Lună: septembrie 2009

Mesaj primit pe tagged, profil ce l-am facut la cererea cuiva, de cand l-am facut nu l-am mai accesat pana astazi, cand citesc mesajul asta

Nu ştiu dacă şi-au găsit toţi răspunsul intrând de pe Google pe blogul ăsta, aşa că o să comentez puţin:

– autostop online html banner – omul ăsta crede că trebuie să scrie un cod HTML pentru a face autostopul pe net?

– calorii kebab – Un kebab normal „daruieste” organismului peste 1000 de calorii , 98% din cantitatea de sare recomandata zilnic si 150% din cantitatea de grasimi pe care ar trebui sa o consumam zi de zi.Se poate insa si mai rau. Exista pe piata Kebab mult mai daunator cu 1990 de calorii si 350% grasimi.

– ce mai urmeaza la filmul tanar si nelinistit – Şi-aşa nu prinzi tu sfarşitul în viaţă. Ce mai contează?

– caricatura raiffeisen – e vorba despre un angajat?

– cele mai bune scuze – ce-ai făcut măi iară?

– cum sa desenezi un desen – m-ai încuiat. Ce fel de răspuns vrei?

– cum sa ma angajez in sibiu pe criza asta?

– dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi – eu nu mai văd copii. Ei se joacă acum pe net, în reţele. Nu cu maşinuţa în faţa blocului.

– pula mea de telefon – nu înţeleg ce vrei de la mine!?!

– se vad doua luni pe cer – ce-ai băut?

– orice moarte e stupida – punct.

Au trecut mulţi ani de atunci.

Trei sferturi dintre tinerii din sala Transilvania nici nu erau născuţi pe vremea când CSU juca în divizia B, în culorile alb şi negru. Pe atunci, universitatea sibiană ţinea de Babeş-Bolyai din Cluj şi folosea culorile Universităţii. Noua identitate a echipei de baschet sibiene a venit o dată cu noile culori, galben şi albastru. Cu o nuanţă de verde în vremea în care echipa se numea Foresta. Pe culorile galben-albastru, suporterii au croit faimoasa galerie a Sibiului, cunoscută, invidiată şi apreciată în toate sălile de baschet din România. A apărut apoi cel mai mare steag al unei galerii de baschet. Şi el, galben albastru. S-au confecţionat tricouri, şepci, fulare. S-au cumpărat trompete şi folii colorate. Da, tot în galben albastru. Dintr-o dată, tot ce ştiam a dispărut. Memorialul Elemer Tordai a început cu o mână de suporteri nedumeriţi, care nu ştiau dacă e cazul să desfacă fularele şi să le fluture. Jucătorii erau îmbrăcaţi în alb şi negru. Orice altă combinaţie de culori să fi fost şi lovitura n-ar fi fost atât de puternică. Dar culorile Clujului, marea rivală? Unde le-o fi fost mintea? Cum ar fi ca de mâine, Steaua să joace în alb roşu? Sau Dinamo în roşu albastru? Sau U Cluj în vişiniu? Ce echipă sportivă din lumea asta largă ar purta aceleaşi culori ca marea rivală…

Continuare articol pe Turnul Sfatului.

Plătim asigurări de sănătate toată viaţa. Banii se duc la stat pentru (teoretic) a nu fi nevoiţi să cumpărăm medicamente şi pansamente atunci când ajungem în spital, pentru a nu trebui să dăm mită doctorilor şi asistentelor. Şi, mai ales, pentru a avea un spaţiu decent pentru recuperare atunci când vom avea nevoie.
Şi iată cum arată un spital din România Europeana.

Mai multe poze, în continuare…
Mai multe fotografii şi povestea (inclusiv ce au spus cei de la Sanepid), la Dugy.

Într-o seară, finii mei s-au trezit în faţa porţii cu o cutie de carton ce mieuna înspăimântată. În ea era o pisicuţă frumuşică foc, de o culoare gri-cenuşă cu câteva pete bej. Cineva probabil nu a mai putut-o ţine în casă aşa că le-a adus-o lor, în speranţa că îşi va găsi culcuş pe lângă celelalte două pisici pe care le au. Din păcate, acestea nu au putut-o accepta deşi finii s-au îndrăgostit de ea.

Pisicuţa are aprox. 3 luni, este jucăuşă şi ştie să mănânce singură lăptic şi hrană solidă. Face la „oliţă” aşa că poate fi ţinută şi în casă.

Pentru cine vrea să-i ofere o locuinţă călduroasă unei pisicuţe uşor de iubit, ne poate scrie la email pentru_contact[at]yahoo[punct]com sau suna la telefon 0758.431022.

Mai jos aveţi mai multe poze…

Problema câinilor fără stăpân din centrul Sibiului se pare că şi-a găsit rezolvarea. Nu vă întrebaţi unde au dispărut toţi câinii şi nici să nu vă închipuiţi că a fost terminat adăpăstul promis de ceva vreme.
Ei au fost vânaţi săptămâna trecută şi duşi… se pare prin pădurile de la ieşirea din Sibiu. Aşa că dacă vreţi să mergeţi la plimbare prin Muzeul Satului va trebui să vă aşteptaţi să daţi peste haite de câini.
Drum bun.
foto: copolovici

Am fost cumva prea dur?

Acum înţeleg de ce cei de la Takko fac „reduceri” tot la două săptămâni şi ne înnebunesc cu mailuri, sms-uri şi scrisori că doar în ziua X primim reducere 30% la orice produs.

De obicei magazinul ăla e gol. Miercuri, când am ajuns în zi de reducere, nu am avut loc. La coadă se stătea şi 10 minute.

În altă ordine de idei, cu cât intru mai mult în Takko, cu atât ajung să-l urăsc mai mult. Hainele de bărbaţi cel puţin sunt aproape groaznice. Doar o curea mi-am putut cumpăra de acolo, în toată istoria lui de la Sibiu… dar şi aia la un preţ aproape dublu decât cel „de pe raft”. Că deh, greşeala lor…

Și oamenii de presă au încercat să ne ajute cu idei, atunci când eram în plină „campanie” Cravata Comercială.

Astfel, unii dintre ei ne-au dat idei pentru a putea câștiga mai mulți bani:
– să vindem spațiu de reclamă pe decolteul miresei, pentru că acolo va fi vizibilitateta mai mare;
– să facem mai multe cravate cu spațiu publicitar, urmând a fi purtate câteva ore fiecare;
– să umplem costumul de mire cu reclame, pentru că e suprafață mai mare;
– să ne facem și invitațiile de nuntă cu sigle de firme;
– să punem reclame pe şerveţelele de pe mese;
– nişte englezi, în timp ce eram în direct la un post de radio din Anglia, au insistat să le promit că punem reclame pe tortul de nuntă pentru că va fi prezent în momentul cu audiența cea mai mare. Normal că le-am spus că nu se poate 🙂

Și Diana s-a gândit la început că ar putea închiria locurile de domnișoară de onoare.

Poate folosiți voi una dintre ideile de mai sus.

Imaginea asta am văzut-o de nu-ştiu-câte-ori în România. Chiar şi prin Sibiu am văzut oameni sub maşină, singura diferenţă între imaginea de mai sus şi cea văzută de mine a fost că în locul beţelor erau două scaune vechi de lemn.

Imaginea de mai jos vă aduce aminte de ceva?

Nu te ascunde de cel ce ţi-e vital, te va găsi şi pe meleag virtual.
Nu vrei să fi un idol, n-ai să fi. Doar nu te încorona, va fi îndeajuns să poţi ieşi în siguranţă din cochilia ta. Viaţa e scurtă, e drept că da, facem ce vrem cu ea, e o ea drept urmare, îmi bag p…-n ea.
Mă întreb şi te întreb ce am făcut să vrei cu atâta nerăbdare să scapi din ale mele gheare? Dar totuşi să vrei să-mi fi prietena în…în ce? In viaţa următoare?! Ce am ucis să mă critici jignitor cu atâta ardoare? Si vrei să mă port normal, de parcă totul ar fi rational!
Vrei să-mi spui ca te doare undeva? Spune-mi unde? Sunt un bun leac oral.
Te mândreşti că motivul nu e „altul” ci eu sunt motivul, un ratat ordinar, la ce amic te aştepţi de la acest penal?
Cu răbdare veghezi ca totul să dispară în fundal, cu sfială te declari un idol neutral. Spui că nu merit, că nu merită. Oare ce merită? Cine merită? Când merită?
Luptă cu viaţa, dar lupţi în zadar, în zadar respingi ceea ce e natural.
Eu dramaturg ocazional, exagerat bolnav mental, hărţuitor moral ce nu întelege cum e să fi social, te întreb ca pe un egal: Chiar crezi că tot ce faci e normal?

Noapte bună zeiţa mea. Un somn uşor până în ziua în care cea mai grea decizie pe care o s-o iei este să alegi pe ce pod să treci pentru a-ţi face zilele mai bune. Eu sunt podul ce l-ai incinerat. M-ai dezamăgit! Păcat.

Văd la Arhi pe blog că toţi sunt uimiţi de faptul că după căsătorie se compostează buletinul celui care-şi schimbă numele. Cică unii spun că „în Transilvania nu e obiceiul ăsta” :))

Bine, e o mare porcărie faptul că la noi pentru a-ţi schimba buletinul/cartea de identitate trebuie să stai la cozi vreo 2 zile, să aştepţi 3 săptămâni până ţi-l fac ăia după care să stai iar la cozi două zile pentru a-l ridica. E o mare porcărie că nu vei putea pleca în luna de miere afară din ţară, imediat după nuntă (cum fac americanii de exemplu). E o aiureală, ca multe altele la noi în ţară dar oamenilor… e normal să nu mai fie valabil buletinul pentru simplul fapt că nu te mai numeşti aşa. Din ziua aia nu te mai cheamă Xulescu (aşa cum e scris în buletin) ci Yreculescu. Nici paşaportul teoretic nu mai este valabil din aceleaşi motive – asta pentru cei deştepţi ce spun că paşaportul ţine loc buletinului compostat.

Aşa că băieţi şi fete – v-ar fi plăcut mai bine să vă „sustragă” buletinul pe motiv că nu mai e valabil?

Se pare că se poate să iasă ceva fain şi la noi. Bine, probabil că 95% din oameni sunt cunoscuţi care au repetat înainte dansul lui Michael Jackson dar altfel nu se putea în cazul ăsta. Vizionare plăcută:

Despre Flash-moburi, AICI.