Am vrut să mă angajez la Leroy Merlin. Ei nu m-au vrut.


Mergând înapoi în timp cu exact trei luni de zile, mă regăsesc printre rafturile de la Leroy Merlin în căutarea de lustre, galerii şi draperii. Într-una din vizitele astea necesare pentru o casă, m-am oprit să admir un colţ destul de interesant aflat la intrarea în magazinul de la Sibiu – cel de recrutări. Probabil că aţi văzut şi voi acei pereţi amenajaţi în jurul a două scaune şi o masă ce te îmbie să îţi depui CV-ul într-o cutie poştală de culoare verde.

În acea după-masă ploioasă de 3 decembrie, am căzut şi eu pradă mirajului de a lucra alături de alţi 87.000 de colegi răspândiţi în întreaga lume. Cum să nu o fac?

Aşa că m-am aşezat frumos pe scaunul pregătit pentru recrutări, am căutat un draft de CV şi am scris: mi-am început activitatea într-un birou de arhitectură în urmă cu mai bine de 10 ani, am propriul birou de arhitectură din 2011, am condus echipa de proiectare pentru un birou olandez de arhitectură ce şi-a deschis sediu şi la Sibiu în plin boom de dezvoltare imobiliară, am coordonat o întreagă echipă de meşteri în amenajarea de muzee, am realizat managementul de proiect pentru nenumărate dezvoltări şi amenajări interioare corporate şi am încheiat cu succes peste 200 de proiecte legate de arhitectură, construcţii…

Şi atât a fost. Am introdus CV-ul în cutia poştală şi ne-am luat la revedere. Cel puţin aşa credeam. De fapt a fost un „adio” fără drept de replică pentru că nu am primit nici un răspuns de la ei până în ziua de azi. Trist 🙂


18 comentarii la „Am vrut să mă angajez la Leroy Merlin. Ei nu m-au vrut.”

  1. Dacă fiecare dintre noi ar scrie despre atunci când a trimis un cv (sau completat unul predefinit) către o firmă și nu a primit nici un răspuns, nu am mai vedea altceva pe facebook. Poate nu aveau nici un job disponibil pe măsura calificărilor tale 🙂

    1. De la asta a si plecat articolul meu. Ieri il citeam pe Timotei Rad cum a fost chemat astăzi la primul interviu după ce a trimis… 500 de CV-uri

    2. 500 cv-uri.. l-aș angaja pentru perseverență. Cu toate astea, dacă a trimis 500 probabil că nici jumătate nu i se ”potriveau”… 🙂

    1. Am spus ca doar pentru ca au avut o campanie atractiva am aplicat (altfel nu aplicam). Asta nu inseamna ca nu as putea fi si interesat. Sau, cel putin, ei nu ar trebui sa creada asta…

    2. Da e posibil si sa-ti doresti/sa ai nevoie de un job si sa nu fi luat in seama; exista prejudecati in recrutare clar si asta e peste tot in lume, la nemti, la americani ; overqualified is overqualified. Am trait 3 ani in germania am aplicat de 160 x ; diferenta e intre cei care raspund si cei care nu raspund; am pastrat scrisorile cu „overqualified” (deobicei cei din institutii publice raspund acolo; firmele private- nu e regula).

  2. Nici Loop Corporation din Bucuresti nu citeste CV-ul candidatului. In ziua interviului am fost socata sa fiu intrebata „dvs ce studii ati terminat si cu ce va ocupati?”…”Am scris in Cv”…Ea: „A, da, asa e, nici nu v-am vazut Cv-ul, cred ca colega de la HR e de vina…”….Problema e ca tipa de la HR ma chemase la interviu. Si angajatorii te iau la misto.

  3. Nu am opţiunea de a răspunde prin reply comment-ului Adelei, aşadar răspund aici 😛 Am trimis foarte specific: 267 pentru toate poziţiile libere la care mă încadrez prin experienţa ce o am în supermarket-uri (real hypermarket şi Poundland Ltd); supermarket-ului Mercadona (în toată Spania), 49 pentru toate poziţiile libere pentru care mă calific la ALDI (tot cuprinsul Spaniei, ăghen). În rest am mai aplicat pentru poziţii de recepţionist, am 1 an şi 7 luni experienţă de recepţionist. Am trimis minim 300 CV-uri pentru poziţii de recepţionist. Aşadar, sar de 600 😛 Da, la fel mi-am zis şi eu, dacă din alt motiv ba, sigur datorită perseverenţei. Ironia face să fi aplicat şi eu la Leroy Merlin, am alibi 🙂 dar pe mine poate aveau motiv să nu mă accepte pe atunci, deoarece specificasem în acel caz că eram interesat să ocup postul doar pentru 6 luni.

  4. Dacă ai trimis în altă țară, probabil unul din factori este naționalitatea. Dacă ai trimis în alte orașe decât cel de reședință, mai adaugi un alt factor pentru care recruitorii să fie reticenți. În rest… habar nu am de ce nu sună sau nu cheamă la interviuri. Mie îmi e ciudă când văd un job pentru care știu sigur că aș fi bună și îmi mai și place… aplic, scriu veșnica scrisoare de intenție cât mai interesantă, ca mai apoi să văd că nimeni nu s-a sinchisit măcar să îmi vizualizeze aplicația… darămite să mă sune…

    1. Nu-mi doresc să îmi închipui aşa ceva 🙁 Prefer să trimit foarte multe CV-uri şi să nu îmi las mintea să se întrebe acele treburi, să fiu nerăbdator pentru vizaulizarea sau răspunsul unui necunoscut, ce căută un angajat care să se plieze pe criterii care eu nu le pot ghici, etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.