Am citit pe un blog despre nimicuri o lectie de baschet acordata de un/unui „cunoscator” al fenomenului si nu m-am putut abtine sa nu comentez:
Nu sunt un fan inrait al baschetului (se vede, sincer), dar imi place, atat cat sa mai joc vara, din cand in cand. N-am mai fost la un meci al CSU Sibiu de vreo cativa ani, pana azi. Am luat biletele cu vreo 2 ore inaintea meciului, am ajuns acolo cu 15 minute inainte de start si bineinteles ca locurile erau ocupate. Am gasit altele, cu un rand mai jos (nu cred ca daca le-ai fi cerut celor ce ti-au ocupat locul nu ti-l eliberau), ne-am asezat frumos, dupa care au inceput nervii. Nu inteleg de ce unii trebuie sa stea in picioare, daca au scaunul sub ei. Chiar nu pot intelege asa ceva. Asa ca a trebuit sa ma ridic si eu, destul de des, ca sa pot vedea ce se intampla pe teren. (Pentru ca eu stateam cu cateva randuri mai jos de tine, ma simt direct atacat. Domnul meu, daca intrebai pe oricine a mai fost la baschet in ultimii ani, puteai afla foarte usor ca sectoarele A si B sunt destinate galeriei. Orice galerie din lumea asta sta in picioare. Doar nu ai vazut oameni scandand stand pe scaun si aplaudand in somn, asa cum ai fi vrut tu. Daca vroiai sa stai ca la teatru si sa aplauzi doar la sfarsitul meciului vreo 20 de minute, doar pentru ca aplauda ceilalti, nu pentru ca ti-a placut tie, trebuia sa mergi in sectoarele celelalte si poate aveai sanse sa adormi. Dar te-ai trezit si tu sa mergi la baschet fara sa te interesezi macar despre ce e vorba.) M-am obisnuit cu ridicatul in picioare, in schimb nu m-am putut obisnui cu idiotenia unor spectatori, as spune ca foarte multi. Sub noi era un individ cu copilul lui, care se ridica tot timpul si ii injura pe arbitrii. Frumos exemplu pentru odrasla, sunt sigur ca o sa iasa un manelist perfect din el. (aici iti dau dreptate). In tribuna cealalta, pe primul rand, se afla patronul echipei adverse, care la un moment dat a fost injurat si admonestat de cativa tarani aflati la putini metri departare. Nici asta n-am inteles-o (Nici nu ma asteptam sa intelegi). Cred ca pentru unii spectatori meciul de fiecare sambata e doar o ocazie perfecta de defulare a frustarilor personale acumulate in timpul saptamanii. Altfel nu inteleg de unde tot scandalul, toata nebunia iscata pentru un meci de baschet sau orice alt sport (nu poti intelege ca pentru unii inseamna ceva echipa asta? Nu poti crede ca unii spectatori nu au pierdut nici un meci de peste 10-15 ani? Nici ei nu cred ca inteleg de ce suferi tu atunci cand parintii tai sunt bolnavi sau de ce esti bucuros atunci cand le reuseste ceva in viata). Un alt lucru enervant ar fi una din scandarile galeriei, care era ceva de genul toata sala, in picioare! Nu, multumesc, prefer sa stau pe scaun si sa ma ridic atunci cand ma dor salele de la atat sezut. Altceva: patronul sau finantatorul celor de la CSU Sibiu, un om cu parul alb, respectabil dupa look, sarea si dansa mai abitir decat o majoreta in calduri. Wtf? (baiii, dar cu asta ai dat-o rau in bara. Inteleg ca nu sti la ce meci ai picat din intamplare dar macar daca te-ai fi uitat 2 secunde in teren ai fi observat ca pe echipamentele de joc scria CSU Atlassib Sibiu ceea ce exclude din start faptul ca domnul acela respectabil cu par alb este finantatorul. Patronul de unde ti-a venit? De la fotbal? Nu ma mir…)
articol preluat de aici: http://lucian-desprenimicuri.blogspot.com