- Oz
- 127 Hours
- Inception
- Source Code
- Eat Pray Love
Oz – închisoarea federală.
Recomandat de foarte mulţi, am ajuns şi eu la sezonul 3. Încă mai caut chestia aia ce i-a făcut pe critici să-l considere cea mai bună producţie de televiziune a anilor ’90. Este vorba despre un nou gen de închisoare de maximă securitate, unde cei închişi sunt lăsaţi mai liberi decât de obicei, în ideea reabilitării. Personaje ce le consideri importante pentru desfăşurarea acţiunii dispar peste noapte, altele se transformă fără să-ţi dai seama din cele mai puternice în cele mai slabe, minute întregi despre prizonieri care sunt ucişi în primul episod în care apăr. În stilul ăsta, serialul ar putea fi lungit la nesfârşit pentru că niciodată nu ţi se va părea tras de păr. Cu toate astea, s-au oprit în 2003 la sezonul 6.
127 Hours
O poveste impresionantă adevărată, după aventura alpinistului american Aron Ralston care a rămas blocat, timp de 5 zile, într-un canion din Utah. El a căzut într-o fantă a canionului şi mâna îi este prinsă de un bolovan. Nimeni nu ştie unde este aşa că singura lui scăpare este să-şi taie mâna şi să se salveze singur. Deşi este puţin cam prea previzibil, merită văzut chiar şi doar pentru a vedea sacrificiile pe care le face omul pentru viaţă.
Inception
Comparat de cele mai multe ori cu Matrix, într-adevăr Inception este un film care va schimba mult viitorul filmelor de gen. Ne putem oare imagina că războaiele actuale e posibil să se ducă prin extracţia de informaţii direct din creierul inamicului, atunci când acesta doarme, când mintea lui este vulnerabilă? Cât de ireal este oare faptul că se pot chiar implanta informaţii şi amintiri, în aşa fel încât marii oameni ai lumii să aibe impresia că iau decizii singuri, deşi acestea sunt dictate de altcineva? Un film realizat foarte fain, care te va pune puţin pe gânduri vise.
Source Code
În Source Code avem atentate, terorişti, experimente, dragoste. Oare mai lipsea ceva? Într-o zi, căpitanul Colter Stevens se trezeşte în corpul unui străin, într-un tren, vorbind cu o necunoscută. Descoperă până la urmă că face parte dintr-un nou experiment care îi permite să intre în corpul oamenilor în ultimele lor 8 minute de viaţă. De această dată el trebuie să descopere cine plasează o bombă în tren, pentru a salva un viitor atentat cu bombă nucleară. După ce retrăieşte aceleaşi 8 minute de câteva ori şi de fiecare dată trenul explodează, ajunge să se îndrăgostească. Din momentul ăsat scopul lui se schimbă şi încearcă să salveze trenul de la explozie, chiar dacă modifică în felul ăsta viitorul.
Idee bună, din păcate însă filmul este mult mai puţin complex decât pare la prima vedere şi, până la urmă, previzibil.
Eat Pray Love
Am auzit multe despre cartea inspirată după o poveste adevărată. Filmul însă nu mi-a arătat nimic atractiv, poate doar mi-a făcut poftă de spaghete şi pizza. Liz Gilbert divorţează de soţ, se desparte apoi de noul iubit şi fuge în lume pentru un an, pentru a-şi regăsi liniştea şi a nu mai trăi doar pentru alţii. Prima oară se opreşte pentru câteva luni în Italia, acolo unde mănâncă, mănâncă şi iar mănâncă. India, următoarea destinaţie, este locul unde se roagă, se roagă şi se roagă. În Bali şi-a găsit iubirea dar nu am cum să vă spun dacă aici iubeşte, iubeşte şi iubeşte pentru că nu amrezistat să văd filmul până la final. Trebuie văzut doar în zilele plictisitoare, de cei în depresie.