Două săptămâni prin Thailanda. De la Nord la Sud – Chiang Mai, Bangkok, Krabi

Postat in: 23/04/2018

Bangkok. Thailanda.

Primele zile petrecute în Thailanda am decis să le trăim ca un localnic. Ca un localnic middle class ce se plimbă atât cu taxiul cât și cu transportul în comun, care mănâncă atât street food dar își permite să meargă și la un club de streaptease unde o bere costă cât un coș plin de cumpărături de la supermarket.

De dimineață am făcut o tură a piețelor de weekend, un adevărat festin pentru stomacul unui gurmand căruia nu îi este frică să mănânce în localuri în care te aștepți în orice clipă să te atace vreun șobolan. Mâncarea preparată pe stradă este făcută de obicei în familie, unde copilul are rolul lui, mama gătește și soțul face catering. E imposibil să nu te îmbie cu mirosuri prea puțin cunoscute de noi, europenii. Și gustul… trebuie să fii pregătit să descoperi senzații noi, să sorbi supă de nucă de cocos cu pui crocant și legume ori mango îmbibat în orez.
Prince Erick, ghidul nostru localnic, are o vorbă ce cu siguranță se potrivește de minune în Bangkok: you are hungry only if you choose to be hungry. Altfel, aici găsești orice fel de mâncare, pentru orice gust, orice buget și în orice ambienață îți dorești să mănânci. Și nici nu e greu să găsești toate astea pentru că oriunde privești cu ochii găsești mici piețe, restaurante și… cel mai mare food court din lume întins pe un întreg etaj al unui mall gigantic.

Aproape la fel de ușor ca mâncarea, găsești și unde să te distrezi în Bangkok. Pentru că după ora 6 seara, orașul devine un cu totul altul. Prostituatele iau locul magazinelor ambulante de peste zi și micile terase improvizate înlocuiesc street-foodul de mai devreme.
Mergând pur și simplu pe stradă, am asistat la mai multe negocieri ale clienților doritori de plăceri carnale și chiar la o operațiune de „rezervare“ a unei japoneze cu fusta mai sus decât celulita de pe picioare. În fața hotelului Ruamchitt se strâng și 300 de fete pe noapte în așteptarea de japonezi cu bani. Doritorii pot lua acasă orice fată își doresc în schimbul a 700 THB (cam 20 de euro), urmând ca mai apoi să plătească și fata în funcție de cât de bun negociator este.
Dar pentru a lua și tu o fată la hotel, trebuie să te plimbi puțin mai jos, pe Sukhumvit Road, la Soi Cowboy. Aici nu trebuie să găsești pecine să „combini” pentru că vei fi tu agățat imediat mergând printre cele câteva zeci de baruri în fața cărora fetele așteaptă îmbrăcate doar atât cât să li se acopere sfârcurile și puțin din fund. Ăsta este unul dintre cele trei cele mai mari red light district-uri din Bangkok. Și cel mai vechi.

Cel mai interesant loc, însă, este Nana Plaza. Un loc în care intri doar după un control riguros și unde găsești o groază de cluburi pline cu femei ce fac streaptease, pregătite oricând să plece cu tine la hotel, imediat după un dans la bară. Aici nu am riscat să scot aparatul foto dar la un search pe Google găsiți suficientepoze pentru a vă face o imagine clară despre cât de desfrânată este întreaga zonă. Singura problemă este că de multe ori nu îți dai seama dacă pleci acasă cu o gagică mișto ori cu un lady-boy super bine transformat în femeie.

Vezi mai multe poze din Bangkok

 

Chiang Mai, capitala culturală a Thailandei

Astăzi am zburat la Chiang Mai (capitala culturală a Thailandei) pentru a vedea piața de noapte, un show bulversant de cabarat cu travestiți dar și pentru a simți adevărata căldură a Thailandei… aproape insuportabilă.
„Welcome to Chiang Mai, ne bucurăm că ați venit în orașul nostru” ne-a spus taximetristul ce ne-a racolat la ieșirea din aeroportul pe care am aterizat după o oră și zece minute de zbor. Pe biletul de avion am plătit un preț similar cu cât am fi plătit în România pe un drum pe aceeași distanță cu CFR. Aprox. 31 euro Cluj Napoca – Constanța cu CFR vs. 38 euro. Bangkok – Chiang Mai cu Thai Airways; 13 ore vs. 1:10 ore. Și ăsta este doar unul din zecile de avioane ce zboară zilnic pe ruta pe care am făcut-o noi azi.

Din taxi am sărit direct într-un salon de masaj pentru a experimenta primul foot massage tailandez din viața mea. Pe alocuri relaxant dar și neașteptat de dureros în punctele încordate. După 250 THB (cam 6,5 euro) și o oră mai târziu, ne-am retras în camera de hotel, alungați de căldura insuportabilă.

Spre seară, ieșiti din hotel, tuk tuk-ul ne-a lăsat la intersecția Chang Khlan Road cu Loi Khro Road, direct în mijlocul celui mai mare Night Bazaar din Chiang Mai. Tarabele vânzătorilor ambulanți se întind pe kilometri întregi, ocupând în totalitate ambele trotuare ale șoselei. În fiecare seară, între 18:00 până spre miezul nopții, găsești aici orice ai putea să cauți. Noi ne-am oprit pentru a mânca ceva apoi am participat la cel mai bulversant cabaret văzut vreodată.

Chiang Mai Cabaret Show este un spectacol în care dansează și cântă (playback) doar travestiți. Aici am văzut probabil cele mai frumoase femei din tailanda, chiar dacă s-au născut bărbați :)) Unul dintre dansurile ce te pot marca este pus în scenă pe melodia „I did it my way” și prezintă o femeie bine îmbrăcată și fardată ce își schimbă treptat hainele, se curăță de machiaj, până devine un bărbat îmbrăcat la costum despre care nu ai spune că noaptea se transformă… într-o altă ființă.

Vezi mai multe poze din Chiang Mai

 

Ayutthaya, odată cel mai vestit oraş al Orientului

Ayutthaya, orașul în care am ajuns azi, ne-a primit cu răceală din partea taximetriștilor și cu obligativitatea de a ne descălța în fața hotelului. Acest obicei de a lăsa încălțările în fața ușii se respectă cu mare strictețe la intrarea în temple dar, de multe ori, nici chiar în magazine nu ai voie să intri încălțat. Patronul hotelului la care ne-am cazat azi a fost vizibil supărat pentru că nu am urcat scările desculț.

Pentru a ajunge la Ayutthaya am luat trenul… la clasa a 3-a. Am plătit 20 BAT (cam 2,5 lei) pentru cei 71 de kilometri parcurși de la Bangkok. În afara prețului neimaginat de mic, în rest m-am simțit ca într-un CFR românesc. Mergând mai bine de o oră jumătate în trenul murdar și încet, nu am putut să nu mă gândesc cu groază la ce imagine lăsăm noi străinilor ce îndrăznesc să ne viziteze țara cu trenul.

Ayutthaya este vechea capitală a Thailandei, pe vremuri cel mai important oraș comercial al Asiei (și al lumii). Astăzi, doar un loc al cărui istorie atrage excursioniștii de o zi veniți de la Bangkok.

Cu toate astea, am ținut neapărat să ajung și aici mai ales datorită petrecerii pregătite pentru mâine la care elefanți pictați colorat vor stropii oamenii pentru a le aduce noroc. Momentul va da startul sărbătorii de Anul Nou ce se va întinde pe durata a trei zile. Ne așteaptă o perioadă interesantă în Thailanda! În perioada 12-15 aprilie aici se va sărbători Songkran-ul (Anul Nou Thailandez), sărbătoarea la care singura șansă de a rămâne uscat este să îți faci provizii de mâncare și apă și să te încui în camera de hotel. Străzile vor fi asaltate de oameni înarmați cu pistoale cu apă și timp de trei zile Thailanda va fi un front de luptă… de bătăi cu apă.

Ayutthaya a sărbătorit avându-i invitați pe președintele festivalului Songkran, ministrul culturii al Thanlandei, pe fostul guvernator al regiunii Tojoku din Japonia și, bineînțeles… pe noi :))

Am asistat la o interesantă paradă de costume tradiționale tailandeze și am gustat câteva mâncăruri tradiționale… inclusiv popcorn dulce, servit într-un “bol” din frunze de cocos. Ziua de astăzi a fost cu muzică tradițională, dansuri și elefanți pictați.

Vezi mai multe poze de la sărbătoarea din Ayutthaya

Sudul Thailandei, excelent pentru vacanţe

De două zile am zburat spre sudul Thailandei unde am descoperit o cu totul altă țară, una exotică, cu plaje acoperite cu pudră de nisip, insule multe și… influențe musulmane.

Pentru că aveam nevoie de puțin mai multă liniște, am ales un resort ceva mai retras de Krabi. Cu o plajă micuță dar cu un nisip minunat și apă limpede verzuie, piscine private, palmieri, restaurant pe malul oceanului și bărci de localnici ancorate pe plaja privată, Anyavee Tubkaek Beach Resort este ominunăție. Aici se întunecă foarte repede (la ora 19:00 este deja întuneric beznă) așa că serile sunt super liniștite, fiecare retrăgându-se în cameră destul de devreme – exact ce aveam nevoie.

Astăzi am închiriat o barcă a unui localnic pentru a face o plimbare pe insulele din jur. Printre ele, am ancorat și pe două rezervații naturale excelente: Hong și Pakbia. Hong Island este tocmai bună pentru o baie caldă, plajă și plimbare prin partea împădurită a insulei. Dar cum stăteau noi, așa, privind apa limpede de pe Pakbia Island, am avut parte de vizita unei maimuțe ce a ieșit pe plajă pentru a fura câte ceva de mâncare. Înainte de a pune mâna pe geanta noastră, a găsit o pungă plină cu sticle de apă, lapte, M&M-uri și altele de-ale gurii. A băgat colții în sticlele de apă și le-a stors una câte una, până și-a astâmpărat setea apoi s-a retras în pădure ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Zona este una plină de ruși și francezi. Dar și români… aici întâlnind primii români din escapada noastră în Thailanda. Dar, deși ne-am auzit unii pe alții vorbind în românește, am petrecut și 40 de minute stinghere la mese alăturate și nu ne-am salutat nici măcar din priviri. Noi, românii, suntem tare ciudați atunci când ne evităm prin lume sau ne e rușine să ne arătăm originile.

Vezi mai multe poze din Krabi

Triburi din Thailanda încă în viaţă – long neck

Ziua de astăzi din Thailanda a fost într-adevăr una specială. Am ieșit puțin din Chiang Mai pentru a face cunoștință cu tribul femeilor cu gât lung (tras prin inel), am făcut o plimbare de câteva ore cu elefanții, ne-am pozat cu ei, le-am dat de mâncare și am făcut o baie împreună și am descoperit un atelier de șlefuit smaralde. Am mai făcut ceva dar… rămâne între noi: azi am mâncat insecte și larve crocante 🙂

Astăzi am cerut ajutorul unui localnic din Chiang Mai pentru a ne arăta zona, lăsându-ne total în mâna lui pentru a cunoaște nordul Thailandei. Așa cum am discutat cu o seară înainte, la ora 9:00 a parcat în fața hotelului cu o listă de locuri unde putem merge. După câteva temple bifate, am ajuns sus în munte, la un trib cum numai pe National Geographic crezi că mai poți vedea.

„Padaung long neck” este unul dintre cele opt triburi ce încă își mai păstrează tradițiile. Refugiat undeva în munți, tribul cunoscut în special datorită inelelor ce le poartă femeile în jurul gâtului, trăiește acum de pe urma turismului. Fiecare cocioabă are câte o tarabă cu suveniruri și lucruri lucrate manual chiar de către femei. Trib tradițional de fermieri, nu am văzut bărbați atunci când am ajuns noi să îl vizităm dar am reușit să intrăm într-o colibă pentru a vedea cum trăiesc familiile de aici. La parter este bucătăria (dotată acum cu apă, curent și butelie pe gaz) iar etajul adăpostește două camere micuțe, cu câte o saltea aruncată pe jos și… televizor.

Am cumpărat și eu o statuetă cioplită și pictată de o femeie cu ceva mai mult de 12 inele în jurul gâtului. Interesant este că zona a devenit atât de turistică încât lipit de colibele celor din trib stau în așteptarea turiștilor mai multe căsute super-modern construite (Wangnumyard Resort). Practic, te poți lăuda că ai locuit câteva zile în tribul „long neck”.

Vezi mai multe poze cu femeile din tribul Long neck

Întâlnirea cu elefanţii în Thailanda

Pentru că nu mai văzusem până acum elefanți care să trăiască într-un spațiu mai mare de 100 mp (așa cum sunt chinuiți la grădinile zoologice), Joe, șoferul și ghidul nostru local ne-a dus la Kanjana Elephant Sanctuary. Sanctuarul are acum 6 elefanți. Cel mai bătrân are 63 de ani iar cel mai tânăr a fost născut anul trecut în martie. Incredibil de prietenoși, am reușit să le dau de mâncare, să îi mângăi, să le fac baie și chiar să șoptesc câte ceva la urechea puiului de elefant. Văzând că s-a întins pe pământ, istovit de joaca neîncetată, m-am întins pur și simplu pe el și am stat așa preț de câteva momente.

Elefanții sunt învățați cu oamenii, ei înțelegând acum când îi spui să ridice trompa pentru a-i da de mâncare ori atunci când vrei să te pupe sau să vină la tine. Nu am văzut lanțuri, hamuri și nici biciuri de dresaj, așa cum câteva site-uri mă speriase că se practică în Thailanda.

Tung-Thong, Ma Pay’. Dee, dee, Tung-Thong. Thung-Thong, vino aici. Bravo, bravo Thung-Thong!

Vezi mai multe poze de la Kanjana Elephant Sanctuary

Pieţele plutitoare din Bangkok

Damnoen Saduak Floating Market este cea mai cunoscută piață plutitoare din Thailanda și se poate vizita destul de ușor, aflându-se la vreo 100 kilometri de Bangkok. Noi am cumpărat o excursie găsită pe net cu o seară înainte iar în schimbul a 490 THB (13 euro) am avut inclus transportul cu microbuzul și barca până în inima pieței. Preț de 20 de minute am vâslit pe canalele micuțe ale orășelului construit pe apă, pentru a căuta suveniruri și alte amintiri mai mult sau mai puțin kitchoase.

Aici am realizat cât de mult trebuie să negociezi atunci când vrei să cumperi ceva în Thailanda. Condimentele reduse fără negociere de la 400 THB la 150, ori uleiurile de la 350 THB la 50 mi-au dat de înțeles că atunci când pe un tuk-tuk am negociat un sfert din prețul cerut, puteam liniștit să plătesc și mai puțin de jumătate pentru că oricum ar fi fost mai mult decât normal. Dacă la Bangkok găsești și taxiuri ce “pun ceasul”, la Chiang Mai sau Ayutthaya tuk-tukurile fac legea. 100 THB pentru patru străzi în condițiile în care atâta plătești cu taxiul pentru 40 de minute de mers la Bangkok. Ori 200 THB în Ayutthaya, acolo unde șoferii nici nu stau să discute cu tine pentru sume mai mici de trei cifre.

Întorcându-mă la Damnoen Saduak Floating Market, aglomerația turistică de aici te face să te simți într-un album turistic premiat pentru fotografiile din el. Peste tot vezi magazine plutitoare, femeile locului încercând să îți vândă tot felul de lucruri, inclusiv mâncare pregătită chiar pe barca cu coadă lungă. Vezi cum una întoarce carnea pe grătarul plutitor, cum altcineva prepară un suc natural din nucă de cocos ori înghețată ornată cu diverse condimente, orez multicolor sau, pur și simplu, are lavânzare tricouri pe care scrie Thailanda. Damnoen Saduak Floating Market este, fără doar și poate, una dintre cele mai interesante experiențe pe care le poți trăi dacă ajungi la Bangkok.

Din același registru, este de vizitat și Maeklong Railway Market, probabil cea mai faimoasă piață in zonă, amenajată pe șine de tren funcționale.

Vezi mai multe poze din piaţa plutitoare Damnoen Saduak

Songkran Festival – 13-15 aprilie

Astăzi a fost ultima zi de Songkran Festival, Anul Nou Thailandez. Atunci când am ajuns la Bangkok am primit din partea hotelului un pistol cu apă și borsete speciale pentru a nu ne fie udate lucrurile de valoare. Era clar că urmează câteva zile grele pentru noi :))

Ca să vă puteți închipui ce a fost aici zilele astea, imaginați-vă că la intrările în hoteluri erau puse prosoape pe jos în locul preșurilor, scaunele teraselor au fost acoperite cu folii, în mall-uri ți se dădeau pungi speciale pentru a-ți pune pistoalele cu apă iar să mergi cu tuk-tukul era un act de eroism deoarece erai țintă sigură. Diminețile ne-am pregătit câte jumătate de oră atât fizic cât și psihic pentru a avea curajul de a ieși din hotel. La fiecare pas trebuia să te uiți peste umăr ca nu cumva să te atace cu apă vreun necunoscut, fie el copil, adult sau bătrân.

A fost criminal de-a dreptul. Dar foaarte distractiv.

În momentul în care ușile sky-trainului s-au deschis, am înțeles că am ajuns în locul potrivit. O mare de strigăte de bucurie venite de sub stația suspendată ne-au îndreptat pașii spre Silom Road, acolo unde mii și mii de oameni uzi leoarcă și înarmați cu puști umplute cu apă se băteau într-o luptă menită să te răcorească după ziua toridă de aprilie. Cel puțin trei kilometri de șosea plini de-a lungul și de-a latul de oameni care râdeau, se urmăreau pentru a se stropi cu apă, dansau și se cunoșteau pentru prima oară cu ocazia Songkran Festival.

În Thailanda se spune că dacă ești stropit cu apă te cureți de rele și îți va fi mai bine în anul ce vine. Deși din 1940 Thailanda sărbătorește Anul Nou la fel ca și noi, la sfârșit de decembrie, tradiția vechii sărbători s-a păstrat și a devenit o atracție turistică.

Vezi mai multe poze de la Songkran Festival, Bangkok

Cum ajungi şi cum te poţi muta în Thailanda

Românii au nevoie de viză pentru a intra în Thailanda și perioada maximă de ședere este de 15 zile.

Ajunși pe aeroportul din Bangkok, am petrecut mai bine de două ore pentru a întocmi actele în vederea obținerii vizei de turist. Taxa de eliberare este de 1000 THB (ceva mai puțin de 30 euro) și ai nevoie și de o fotografie tip pașaport pe care o poți face în aeroport în schimbul a 200 THB (5 euro). Pe lângă astea, trebuie să arăți biletul de întoarcere în țară, să declari unde vei locui în Thailanda și să ai la tine cel puțin 10.000 THB de cheltuială. Fără toate astea nu vei primi viza de intrare în Thailanda.

Pentru a sta în Thailanda mai mult timp poți să mergi cu chemare sau cu job-ul. Dacă ești angajat în Thailanda, primești viza pe toată perioada contractului de muncă dar tot la trei luni trebuie să mergi să o prelungești.

Așa că, obligați, forțați, trebuie să părăsim Thailanda. Într-o ultimă seară în pestrițul Bangkok, am decis să facem o plimbare în China Town. O zonă la fel de colorată ca restul orașului, la fel de aglomerată și, bineînțeles, la fel de plină de comercianți stradali și “restaurante” deschise parcă ad-hoc până și în mijlocul străzii.

Viza de intrare se poate obține și în 15 minute, Dacă stai la coada din partea stângă, unde se plătește un 200 baht în plus pentru taxa de urgență. După 15 zile poți să-ți prelungești viza cu inca 30 de zile la orice agent turistic, sau mai ieftin (în vre-o 4 ore) la biroul de imigrari regional.

Vezi mai multe poze cu locuinţele şi viaţa din Bangkok

 

Am vrut ca primele zile petrecute în Thailanda să le experimentez din postura de cetățean al acestei țări așa că prima cazare a fost într-un apartament închiriat prin AirBnb, adică un apartament neînscris în lista de hoteluri oficiale. Cu o zi înainte de a ajunge în Thailanda, însă, proprietarul m-a rugat să nu spun nimănui că suntem turiști, trebuia să ne dăm drept simpli oameni veniți în vizită la un prieten. Simpli oameni? Doi albi și un negru într-o țară asiatică purtând după noi ditamai bagajele?

Am intrat în holul blocului și am trecut ca prin brânză de paza de la recepție, căutând cheia în cutia poștală cu nr. 468, trăgând cu forță de ușița încuiată cu cheie. Văzându-ne atât de hotărâți, paznicul nu a schițat niciun semn de îngrijorare așa că am urcat la etajul 28, acolo unde eram cazați într-un apartament minuscul, de doar 30 de mp, așa cum sunt majoritatea locuințelor de aici.
Asta după ce la vama din aeroport am fost obligați să prezentăm rezervările și adresele unde vom fi cazați pe perioada sejurului nostru în Thailanda. Știind că e (oarecum) ilegal AirBnb-ul, am stat cu emoții timp de două ore, până am primit viza de intrare în țară. Apoi, timp de 28 de etaje, am citit întreg afișul cu lista de legi încălcate dacă acceptăm să ne cazăm prin AirBnb, până ne-am închis după ușa apartamentului, în speranța că nu s-a sesizat vreun vecin.

Întrebându-l apoi pe Erick, prietenul nostru american ce s-a mutat de 5 ani la Bangkok, am înțeles și de ce oamenii nu vor să accepte AirBnb-urile aici. În general, blocurile turn au sute de apartamente și poate mii de locatari care au un mic orășel în cadrul complexului: gym, piscină și diverse alte facilități. Acești oameni nu se cunosc neapărat între ei dar vor să simtă că au intimitate și nu le intră în piscină turiști veniți din exteriorul complexului care se și comportă ca niște turiști. Adică fac gălăgie și se simt în vacanță, nu sunt acolo pentru relaxare după o zi lungă de muncă. Astfel că majoritatea proprietăților de genul ăsta interzic închirierile apartamentelor pe perioade mai scurte de două luni.

Apartamentul în care am locuit noi are un hol fără geamuri transformat în living, o baie și o bucătărie în care abia intră frigiderul și plita de gătit plus dormitorul cu vedere superbă asupra orașului. Se află la vreo 10 minute de sky-train (un fel de metrou suspendat) și pentru a-l cumpăra, îți trebuie undeva la 53.000 euro. Dar dacă vrei să trăiești și mai bine, poți cumpăra un apartament similar, chiar peste stradă, doar că puțin mai nou și aflat într-un complex gigantic. Erick locuiește într-un complex privat cu câteva blocuri turn (fiecare cu sală de sport și piscină proprie) și alte câteva blocuri și case. Totul este închis cu bariere și beneficiezi și de un complex comercial privat dispus pe câteva etaje și multe altele. Pentru asta, Erick a plătit 150.000 euro iar taxa anuală de administrare este de 584 euro care include chiar și mașinuță de golf aflată în permanență la ușa blocului, care să te ducă până la bariera de la ieșire (o vedeți în poze) ori mini-autobuz care te duce până la stația de sky-train.

El este cetățean SUA cu viză de business și viză de muncă în Thailanda, așa a putut cumpăra apartament aici. Nouă, ca români, nu știu însă cât de complicat ne-ar fi să facem lucrul ăsta.

Alte albume foto din Thailanda:

2 Responses to “Două săptămâni prin Thailanda. De la Nord la Sud – Chiang Mai, Bangkok, Krabi”

  1. Nicolle Răspunde

    Postul tau e atat de complex si bogat in detalii incat ma simt ca si cand am vizitat la pas cu tine Thailanda.

    De poze nu mai zic nimic, priceless.

    Astept noi aventuri „cot-la-cot.”

Nu-ti fie frica! Comenteaza: