Frustrările clujenilor – bătăile mele cu "U" Cluj

Suporterii „U” Cluj, pe lângă cei de la Ploieşti, sunt probabil cei mai scandalagii suporteri cu care m-am întâlnit la baschet. Nu vorbesc aici de fotbal (deşi suporterii despre care voi vorbi acum sunt veniţi în sală direct de pe stadion) vorbesc despre galeriile ce se fac prezente la meciurile echipelor de baschet, aşa-zisul sport fair-play.

Pe vremea când mergeam şi eu în deplasări cu echipa de baschet din Sibiu, nu exista prezenţă la Cluj care să nu se lase cu scandaluri, scuipaţi şi sânge. Atunci când ne apropiam de sala Hora Demian, opream maşina în mijlocul drumului şi astupam S-ul de la numărul de înmatriculare (de la SB) pentru a părea că avem maşină de Bucureşti, atâta frică aveam de huliganismul „U”ist. Asta pentru că aproape la fiecare deplasare cu autocarul ne întorceam acasă cu geamuri sparte de pietrele clujene. Fără provocări de cele mai multe ori.

La baie, în pauze, mergeam escortaţi de paznici, la chioşcul infect din sală mergeam în grupe de câte 3, în sală ne era permis să intrăm doar după ce sala era plină şi galeria clujeană îşi lua în primire locurile. Nu doar o dată ne-am trezit cu pahare pline cu suc în cap. Doar pentru că nişte frustraţi se simţeau mai bine înjurând şi batjocorind.

Cine se aseamănă se adună, ne mai mirăm atunci că jucătorii „U” Cluj şi CFR se bat pe teren ca orbii, că oficiali dau pumni în cap jucătorilor adverşi până îi bagă în spital şi că stadionul abia construit e în flăcări? Ăsta ne este sportul, asta le e educaţia. Doar ne aducem cu toţii aminte de huliganii „U”işti care l-au snopit în bătaie, în 2008, pe jandarmul Gabriel Romulus Oşan…