Lună: februarie 2011

CONCURS – Concert Direcţia 5

Atenţiune, atenţiune!

Miercuri, în 16 februarie, Direcţia 5 va concerta în Sibiu iar eu, aşa darnic cum mă ştiţi, vă dau două învitaţii de câte o persoană, în valoare totală de 80 de lei. Şi nu trebuie să faceţi mai nimic pentru ele, doar să lăsaţi un comentariu la articolul ăsta cu răspunsul corect la întrebarea:

Cine concertează în 16 februarie la Sibiu? 🙂

Concertul va avea loc în Vintage Pub începând cu ora 21:00, timp de două ore. Dacă nu ştiţi unde e Pub-ul intraţi pe site la ei şi vă veţi lumina. Concursul se încheie marţi la ora 24:00 iar câştigătorii vor fi desemnaţi prin tragere la sorţi şi anunţaţi în cursul zilei de miercuri (pentru asta trebuie neapărat să lăsaţi în comentariu o adresă de mail validă).

Bilete câştigate uşor, aş zice eu.

Cadouri de Ziua Îndrăgostiţilor

În timp ce voi puteţi mult şi bine scrie şi dezvolta poveşti, vă mai dau o mână de ajutor dacă cumva nu v-aţi decis ce cadou de Ziua Îndrăgostiţilor să cumpăraţi. Ah, să nu uit, Să facem împreună o poveste şi-a câştigat un loc în meniul din dreapta blogului aşa că zilnic puteţi intra şi scrie poveşti, până la adânci bătrâneţi. I-am dat numele Colţul comentatorului 🙂

Să nu deviez prea mult de la subiect: dacă vrei să cumperi iubitei un cadou de Ziua Îndrăgostiţilor şi încă nu ai decis ce i-ar plăcea mai mult, poate nu ar fi rău să arunci un ochi aici sau aici. Şi fetelor, cel puţin aici găsiţi şi cadouri faine pentru el… că doar şi voi ar trebui să fiţi îndrăgostite de noi, nu doar invers.

Să facem împreună o poveste..

Despre noi, voi… despre oricine. Sunteţi părtaşi la crearea şi dezvoltarea unei poveşti.

Eu o încep şi voi continuaţi povestea aşa cum vreţi voi. Dar nu oricum. Fiecare comentator trebuie să continue povestea de acolo de unde a lăsat-o comentatorul dinaintea lui/ei. Poate lăsa propoziţia în aer sau să pună punct după cele trei cuvinte scrise de el, în aşa fel încât următoarul să poată începe o altă propoziţie. Fiecare comentator trebuie să scrie obligatoriu 3 (trei) cuvinte în aşa fel încât, citindu-le în continuarea comentariilor de dinainte, să formeze o propoziţie/frază.

Să dau un exemplu: Eu spun să zicem Astăzi am chef…, primul comentator continuă cu …să merg să… apoi următorul …cumpăr flori soţiei. Dacă un comentator pune punct, atunci următoarea persoană ce comentează poate începe o altă propoziţie dar care să aibe oarecum legătură cu ce s-a spus înainte. De exemplu: Trebuie să fie… după care se continuă aşa cum vrea fiecare comentator în parte. Astfel se va citi Astăzi am chef să merg să cumpăr flori soţiei. Trebuie să fie…

Oricine poate comenta oricât de mult vrea, cu condiţia să nu fie două comentarii de la acelaşi autor scrise unul după altul. Adică nu poţi scrie singur povestea, trebuie neapărat să fie continuată de altcineva. Dacă vă treziţi doi, trei sau mai mulţi comentatori deodată comentând, puteţi scrie şi ore întregi publicând comentarii alternative, cu autori diferiti.

Să începem jocul…

P.S. Ştiu că începutul nu e promiţător dar dacă eu pe blogul meu nu sunt cuminte atunci cine? 🙂 Curaj şi imaginaţie!

Lupte nu doar în Egipt…

… ci şi la televiziunile din România.

Corespondenţii TVR în Cairo au fost luaţi pe sus cu forţa. Nu am auzit niciunde nimic de starea lor decât la TVR. Apoi corespondenţilor Realitatea TV li s-au confiscat casetele şi au fost ameninţaţi cu cuţitul. Nici o altă televiziune din România, înafară de Realitatea, nu a spus lucrul ăsta. Acum văd pe la Antene că şi corespondenţii lor sunt ţinuţi cu forţa într-un post de poliţie. Antenele anunţă că, pe lângă corespondenţii lor, „cel puţin alţi 8 jurnalişti au mai fost reţinuţi zilele astea… de la BBC, Washinton Post etc etc”. Nici o vorbă de colegii lor de la celelalte televiziuni româneşti.

Lupta asta după rating i-a făcut pe toţi să uite că ar trebui înainte de toate să fie oameni!

Rahat! Nu merge apa.

Mă duc eu la budă să mă uşurez de mâncarea de dinainte cu o seară. M-am trezit primul, pentru a nu fi grăbit de nimeni. Eram într-o vizită. Eu şi încă vreo 20 de oameni. Dar culmea, doar două băi în toată casa.

Aşa începeam povestea scrisă de mine cu mai bine de un an în urmă. Merită recitit articolul aici. Enjoy 😀

[update] Scuze, când am programat articolul nu mi-am dat seama că acum e ora mesei. Deci mai bine citiţi articolul mai târziu.

Mâncăruri tradiţionale

Am fost în Italia de mai multe ori. Ţara pizzei şi a spaghetelor. De fiecare dată le-am încercat dar nu au fost pe gustul meu. O singură dată, la un restaurant de pe insula Lido, am comandat o pizza ce s-a dovedit a fi un fel de sandwich gigantic. Nu cred că doar din cauza foamei mi-a plăcut.

Am fost în Anglia. Pe Oxford Street, în Londra, m-am hotărât să-mi cumpăr tradiţionalul fish & chips. A fost un mare bleac rece şi vechi ce a văzut primul coş de gunoi.

Am fost în Turcia. Ţara kebaburilor. Acolo am încercat tot feluri de kebaburi, nici unul asemănător cu celălalt. În franzelă, în lipie, la farfurie. Culmea, doar unul mi-a plăcut, cumpărat de la o rulotă jegoasă de lângă Turnul Alb din Istanbul.

Aşa că de acum voi mânca pizza din România, kebab din Suedia, paste din Spania şi fish & chips… eh, fish & chips nu mai mănânc.

Începem pariurile?

În Egipt au început luptele de stradă între opozanţii şi susţinătorii lui Mubarak.

În atâta timp, dintre opozanţi nu a fost în stare să iasă nici un lider şi tocmai de aia ei sunt cei care se retrag din ploaia de bolovani aruncaţi de susţinători… asta deşi susţinătorii sunt probabil nici 10% ieşiţi în stradă faţă de numărul protestatarilor. Ziua de azi e decisivă. Ori opozanţii ripostează şi se organizează, ori în câteva zile nu vor mai ieşi de frică pe străzi. Luptele sunt ca în junglă, folosindu-se bolovani şi arme. Armata nu intervine.

Dacă ne uităm nu foarte departe în urmă, în Italia şi Grecia s-a folosit aceeaşi tactică pentru a reprima manifestaţiile – s-au înarmat şi trimis civili care să facă treaba poliţiei/armatei. Că doar un poliţist nu poate să bată cu bestialitate protestatari, nu?

Haideţi să începem pariurile… care credeţi că va fi deznodământul?

Cadouri de Ziua Îndrăgostiţilor

Ptiu. Nici nu ştiu când a venit 2011 şi deja a şi trecut prima lună din an. Şi iată că suntem deja în februarie, tot mai aproape de perioadele de siropeli şi pupăceli. Mai un 1 martie, mai un 8 martie. Putem număra deja pe degete zilele rămase până la Ziua Îndrăgostiţilor (evident, socotind şi degetele de la picioare). Şi cum altfel, femeile pun gura pe noi şi ochii pe portofele aşteptând drăgăstoase cadouri pline de iubire.

Pentru a nu da greş, ascultaţi-mă pe mine: daţi o comanda de pe net la aşa ceva. E şi în avantajul vostru, baieţi. Sau nah, daca cumva iubita e mai spre branduri mari, cunoscute, luaţi un cadou de Valentine’s Day de aici. Şi v-aţi asigurat o zi noapte de îndrăgostit 🙂