An: 2009

Guvernul Boc face POC! Adriean Videanu a facut azi o gafa monumetala de neconceput pentru un ministru. Oamenii astia ar trebui sa-si verifice de 10 ori cuvintele si discursurile inainte de a aparea in fata jurnalistilor, altfel ne-am putea trezi in situatii foarte grele in relatiile internationale.

Adriean Videanu a declarat azi stare de urgenta fara ca macar sa stie ce presupune asa ceva. Ulterior, oficialii Ministerului Economiei au precizat ca „starea de urgenta” anuntata este, de fapt, o „situatie de urgenta”.

Ce a vrut de fapt sa spuna Videanu prin stare de urgenta (situatie de urgenta)?

Situaţia de urgenţă este strict prevăzută în lege şi tot ceea ce trebuie să facă Videanu de acum în colo este să aplice aceste proceduri. Sunt 14 pagini redactate la 30 septembrie 2008, iar specialiştii români au prevăzut pas cu pas ce trebuie făcut în cazul în care ruşii taie gazele.

Situaţia de urgenţă înseamnă că din acest moment statul poate lua orice decizie pentru a gestiona criza energetică. O dată activat planul are etape clare.

În prima dintre ele se activează depozitele. Cele mai importante sunt la Bilciureşti în Dâmboviţa şi la Târgu Mureş. În acest moment acestea au gaze care pot asigura consumul populaţiei aproape un an de zile, dar asta numai în cazul opririi totale a industriei. Ceea ce nu se va întâmpla decât parţial.

Etapa a II prevede limitarea activităţii industriale la şapte combinate chimice mari. Acestea aparţin Petrom , Interagro şi Azomureş, firme private, dar tocmai situaţia de urgenţă îi dă lui Videanu dreptul de a opri aceste combinate indiferent de voinţa patronului. Nimeni nu a fost însă de neînţeles iar marile combinate opriseră focul încă de marţi.

În Etapa a III-a Termocentralele care funcţionau cu gaze trec pe păcură. Şi această măsură a fost activată în timpul zilei de miercuri. Încă de aseară Petrom a ordonat celor două rafinării uriaşe de la Brazi şi Piteşti să producă păcură la capacitate maximă. Concomitent, trenurile cu păcură de import pornesc din Oil Terminal Constanţa către termocentralele din toată ţara.

Practic, scopul decretării situaţiei de urgenţă este protejarea populaţiei în primul rând.

Promptitudinea cu care autorităţile române au acţionat de această dată arată că evenimentele au fost în mare măsură anticipate. Decretarea situaţiei de urgenţă la doar o oră după oprirea totală a gazelor ruseşti nu este întâmplătoare. Cea mai mare parte a deciziilor au fost luate de fapt marţi seară, în aşteptarea evenimentelor.

sursa citat: www.antena3.ro

Sunt atatea lucruri in viata care ni se par neimportante sau usor de trecut cu vederea. Sunt mai multe lucruri in viata care sunt de interes doar atunci cand au legatura cu noi. Afacerea „pubela de gunoi” este unul dintre aceste lucruri. Neinteresant. Dar totusi…
De cate ori ati ramas fara pubela de gunoi? De cate ori ati vrut sa aruncati gunoiul si nu ati avut unde? Si de data asta nu ma refer la gunoiul din politica.
Atunci cand m-am mutat la casa a trebuit sa fac un contract cu o firma de salubritate din Sibiu. Problema a fost cand a trebuit sa primesc o pubela de gunoi. Firma nu mai avea asa ceva „pe stoc”. Vreo cinci saptamani mergeam cu punga de gunoi, pe furis, in noapte, nevoit s-o arunc in containerul de la blocul vecin (cu siguranta de aia si-au pus lacat pe pubela de gunoi). Dupa ce, cu greu, am primit de la firma de salubritate o super-pubela de gunoi neagra si murdara, aceasta mi-a fost imediat furata. Astfel, a doua lada de gunoi a primit un scris mare si galben cu adresa unde locuiesc. Din pacate, am avut prea mare grija de frumusetea ei si adresa nu a fost scrisa cu vopsea ci cu autocolant. Greseala. Pentru ca poate fi usor dezlipit.
Ieri am ramas din nou fara pubela de gunoi. Asta dupa ce tot ieri am descoperit ca ramasesem si la birou fara ea. Sigur nu au fugit impreuna in lume asa ca… in Sibiu avem o banda de hoti de pubele de gunoi.

Exista mai multe posibilitati:
1. Sunt multi vecini in Sibiu care nu au chef sa plateasca pentru pubelele de gunoi asa ca le imprumuta pe termen nelimitat de la altii;
2. Gunoierii si-au facut propria afacere vanzand aceeasi lada de gunoi mai multor persoane. Second-hand. Si pubelele pe care le-am primit de la firma de salubritate contractata erau folosite. Cu siguranta curtea in care a fost inainte nu s-a desfiintat asa incat pubela sa ramana pe drumuri, fara stapan.

Imi pare extrem de rau ca nu m-am gandit sa-i fac poze, s-o includ in albumul foto de familie. Acum as fi putut sa merg cu ele la politie si s-o dau disparuta sau va puteam cere ajutorul s-o recuperez.

Foto: romania-curata

Cu putin inainte de sarbatori au aparut cam pe la toate magazinele mari oferte la televizoare – 200 de lei bucata.
La Brasov oamenii au fost filmati in timp ce se calcau in picioare pentru un astfel de televizor, chiar de catre angajatii Altex care radeau de se prapadeau de disperarea oamenilor. Se vad oameni care se iau la propriu la tranta pentru un televizor, baieti si barbati care sar pe o femeie cu televizor in brate de parca ar avea aur si angajati imbecili care in loc sa faca ordine filmeaza cu umor scenele. Dupa cum zice cel care a filmat, oamenii se bat „dupa” televizor. Normal, stocul de televizoare la promotie a fost epuizat in mai putin de 1 minut.
Dupa restul de prostii americane, copiate cu obsesie si de noi, iata inca o moda – bataia pe promotii.

Iata ca a venit vremea sa va cunosc si eu, nu doar voi sa aruncati cu ochiul si sa criticati (in sinea voastra, nici macar la comentarii) viata si ideile mele tampite. Am adaugat in bara din dreapta de pe blog (imediat dupa obligatoriu de vazut) un plug-in cu ajutorul caruia va pot cunoaste si eu pe voi. Macar asa… sa stiu care sunteti. Nu e un plug-in de abonare la blog, nu primiti pe mail ultimele articole, nici macar nu va intreaba ce varsta aveti sau CNP-ul. Doar va aratati ca mai treceti si pe aici din cand in cand. Atat. Ca sunt curios.

Foto: Vidu

Ştim, de acolo de unde venim, Cabinetul Boc se vede mic, rezultatul unei împerecheri ciudate dintre un măgar şi o capră, băieţii, în frunte cu ăla mic şi insistent, nu ne pot păcăli, scriem în fiecare zi din decembrie ’89 despre mizeriile vieţii politice, ei au venit să fure ce a mai rămas de furat, iar dacă nu mai e nimic de furat vor fura din ce se va produce, nu ei, ci din ce va produce ţara, alegătorii celor două formaţiuni politice au fost înşelaţi de două ori, o dată cînd au votat cu ” ai noştrii” şi a doua oară cînd „ai noştrii” s-au aliat cu „ai lor”, vezi Doamne, în interesul furtului naţional, ăla mic, avînd telecomanda la Cotroceni, va avea o mică întîrziere în reacţii şi o să înţelegem cu atît mai repede şi mai bine programul de guvernare, aşa cum era să-l înţelegem şi după masa copioasă de la Palatul Foişor de la Sinaia, cînd mai marii micului
Cabinet Boc nu s-au sinchisit de reporterii aflaţi pe la fereşti şi porţi şi s-au pişat pe ei din mers, ignorîndu-i cu ochii închişi, geamurile ridicate şi burţile pline, excepţie a făcut doamna Ecaterina Andronescu, pentru că ei acum au ajuns la putere şi nu mai dau socoteală nimănui, sînt aleşii neamului, de cînd o fi neamul ăsta format din 39,2% din alegători s-au văzut ca scroafa suită în copac şi de acolo ne mai transmit decît rîgîieli scurte de guvernare, cu program sau fără program, ca să nu mai vorbim că promisiunile demagogilor s-au pierdut între Modrogan, Kiseleff şi Cotroceni, în acest triunghi al Bermudelor, şi măcar să fi avut curajul să le spună alegătorilor că i-au minţit cu neruşinare în faţă ca să le ia voturile şi să n-o mai aburească acum cu criza mondială şi criza erotică, amîndouă explicînd impotenţa politică a Cabinetului Boc înainte de a o scoate din pantaloni, la anul şi la mulţi ani!

Marius Tucă, Jurnalul Naţional

Am avut o perioada in adolescenta cand strangeam postere cu tot felul de formatii. Nu citeam foarte mult reviste de adolescenti ce abia pe vremea aia aparusera in Romania, reviste ce erau pline de postere. De genul meu nici nu sunt omul care sa aibe tot felul de colectii de nasturi, capace de bere, servetele sau pachetele de zahar.
Am strans totusi cateva sute de postere. Unele mai mari ca altele, unele mai colorate ca altele, unele cu formatii mai proaste ca altele. Am avut si o mini-colectie de bancnote vechi (astea ar trebui sa le mai si gasesc pe undeva), am mai avut o tentativa de a colectiona timbre si… cam atat. Mai tarziu am „colectionat” si fetiscane (tipe hot sau fetitze in limbaj actual) dar asta e alta poveste 🙂

In fine, Calin a lansat pe net, acum cateva zile, o noua „afacere” – www.posterland.ro. De mult, dar de foarte mult timp mi-am dorit un poster enorm cu Sid Vicious. Fie vorba intre noi, doar pentru ca e cel mai fotogenic personaj ce a trecut prin Sex Pistols. Altfel il cam urasc pentru ce a facut in „viata” lui. S-ar putea totusi pana la urma sa-l am. Posterul. Am gasit un poster cu Sid pe site-ul lui Calin.
Am mai comandat si un poster 3D lenticular cu Jack Daniels… probabil ca sa-mi aduc intotdeauna aminte cum vezi dupa ce bei o sticla de Jack.
De astazi, cel tarziu de maine, veti gasi postere posterland.ro si la magazinul Jovial din Promenada Mall, de la iesirea din Sibiu.

Tu colectionezi/ai colectionat ceva la viata ta?

Brylu cica vrea sa adune in hambarul cel nou toti brazii (frumosi) de prin blogosfera sibiana. A dat drumul la un concurs de genul cine se voteaza mai mult sau cine-si da mai multe voturi propriului bran de Craciun. Eu l-am gasit pe al meu aruncat si aproape „trecut”. Cum am mai declarat, nu suport brazii de Craciun artificiali. Imi place sa miroase natural a brad, nu din chimicalele parfumate. Asa ca am adoptat un brad natural. Mi-a fost mila de el. L-am luat cu grija in masina, l-am dus acasa la caldura si lumina si l-am impodobit in aceeasi culoare ca anul trecut – albastru (si putin argintiu). Nu a fost incarcat cu beculete si tot felul de culori… nici macar cu cadouri sub el.

[edit] Votati Tudor, pana in 15 ianuarie, in sondajul din coloana din dreapta de pe site-ul lui Brylu – www.brylu.ro

Inepem nu doar sa regretam ca a mai trecut un an ci si sa-l simtim. Incepem sa ne gandim tot mai mult la anii din urma si tot mai putin la varsta spre care ne indreptam. Incepem sa ne facem planuri pe termen tot mai lung si sa ne reamintim tot mai des copilaria. Asa a mai trecut un an.
Un an 2009 fara crize va urez!