… despre oameni care vin din SUA sa deschida agentii de creatie pe local, sa dea sanse egale tuturor sa faca ceva din punct de vedere al imaginii firmei lor si care, intr-un final, din cauza „crizei” si a specularii ei la maxim, se vad nevoiti sa dea drumul angajatilor, sa puna firma in stand-by si sa se angajeze / intoarca in SUA (evident, cu juramintele de rigoare de a nu mai reveni in Romania veci pururi!).
Spune-mi ca-s nebun… dar chiar nu mai am chef sa alerg dupa niste bani care mi se cuvin in loc sa stau si sa desenez, sa creez, tot pentru ei…
Nu am de ce sa stau, Tudor!
Am revenit dupa 8 ani ca sa fac ceva pentru „ai mei”. Multi mi-au spus ca sunt nebun, ca trebuia sa raman. Am crezut ca pot dovedi contrariul, am investit in jur de 14.000 de euro cat timp am stat aici, un an si jumatate. Nu ma doare gaura financiara cat … ideea in sine de failure. Am reusit sa fac ceva in SUA si nu pot acelasi lucru in tara mea…
Curaj? Nevoie!
Am avut curaj prima oara cand am plecat? Curaj? Nu cred ca e curaj. E nevoia de o viata mai linistita… NEVOIA, Tudor.
Eu nu sunt singur. Am o sotie mexicana. Acum am luat interviul de emigrare in Canada deci avem doua optiuni: USA sau Canada. Oricum.. de ramas nu are sens sa mai ramanem! Ma retrag.
Toate bune!