Odată cu desemnarea noului Papă am avut şi eu două momente de rătăcire şi am făcut nişte glumiţe (deloc urâte zic eu) pentru care mi-am luat doar răspunsuri de genul „vrei să te bată Dumnezeu?”.
La finalul unei înmormântări, după masa cuvenită, preotul se ridică de lângă mine, dă ultimul pahar de vin pe gât şi-mi şopteşte la ureche: „Plec acum cu maşina dar mie nu mi se poate întâmpla nimic. M-a mai oprit poliţia după ce am băut vin şi alcooltestul a arătat zero. Nici mie nu mi-a venit să cred. Dar după aia mi-am dat seama că de fapt eu beau sângele lui Isus, nu vin„. Povestindu-i bunicii lucrurile astea, a tresărit speriat[. S-a uitat filgerător, cu ochii mari, direct în pământ şi mi-a spus răspicat „Termină, nu ai voie să spui aşa ceva!„.
Vorbeam despre un om ca noi toţi. Nici măcar de un Papă.