăruri ce conţineau caşcaval, luna asta sosurile pentru paste au fost la putere.

Cei de la *trender au ştiut ei ce-au ştiut şi mi-au trimis un pachet cu tot felul de ketchupuri şi maioneze de la Don Gustosso, fabricate chiar la Mediaş. Pe lângă astea am descoperit şi un sos pentru pizza aşa că am pus în practică propria reţetă. Spre deosebire de dăţile trecute, acum pot spune cu mândrie că a ieşit bună rău de tot.

P.S. Să nu credeţi că doar sosul a făcut pizza gustoasă… şi „bucătarul” s-a priceput 🙂

Din cauza vremii, a timpului scurt şi a Tursibului, am fost obligat în ultimele 2 zile să merg de trei ori cu taxiul.

Primul, în loc să mă ducă la Sala Transilvania m-a dus în parcul Sub Arini (că el s-a gândit că vreau la restaurantul de acolo), al doilea m-a întrebat în ce cartier e strada după care a trebuit să-i dau indicaţii şi al treilea m-a dus hotărât la Teatrul Radu Stanca în loc de teatrul Gong.

Îmi place să conduc maşini dar nu m-aş fi făcut niciodată taximetrist. Pur şi simplu pentru că nu cunosc nici măcar străzile principale. Ar trebui să mă răzgândesc?

Mă mândresc atunci când văd că foşti colegi de-ai mei au succes. Fata asta studia aşa mult încât la un moment-dat ieşea chiar şi pe balcon să cânte pentru că cei din casa nu mai suportau sunetul naiului 🙂
Bravo Petruţa! Jos pălăria.

Aceeaşi poveste cu pisicuţe abandonate în frig şi ploaie. Aceeaşi oameni cu suflet care le oferă un cămin dar cărora nu le permite spaţiul/timpul să le păstreze ca animale de companie. Aceeaşi rugăminte din partea mea: există cumva, din întâmplare, printre voi vreun iubitor de motani frumoşi tigraţi care are puţin loc pentru încă un sufleţel cald?

Are aprox. 4 luni, a fost găsit în Parcul Cetăţii, abandonat, deţine carnet de sănătate şi e deparazitat. Îl cheamă Itzi şi mai are nevoie doar de un stăpân iubitor.

Mai multe poze: