La un birou unde am fost angajat cu toţii ne tutuiam şi ne trăgeam de şireturi dar în momentul în care intra un client pe uşa firmei eram serioşi şi ne adresam cu domnul Tudor/Popa etc.
În schimb, de ceva timp am legături destul de strânse cu o instituţie de stat unde angajaţii se comportă între ei, de faţă cu mine, de parcă ar fi într-un război permanent. E normal să nu-ţi placă toţi colegii de birou dar de aici până la a bârfi de faţă cu clienţii şi la a răspunde în cel mai obraznic mod atunci când colega ţi se adresează, e graniţa dintre amatorism şi profesionism. Ba mai mult, dintre mi-se-rupism şi respect faţă de client.
Iar dacă directorii/managerii nu văd chestia asta, înseamnă că sunt degeaba puşi acolo. Iar faptul ca „la stat” nu are cine să te dea afară nu ajută cu nimic.
E rau sa fie asa un mediu ostil la servici..ajungi sa te duci ca un robotel la lucru si sa iti pui casti ca sa nu te mai simti ca pe campul de razboi…
@diana ribana
eh casti… astia de care vorbesc nu prea pot lucra cu casti : ))
tare:))
Bine spus Tudor. Din păcate la noi nu sunt prea mulţi manageri care să ştie cei aia o cultură organizaţională şi pe deasupra mai merg şi după dictonul vechi care spune „dezbină ca să poţi conduce”
@marcu sorin
si-apoi se tot intreaba de ce nu le merge bine.